De pe Facebook, direct in lumea reala, adica locul ala unde se petrec si pot fi schimbate lucruri intr-o societate. Cam asta ar trebui sa fie mersul cu demersul. Apropo, cu riscul de a comite exhibitionism cultural, va spun ca zilele trecute am recitit un fragment scris de Rilke, care parca era un status de pe Facebook-ul zilelor noastre. Pana si aici suntem tristi imitatori ai trecutului. Fiti atenti:
"Am vazut un barbat care impingea un carucior cu zarzavaturi. Striga: 'Chou-fleur!' (conopida). Silaba 'fleur' cu un 'eu' ciudat de trist. Pe langa el mergea o femeie necioplita, urata, care din cand in cand il imboldea. Si cand il imboldea, el striga. Uneori, striga si din proprie initiativa, dar atunci era de prisos si trebuia imediat sa strige din nou pentru ca erau in fata unei case cu clienti. Am spus deja ca era orb? Nu? Asadar, era orb. Era orb si striga."
