Horia Manolache traieste in San Francisco, iar drumul sau spre fotografie nu a fost unul liniar. La inceput, si-a urmat inclinatia spre imagine si naratiune ca un autodidact, apoi a lasat-o in spate, pentru alte preocupari.
Dar s-a tot intors la ea, prin cursuri si experimente, pana cand a renuntat la facultatea de geodezie, pe care o urma, si s-a dedicat in totalitate fotografiei.
Si-a dat licenta in regie si a urmat un master la Academia de Arte din San Francisco. Este freelancer, colaboreaza cu publicatii diverse, face fotografii comerciale, dar proiectele care l-au facut cunoscut sunt cele personale.
Recent, demersul care a ajuns in presa internationala, inclusiv in Huffington Post, este o versiune reinterpretata fotografic a povestii Print si cersetor. Ajuns in San Francisco, Horia a fost impresionat de cersetori. A ajuns sa vorbeasca cu ei, sa le afle povestea si sa ii fotografieze. Dar nu oricum. Ci asa cum se viseaza ei.
Acum, fotograful incearca sa tranga bani, prin intermediul platformei de crowdfunding Indiegogo, pentru a lansa o carte cu aceste povesti. El povesteste mai jos cand s-a gandit prima data la acest proiect, ce a invatat in San Francisco si cum poate sa schimbe mentalitatile o fotografie.
Drumul spre fotografie
Am inceput sa experimentez animatia cadru cu cadru in clasa a 5-a. Ai mei isi luasera o camera video si am inceput sa fac filme cu jucariile de la happy meal. Concepeam ziare in care scriam povesti de fictiune dupa care ilustram toate povestile astea.
As spune ca inclinatia mea a fost spre imagine si naratiune, nu neaparat spre fotografie. O vreme n-am mai facut nimic din toate astea, dar in liceu am inceput sa experimentez cu un photoshop luat de la Romana de la niste baieti - faceam colaje mai mult.
Iar m-am lasat, iar m-am apucat. M-am inscris la cursul de fotografie deja celebru de la Dalles si acolo am gasit ceva incurajare in caietul de impresii facut pentru o expozitie de grup.
Intre timp fusesem student doi ani la geodezie, dar recunosc ca eu de matematica m-am despartit prin scoala generala, asa ca nu m-a tras inima sa termin facultatea asta.
Oricum, cred ca “cineva” incerca sa-mi spuna ca nu este drumul bun pentru mine. Pana la urma am terminat regia de film si am simtit ca asta e ce trebuie.
Viata de freelancer
Partea buna este ca ai timp liber, partea proasta, ca ai timp liber :). Cred ca e bine sa poti alege in ce proiecte sa te implici, partea rea este ca nu ai o siguranta, n-ai un salariu care vine o data pe luna dar asta te si face sa muncesti si mai mult.
Uneori simt nevoia de “stabilitate” mai ales ca am si o familie, doi copii, un catel; pe de alta parte imi dau seama ca pentru a-mi placea, un serviciu ar trebui sa implice toate activitatile pe care le fac.
Sa scriu, sa ma connectez cu oameni, sa spun povesti, sa fotografiez, sa pot sa ma gandesc la idei originale, sa am timp sa scriu o carte, sa pot da si un interviu daca este cazul.
Mai nou am inceput sa-mi dezvolt compania producand filme corporate, portrete corporate, chestii mai comerciale oricum. Caut si investitori pentru printing 3D, am niste idei care cred ca o sa prinda.
Invataturi din San Francisco
Am invatat ca meseria mea este importanta si ca trebuie tratata cu respect. Iti respecti meseria, te respecti si pe tine. Fotografia este de o complexitate uimitoare, aici inca se inventeaza tehnici noi in fotografie (vezi Chris McCaw, Claire A. Warden, Kathleen Velo, etc ). Asta te face sa iesi in fata: un concept nou, o technica noua. N-ai ce sa faci daca ii copiezi pe altii.
Colaborarea cu publicatiile
Diana Cosmin a vazut ceva nou in ce fac si a vrut sa-mi dea o sansa. Am simtit ca sunt pe drumul cel bun iar asta si pentru ca ce am facut, am facut bine. Inca sper sa lucrez mai mult cu publicatii Romanesti, imi place sa fotografiez oameni.
Cersetorii si visele lor
Proiectul “Print si cersetor” a fost gandit altfel la inceput. Vroiam sa fotografiez oameni influenti, oameni de “succes” ca fiind oameni ai strazii. Am avut niste bariere si mi-am dat seama ca ar fi mult mai interesant sa fac invers, sa arat oamenii strazii ca fiind de succes.
Starea de gratie
Depinde cat de conectat esti cu imaginea respectiva. Dar in general conteaza unde vrei sa ajungi cu ea. La mine e simplu, am o tresarire, un “adrenaline rush” cum se spune.
Cand ma uit la o imagine la care lucrez si am starea asta, inseamna ca sunt unde trebuie. Imi place dramatismul, imi place lumina clar obscura, imi plac fotografiile care transmit o stare.
Menirea imaginilor
Cred ca menirea lor este sa te ajute sa vezi ceva ce ar putea exista doar in imaginatia ta. Sunt un joc.
Seria “Scaunele” personifica niste scaune gasite intr-un beci.
Seria “Print si cersetor” iti arata cum ar fi fost daca oamenii strazii ar fi fost de succes. Proiectul acesta a ajuns sa aiba si un caracter umanitar.
Eu impreuna cu Roula Seikaly (va fi co-autor la cartea pentru care strang fonduri acum, scrie pentru Lensculture, KQED Arts, Daily Serving, etc.) vrem sa atragem atentia in problema oamenilor strazii din America dar sa si sugeram solutii. Asa ca menirea a evoluat, acum seria asta ajuta la atragerea atentiei si speram noi sa si schimbe ceva.
Deontologie
Mi-e greu sa fotografiez suferinta. De aceea am incercat sa arat oamenii strazii cat mai frumosi, cat mai demni. Depinde in ce categorie crede fotograful ca este. Pana la urma, orice tip de fotografie este subiectiv. Eu sunt acum pe partea de “fine art” si cred ca in general conteaza ca ce declari sa fie adevarat.
Ce transforma un obiect obisnuit intr-un subiect care merita fotografiat
Cred ca un concept. Altfel, banii.
Trenduri
Da, exista trenduri, cel putin in domeniul documentar (acolo pare ca stam cel mai bine ). Subiectele nu variaza mult: comunism, saracie, industrie decazuta.
Dar ma uit ca si multi fotografi romani de care am mai auzit, pana la urma se stabilesc in afara tarii. Dana Popa este un fotograf roman pe care-l admir. De influentat, nu cred, nu este nimic original, ceva sa-i faca pe altii sa ne copieze. Dar poate nu sunt eu la curent cu tot ce misca in Romania.
Cum schimba fotografia mentalitati in Romania
Hmm… Cosmin Bumbut incearca acum sa schimbe ceva legat de felul in care percepem comunitatea roma.
Fotografiile pentru clienti
Am invatat in timp ca orice compromis duce la o calitate mai slaba. In momentul ala totul se intoarce impotriva mea. Incerc sa stabilesc asta de la bun inceput.
