[Cu BD-urile în mână] Cristina Moise: Fără promovare și vizibilitate în propria țară, artiștii noi o să își caute întotdeauna pâinea altundeva

Relatiile care vin si pleaca, joburile si interviurile stresante, vizitele la parinti, dorul de mancarea gatita de la mama - astfel de ipostaze ale primilor ani de maturitate sunt transformate de artista Cristina Moise în gag-uri de câteva cadre care o au în centru pe Lisa Popescu, alter-ego-ul ei de BD, un personaj din categoria „twenty-somethings” care se pierde des în șirul propriilor gânduri.  Cristina are 25 de ani; acum 3 ani a pornit webcomic-ul The Misadventures of Lisa Popescu. Speră ca în viitorul apropiat să poată să strângă aventurile Lisei într-un volum. Dar mai multe aflam in cele ce urmeaza:

Primele amintiri cu benzile desenate

Când eram mică, eram prea obsedată de Cartoon Network și a vedea toate desenele animate disponibile de cel puțin 75 de ori pentru a citi și benzi desenate. Nu mai era timp. Cu toate astea, am prins gustul desenului și a glumițelor tembele și ușor ridicole.

Când ai început să desenezi?

Țin minte ca mama îmi cumpăra un caiet cu foi albe cam o dată pe săptămână, pentru ca le terminam instant. Eram mică și productivă pe vremea aia, umpleam caietele de desene și experimente vizuale intr-o veselie. Aș da bani grei să fiu așa productivă și în ziua de azi, dar din păcate acum exista internetul. Din păcate și din fericire, evident, pentru că internetul mă inspiră constant.

Am fost mereu “artista clasei” pentru că mai schițam prin pauze, dar n-am fost la Tonița și n-am studiat artă și ilustrație la nivel academic. Cred că niciodată nu am crezut că pot avea o carieră în domeniul acesta din cauza mentalității celor din jur conform căreia „artiștii mor de foame și ala nu e job adevărat”.

Momente importante

Am început prin a mă minuna și a mă frustra uitându-mă la cât de talentați și geniali pot fi unii artiști de comic.

Îmi plac la nebunie comic-urile scurte și haioase (model pe care l-am ales pentru propriul meu proiect), dar și cele mai detaliate, care spun o poveste, gen Persepolis sau Maus. Câteva exemple din străinătate care mă inspiră ar fi Sarah's Scribbles, Diario de una Volatil și Our Super Adventure.

Sarah's Scribbles

De pe meleagurile românești îmi place stilul lui Vasile de la Utopia Balcanică, Fredo&Pid'jin și Smoking Cool Cat. E foarte posibil să existe multe alte comic-uri românești underground de care nu sunt la current, cert este ca au foarte puțină vizibilitate în cultura mainstream.

Utopia Balcanica

Am început webcomic-ul The Misadventures of Lisa Popescu în aceeași lună în care m-am mutat din România. Am aterizat în Barcelona și am decis subit să fiu eu însămi.

M-am hotărât să lucrez ca ilustratoare freelance și comic artist în timpul meu liber. Din fericire, am avut parte de multă încurajare din partea prietenul meu designer grafic care m-a ambiționat să fac primul pas.

Lisa in Spain

În ceea ce privește proiectele mele, mă ocup de ilustrații și comisioane private, portofoliul meu e disponibil pe Behance.

Momentan Lisa Popescu e prezentă doar online. Urmează să am o colaborare cu Geek Network și am apărut în ultimul număr din Revista COMICS alături de alți artiști români faini. Cred ca mulți dintre noi habar nu avem de existența celorlalți, așa că e foarte important să existe publicații de genul acesta.

Stilul propriu

Stilul meu de a o desena pe Lisa și împrejurimile ei s-a metamorfozat destul de mult în cei 3 ani de când am început. Acum am o paletă specifică de culori pe care mă pot baza de fiecare dată și cu care jonglez mereu.

Încă nu sunt mulțumită de produsul final și cred că asta e bine. Înseamnă ca o sa mă tot chinui sa evoluez ca într-o bună zi să zic „OK, that’s not half bad!”. Dar mai e, mai e. Practica e totul.

Fata cu parul padure

Poveștile BD

Cred ca ideile pe care ajung sa le transform în bandă desenată trebuie 1) Să mă facă să râd, 2) Sa le pot spune pe scurt, în câteva imagini și 3) Să fie ceva cu care oamenii să se identifice. Eu sunt și scriitoare și ilustratoare pentru Lisa Popescu, dar recunosc că prietenii și peripețiile lor m-au inspirat de nenumărate ori.

Lisa 17 vs. 24

Temele abordate sunt frustrarea, anxietatea, ghinionul, momentele ridicole prin care trecem în viața de zi cu zi. Uneori mai și pun accentul pe faptul că sunt o româncă în străinătate, sursă infinită de momente haioase. Gag-urile mele preferate sunt de obicei cele pe sistemul râdem ca să nu plângem :)

Lisa visiting family

Proces de lucru

Să zicem ca îmi vine o super idee. Beau o cafea cu lapte sau o Estrella de Galicia ca să mă pregătesc mintal și mă pun pe schițat în creion. Dacă sunt mulțumită de schiță, o las să se odihnească o vreme, uneori și câteva zile.

Dacă încă mă face să zâmbesc după câteva zile, trasez liniile cu un marker negru subțire, scanez imaginile, apoi curăț totul în Photoshop. Partea finală este culoarea, umbrele și retușurile din urmă, dar recunosc că aici deja devin nerăbdătoare și mă cam grăbesc. În total, un comic terminat îmi ia în jur de 6+ ore.

BD în România

Avantajul pieței benzilor desenate din România este acela că e abia la început, deci e loc pentru lume nouă și talente nedescoperite. Dezavantajul este ca e abia la început, așadar foarte puțină lume știe ce e aia o bandă desenată și cu ce se mănâncă.

Va fi un drum lung până vom ajunge la nivelul de apreciere și dezvoltare din afară în domeniul acesta. Nu e de mirare că și aici se observ fenomenul de brain drain, toată lumea se orientează către străinătate. Mă bucur însă să văd inițiative de genul Geek Network și Revista COMICS și popularitatea Eastern European ComicCon e un început.

Publicarea

N-am avut experiențe la capitolul acesta pentru că nu m-am avântat încă. Intr-un viitor cu siguranță voi încerca și-mi voi trimite comic-urile la o editura, cel mai probabil in UK sau unde stau acum, in Spania. Mă bate gândul de a publica totul în trei limbi, engleză, română și spaniolă.

Lisa dating for 4 years

Probleme pentru desenatorii de comics

Cred că marea problemă este lipsa de vizibilitate. Marea majoritate a persoanelor care îmi urmăresc comic-ul sunt români, așa că interes există, oamenii se bucură de benzi desenate atunci când, printr-un miracol dumnezeiesc, dau de ele. Nu există promovare la scară largă pentru artiștii români de comics și arta în sine.

Când am început să o desenez pe Lisa Popescu, nu mi-am pus problema să o fac în română, cel puțin nu la început. Mi se părea că există zero interes pentru așa ceva în România, ceea ce nu a fost perfect adevărat, dar… Ceea ce vreau să subliniez e că fără promovare și vizibilitate în propria țară, artiștii noi o să își caute întotdeauna pâinea altundeva.

Cum am reușit să ocolesc problemele pieței? Slavă fie Internetului! Three cheers și amin. Dacă ești prezent în mediul online, poți să îți creezi o comunitate de fani din toate colțurile lumii, ceea ce e absolut genial. E în continuare un vis de-al meu să public cum trebuie viața Lisei, să pot să intru intr-o librărie și să răsfoiesc paginile, dar pentru moment nici mediul virtual nu-i rău. :)

Viitorul pieței BD în România

Pot doar să sper la un viitor mai bun, na, optimistă înnăscută! Cred ca evoluția va fi dureros de lentă, dar atâta timp cât oamenii vor persevera și vor continua să creeze, o să fie din ce în ce mai bine. Până una alta, eu o să mă țin de treabă și o să o țin pe Lisa Popescu ocupată. 

Romanian Lisa