[Cu BD-urile in mana] Mirel Dragan (Terapie de Basm): Ne incadram in demersurile generale pe care le are orice domeniu artistic in aceasta tara, anume... ma mir ca mai existam

Ultimul material din seria  dedicata artistilor BD din din Romania il are in centru pe Mirel Dragan, omul din spatele revistei Terapie de Basm (TBD). Arhitect full-time si desenator avid in pauzele de cafea, pentru Mirel, ruta spre desen au stabilit-o concursurile pe care le tinea cu fratele lui mai mare, desenator mai bun la vremea aceea. In liceu, obisnuiau sa-si dea dimineata o tema de desen, iar seara isi confruntau lucrarile.

Tot in perioada liceului, Mirel a fost expus scenei artistice de banda desenata odata cu participarea la Salonul de Benzi Desenate de la Craiova din 1996. Contactul direct cu autorii lui preferati si povestile lor l-au scos din sfera tiparului de gandire mate-info care ii era servit la scoala. 

Initial, Terapie de Basm trebuia sa fie o colaborare pe animatie intre Mirel si Zoran Popovici (designer si fondator al start up-ului multimedia Edukube). Cum s-a ajuns catre lansarea unui BD, aflam mai jos:

Primele amintiri cu benzile desenate

Prima amintire, cu siguranta, a fost un numar special PI, de colectie, era ceva numar aniversar pe care-l avea fratele meu undeva prin 1984. Imi amintesc coperta galbena, faptul ca era gros si, punctual, trei povestiri din cuprins.

Povestirile, acum privind retrospectiv, aveau un punct comun: "Gai-Luron" desenat de Gotlib, intr-o peveste atipica unde se pierde placid in spatiu; "Dr. Justice" inchis prizonier intr-un canal inundabil si, mai ales, un Corto Maltese - "Sous le signe du capricorne", clasic deja, de la Hugo Pratt cu niste pirati cu palarii de paie foarte guerillerose... si ei mor. S-ar zice ca am dezvoltat o pasiune pentru drama gratie revistei Pif Gadget, partizanul pozitivismului. Cine ar fi zis (rad in sinea mea)

Pif a ramas o constanta de-a lungul anilor `80 si abia in `90 am ajuns sa cunosc si concurenta franceza Spirou, respectiv comics-urile americane in editiile lor in limba franceza, ajunse tardiv, postdecembrist, prin librariile noastre mai rasarite.

Inceput 

La modul  serios, am inceput in liceu, incurajat de fratele meu mai mare care desena mai bine la vremea respectiva. Obisnuiam sa ne dam teme de desenat si seara sa vedem care e mai bun. A fost, cred, cel mai constructiv si motivant concurs. Bunica-mea ne aducea "de la oras" de fiecare data caiete si creioane stiind ca nu da gres.

Progresul in domeniu a venit odata cu deschiderea catre medii de profil si introducerea concurentei din nou, doar ca de aceasta data una serioasa, cu multe mize.

Primul moment important in acest sens a fost invitatia si participarea la Salonul de Benzi Desenate de la Craiova din 1996, unde socul cel mare si surpriza a fost sa-mi descopar toti autorii romani preferati, tineri si varstnici, sa am prilejul de a sta cu ei la masa "la povesti" si de a intra intr-o lume atat de diferita de cea din care veneam.

Eram in liceu si urmam inevitabil un profil de mate-fizica. Contactul cu lumea artistica a venit ca o mare evadare si, dupa un weekend cu efect terapeutic, m-am intors acasa schimbat. A fost implicit o calibrare la un sistem valoric real.

Buna, digitalule

Al doilea punct a fost descoperirea digitalului, investitia intr-o tableta grafica si experimentarea in toate domeniile conexe benzii desenate, de la ilustratie de carte pana la animatie. Cred ca cea mai importanta, odata cu aceasta etapa, a fost sugestia unui coleg de "a urca" online si de a nu mai lucra la scara mica, "intre prieteni".

Avea dreptate. Intre prieteni evident ca ne laudam de politete, din lipsa de concurenta reala sau macar dintr-un stupid simt de incurajare. Iti faci curaj, postezi online si astepti sa dea lumea cu piatra. Am scapat si de asta si a fost bine. 

Terape de Basm (TBD)

Demersul Terapie de Basm a inceput cu Zoran Popovici/Edukube, demers ajuns astazi TDB. Ceea ce trebuia sa fie o colaborare de animatie a devenit, dupa 6 numere, o revista consistenta de benzi desenate in care reusim sa promovam banda desenata romneasca si sa continuam promovarea acestei arte pentru zona de varsta la care pe piata romaneasca lucrurile devin cam "subtiri".

Nu ma refer la albume independente pe care le gasim in librarii sau traduceri dupa autori straini cu naratiuni grafice premiate continand subiecte mature, ci la o revista cu un tiraj serios, cu distributie la nivel national, cu toate plusurile, minusurile, marketingul si responsabilitatea cu care aceste lucruri vin.

Proiecte au fost multe, de la ilustratii de carte unde cred merita mentionate cartile din seria EarthSea ale autoarei Ursula K. LeGuin, traduse la Editura Alexandria, grafica si artworks pentru jocuri, cateva clipuri animate din care cred cel mai important a fost un concurs lansat de Moby pentru una din piesele lui.

Banda desenata a fost "de suflet" in general si am avut concursuri locale sau pitch uri pentru idei publicabile la editurile mari din afara.

Stilul

Stilul. Da, suna bine si imi place sa cred ca este un stil undeva, acolo, in spate. Cred ca inca este o munca in curs. Neavand neaparat o scoala de arta in spate, multe lucruri (a se citi "majoritatea") sunt invatate pe cont propriu.

Am, in schimb scoala, de arhitectura in spate care a avut o inflenta capitala in ce fac. M-a ajutat sa controlez spatiul, sa redau cat mai bine profunzimea si detaliul in decorurile care e desenez. In acelasi timp, mi-a impus incet-incet un reflex de a gandi lucrurile nu numai la suprafata, ci si prin prisma celor care se intampla in spatele desenului. Cum functioneaza, ce e dupa zidul asta, ce va face oare personajul dupa, in secventa urmatoare, de unde vine lumina etc.

Imperativ de mentionat ca arhitectura a impus multa ordine si disciplina, atribute fara care, nu stiu cat de mult si-ar fi facut de cap artistul din mine.

Influente

Din punct de vedere al grafismului, pentru ca sunt in tabara desenatorilor, consider ca un stil aparte face mult mai mult decat un stil de mainstream. Mainstream-ul inseamna sute de autori care fac deja ce incerci sa faci si tu, doar ca fac de mai multa vreme si fac mai bine. Sansele de a reusi sunt clar mult mai mici.

In schimb, a avea un stil personal inseamna a avea ceva ce are de a face cu experientele tale, care sunt doar ale tale, ceva ce te face unic, macar in nisa ta. Asta, evident, depinde de cat esti de dependent de media si de valorile impuse de monitor. Daca esti prins de ceva din lumea vasta virtuala, vei fi un copycat si asta se va intampla fara sa-ti dai seama, pierzand exact sinele si personalul.

Solutia nu este, insa, nici sa te rupi complet de media, pentru ca asta te face sa ramai fara canal de comunicare. Si atunci ce ne mai ramane? Gasirea unei solutii de echilibru, in care sa-ti dezvolti, cu putin noroc, o personalitate, sa-ti incurajezi un stil al tau si sa tii un ochi pe piata, incercand sa rezisti ispitelor. 

Proces de lucru & inspiratie

Totul incepe de la schite libere, carnetel, creion si cafea, multa cafea. Glumesc... partial.

Meseria, din pacate sau fericire, ma tine destul de ocupat, si atunci in fiecare pauza profit pentru a avansa si pe partea de pasiune/hobby/desen. In timpul zilei, inevitabil se intampla dimineata in cafenele, in orice alta pauza sau pur si simplu cand zici : "Ah, fuck it!" si iei o pauza.

Cand desenez, in general raman in desen si cum ziceam, imi imaginez mai mult decat liniile care-l compun. Ce simti in momentul in care iei creionul in mana ajuta destul de mult in transmiterea mesajului pe care il contine desenul.

Fiecare schita vine cu o poveste. Fiecare detaliu, pliu de imbracaminte, accesoriu care il are un personaj, pentru mine inseamna o parte din ceva mai mare, are un istoric. In general partea care o apreciez cel mai mult la pasiunea asta legata de desen este ca ma relaxeaza.

In arhitectura, lucrurile se incheie cate odata intr-un an sau doi. In general nu-mi plac lucrurile care treneaza. Daca incepi un lucru, trebuie sa-l inchei, altfel il tragi dupa tine si e un mic esec undeva acolo ascuns. Un desen il incepi acum si in 30 de minute sau o ora e gata. Caz incheiat, efect pozitiv, mergi mai departe.

Revenind la schite, incerc sa le incarc cu un maxim de mesaj si de multe ori ajung sa fie mai bune decat desenul final. Lasi privitorul sa si imagineze. E cam acelasi lucru pe care il spun despre filmele de animatie. Un film animat clasic are tot timpul un grad de interpretare major fata de unul modelat 3D in care lucrurile sunt exact cum sunt prezentate.

Ai totul admirabil facut pana in ultimul detaliu. Reteta e servita. La un desen clasic, o linie intrerupta, o textura pierduta, lasa loc de interpretare de fiecare data.

BD in Romania

As amplasa domeniul pe un continuu cap de pod cu potential de expansiune, dar lipsa de continuitate. Un pic, daca vreti, ca istoria noastra, unde am avut varfuri, dar fiecare varf a fost independent si nu a fost continuat de urmasi, fiecare vrand sa fie un varf in sine, dar independent de cel dinaintea lui.

In acelasi timp pot spune ca ne incadram in demersurile generale pe care le are orice domeniu artistic in aceasta tara, si anume... ma mir ca mai existam.

Banda desenata romaneasca e compusa din mai multe valuri de entuziasti care au incercat fiecare in felul lui sa porneasca ceva sau sa promoveze in cel mai bun mod cu putinta a 9-a arta. Faptul ca suntem intr-un secol al comunicarii si accesului la informatie ne-a ajutat imens. Cred, si am spus-o in nenumarate randuri, ca de cativa ani am trecut printr-un varf de expunere si prezenta pe piata.

Cred ca am avut in acelasi timp 5 daca nu 6 reviste de banda desenata coabitand fara probleme, aici ma refer la banda desenata romaneasca nu francize. Francizele, din pacate, au venit in paralel ranforsand o piata crescuta organic cu produse mai mult sau mai putin bune, si au atentat la acelasi public in crestere.

Avantajul la noi este, in primul rand, ineditul, neavand o piata constanta si clara de banda desenata  se face apel la oamenii care vor si altceva, oameni cu un pic de educatie care inca mai vad in a citi un lucru pozitiv. Incerci sa-i captivezi si pe cei care nu se jeneaza sa spuna ca banda desenata nu inseamna literatura pentru copii.

Ineditul vine cu descoperirea de artisti romani care fac bine ceea ce fac, fapt care in afara duce la succese de box-office. Ineditul, din pacate, vine si cu absortia relativ buna a francizelor de succes de peste ocean in umbra succeselor de cinema sau TV. Ineditul se pierde cand ajungem la faptul ca multa lume inca fuge de ceea ce este romanesc, ca discutam de identitate nationala (cuvinte mari) sau ca discutam de iaurtul Napolact, fata de Danone sau Tnuva.

Fara un plan bun de afaceri sau un promoter care sa se descurce in itele contabile si de promovare, cu greu reusesti "sa traiesti" din banda desenata. La noi poate ineditul acesta grafic are avantajul de a fi facut de drag si nu din obligatie. Asta cred ca se simte in produsele care se gasesc pe piata si mai ales in ritmul variabil in care apar.

Lipsa spiritului de echipa si a parteneriatelor intre editori sau artisti pune implicit viitorul BD-ului romanesc si a pietei locale de BD in umbra. Personal, cred ca ne apropiem de un punct de criza. Artistii nu au la dispozitie marketingul necesar, ca e unul insusit sau ca discutam de edituri care si-l asuma, iar cei care au cat de cat habar ce inseamna marketingul, merchandisingul si economicsul din spate nu considera interesanta investitia de timp, pe sectiunea de piata de la noi.

Ajungi sa mizezi exact pe extermisti, adica cei putin care ignora regula in ciuda firii si a rezultatelor contabile. Poate asta inseamna sa intorci valul, sa sfidezi regulile... nu stiu, dar cu siguranta vom vedea pe termen lung rezultatele.

Cum ajunge un desenator sa fie publicat

Nu stiu daca a fi publicat mai este neaparat o tinta. Online poate "publica" oricine are un basic de cunostinte legate de internet. A fi publicat, in prezentul care tinde sa fie digitalizat total, poate deja sa fie considerat ca un gest de breasla, cu atat mai artistic. A publica si a produce fizic, va ajunge sa fie comparat cu ce este un mestesug in Muzeul Satului. Poate asta ar trebui sa confere si mai multa valoare si importanta gestului in sine.

Concluzia personala este ca, daca vrei sa fii publicat, trebuie sa fii bun in ce faci. La noi, unde suntem inca intr un inceput tarziu de implementare a acestei artei, cred ca lucrurile sunt cu atat mai delicate. Daca dintre cei putini care deseneaza esti obligat sa-i alegi doar pe cei buni poate deveni un lucru destul de nefast.

Cred ca sunt entitati editoriale care promoveaza de dragul promovarii si atunci cu putin noroc vei putea fi publicat doar gasind canalul propice pentru asa ceva.  Personal, incerc sa mizez pe calitate.

Vreau prin TDB sa ne adresam unui public matur ale carui cerinte sunt pentru un produs mai complex, mai variat si cu informatii utile, nu doar divertisment.

Nu am vrut sa fac din asta o meserie pentru ca a face din obligatie, cum spuneam, ar fi ucis sufletul din spatele artei. Arhitectura, pe care o practic ca meserie, a avut printre tinte inclusiv sustinerea pasiunii pentru desen. In acest moment sustine si revista si ma numar printre cei norocosi publicati in regie proprie.

Relatia cu editorii

Aici trebuie sa filtrez raspunsul artistului si sa merg pe inedit si sa dau raspunsul editorului. Cred ca incet-incet ne acceptam asa cum suntem, ca bucati care umplu o piata in formare. De la an la an simt ca lucrurile capata un anumit spirit de coeziune si asta ma bucura.

Din pacate, asta imi spune in acelasi timp ca situatia nu e chiar roz in spatele contractelor si lumea cauta solutii noi, apropiindu-se de cei pe care initial i-au tratat mai arogant sau din prisma unei scari diferite la nive de investitie sau, de ce nu, pentru motive pur umane: "nu ne plac, ne fac concurenta".

In lumea BD, observ ca prestigiul si respectul se castiga nu prin gesturi punctuale, cu prin anduranta. Asta cred ca este un plus pentru cei ramasi pe piata sau care intra si vor sa ramana. E problema lipsei unei piete de desfacere. Lipsa consecventei si disparitia prematura a initiativelor din domeniu.

Daca rezisti pe piata, vei avea un cuvant de spus si cu siguranta lumea te va asculta, nu la modul "hail Cesar!" asta fiind clar o prostie, ci mai degraba: "Stie ce face, hai sa vedem cum putem lucra impreuna".

Ca desenator si in ultima vreme ca editor, nu pot decat sa spun, "L`union, fait la force!" - O echipa, e tot timpul mai puternica.

Sfaturi pentru desenatori

Privind retrospectiv, nu pot decat sa sfatuiesc orice desenator proaspat intrat pe piata sa fie ponderat in a pune ego-ul in fata materialului desenat. Sunt atat de multe lucruri pe care le ignori cand intri in lumea asta si, in acelasi timp, e atat de greu sa nu intervii sa-ti aperi "operele" sub orice forma si in orice statut s-ar afla ele.

Sunt intr-adevar, ca in orice meseri,e persoane si entitati editoriale care vor incerca sa profite de talentul unuia, dar daca esti un pic atent la oamenii cu care ajungi sa discuti sau la discursul din spatele unei imagini, vei gasi si pe cineva cu care sa poti sa lucrezi constructiv, fara a pierde pasiunea sau fara a conta pe eternul romanesc "lasa ca pleaca seful din birou si voi face proiectele mele pana se intoarce" .

De inteles ca la noi nu se poate castiga din BD. A face banda desenata si sa ai posibilitatea sa traiesti din asa ceva inseamna sa ai o piata de desfacere pentru materiale originale inramate sau editii limitate, pe langa promovarea productiei in serie, adica tiparirea oriunde a paginilor desenate.

Unicitatea costa mai mult decat productia de serie, dar aceasta trebuie sa se ridice la nivelul pretului si, ca in orice lume de artisti, autorul trebuie sa fie cunoscut si recunoscut, altfel, risca sa ramana cu materialul in portbagaj.

Consecventa si apartenenta la un grup ajuta. A fi singur, solitar, suna doar bine, nu e in schimb deloc benefic.

Promovare & castiguri in industrie

In general, e bine sa ai sau un agent sau un coleg care sa se ocupe doar de asta. Exista retele de distrbutie unde in general lucrurile sunt trimise la sacrificiu: comisioanele si taxele adaugate costului de productie taind din beneficiu care coboara drastic spre zero.

Dar orice sacrificiu are ceva benefic in spate - ajungi sa fii cunoscut. Castigul si amortizarea primordiala a cheltuielilor de tipografie vin din evenimente. Si cum noi avem un eveniment mare anual - vezi East European Comic Con – restul e tacere.

Raman intr-adevar vanzarile de reclame si sponsorizarile, dar pentru astea ai nevoie de ritmicitate si tiraj iar aici ajungi din nou la partea de rutina tipica unei slujbe care atrage dupa sine moartea generica a poftei de desen, de exemplu.

Online-ul este o piata puternica de desfacere si digitalizarea evident atrage multe beneficii, dar digitalizarea necesita multa atentie si implicare. Lipsa din peisajul virtual sau absenta activitatii te trece foarte usor intr-un con de umbra si lumea uita de tine.

Poti la fel de usor sa fii gasit de un headhunter sau sa dispari pentru ca ai semnat un contract fara sa citesti paragrafele cu litere mici. Asta tot pe internet, dar aici nu pot decat sa recomand extrem de multa precautie.

Viitorul pietei BD in Romania

Previziunile mele sunt destul de amare in acest moment. Personal, sunt de parere ca ne supunem socialului si mersului economiei. Intr-adevar avem o explozie de titluri pe rafturi, dar din pacate toate fac apel la acelasi public limitat si nu stiu cati vor rezista. E foarte posibil sa avem o restructurare a revstelor de profil si o retragere strategica,

Totusi, in continuare cred ca valul va trece si pasiunea colegilor care inca fac asa ceva va ramane ducand mai departe cateva din titlurile si autorii existenti pe piata. Mizez mult si pe noul val de tineri care sunt fani de BD si care incearca sa participe cu ce au la promovarea artei la noi sau in afara.

Aici, la noi, lumea vrea castiguri imediate in detrimentul luptei constante pe termen lung care garanteaza mai degraba niste rezultate plauzibile. Cred ca e cu atat mai laudabila initiativa voastra de a promova povestile celor prezenti pe piata, in speranta ca vom evita pierderea unor potentiali viitori colegi valorosi, ca rezultat al lipsei de raspuns pentru foarte multa munca si pasiune depusa in produse care ar putea face diferenta la nivel national/local.