[Cu BD-urile în mână] Alin Ivan, Vlady: Când desenez cred că am 9 sau 10 ani. Sau cel puțin așa mă simt și asta iese din mâinile mele

Un vampir albastru deschis, vesel, care mănâncă mujdei. Cu alte cuvinte, un vampir atipic. Asta au avut în minte Alin Teodor Ivan (desenator) și Emanuele Leoni (scenarist) în 2008, când au conceput personajul de benzi desenate Vlady. După o perioadă în care proiectul a stat mai mult în online, anul ăsta cei doi au reușit să aducă povestea și în print.

Succesul benzii desenate e dat, în parte, de faptul că atunci când desenează, Alin se simte ca un copil de 9-10 ani, așa că poveștile care rezultă sunt unele cu care copiii rezonează. Pe lângă promovarea de care are parte pe pagina de Facebook și pe site, Vlady mai e prezent și la evenimente offline. Iar Alin și Leo încearcă să atragă cât mai mulți cititori către lumea creată de ei. 

De la Alin aflăm în continuare mai multe despre subiect și despre personajul creat împreună cu Leo:

BD-urile din copilărie

Cred că eram foarte mic, dar îmi aduc aminte că prin casă erau câteva: Asterix, Pif, Superman, toate în limba franceză și planșele BD din almanahurile SF Anticipația. Cand am început să citesc și să știu ce citesc, aveam: Universul Copiilor, Carusel și Proteus, Andro și Gera, ORION și Escală pe Tobra (pe care o am în stare foarte bună și astăzi) ș.a.

Primii pași în ale desenului

Am început să desenez sau să transmit ceva prin desen cam când eram prin clasele primare și apoi am realizat că e mai mult decât o activitate școlară, așa că am continuat.

Deși am urmat un liceu și o facultate diferite de domeniul ăsta, am rămas undeva, în interior, agățat de desen, iar în 2005, printr-un salon BD organizat la casa de cultură din orașul meu, la care fuseseră invitați mulți artiști români, am luat legătura cu lumea benzilor desenate, de care nu m-am mai despărțit, se pare :)

Momente cheie

Totul a început cu Saloanele BD de la Caracal din 2005 și 2006, a continuat cu Salonul de la Constanța (2008, 2009) și apoi au fost Comicsfest și ComicCon de la București. Printre astea au fost și alte ateliere, expoziții și proiecte, majoritatea în lumea ilustrațiilor pentru copii sau a BD-urilor. Trebuie să menționez aici și revistele Comic + RevistaComics și BDC.

În 2008 la inițiativa lui Leo (Emanuele Leoni) l-am creat pe Vlady, cel mai simpatic vampir. Totul a decurs natural și simplu, iar vampirul simpatic s-a născut. Era Festivalul Proetnica din Sighișoara și Leo s-a gândit că ar fi un moment bun să lucrăm împreună și să creăm un personaj pentru cei mici, un fel de liliac-vampir neobișnuit, care să mănânce usturoi și să treacă prin tot felul de aventuri în benzi desenate. Restul e istorie deja :)

Stil propriu de lucru

Când desenez cred că am 9 sau 10 ani. Sau cel puțin așa mă simt și asta iese din mâinile mele, un stil apropiat de cel al copiilor, ceva ce vorbește copiilor prin imaginea lor, se apropie de ei și încearcă să rămână mereu acolo, printre ei. Deși îl neglijez cam mult în ultima vreme, aș prefera să rămână așa simplu, mereu. 

Elementele poveștii BD

Când îl desenez pe Vlady, am povestea de la Leo, pe care o transformăm ușor în scenariu, împărțind în pagini și casete și prelucrând schițele de construcție și părțile de dialog. Uneori, când fac benzi scurte sau doar poante de câteva casete, pot porni doar de la o idee care e dezvoltată pe parcurs, fără a fi scrisă dinainte.

Acum avem în lucru un album cu o poveste de sine stătătoare, apoi numărul 2 din revista Vlady, un vampir simpatic și o bandă desenată de 6 pagini pentru un proiect separat. Primul are un scenariu bine stabilit, pe aproape 50 de pagini, cu dialog si schițe, a doua va fi o nebunie de revista ce va combina o poveste ilustrată cu jocuri și BD, iar a treia o poveste scurtă dar completă, cu început și sfârșit, scrisă și desenată în regim individual.

Proces

Sincer, nu e o regulă clară, dar ideile vin în cele mai nepotrivite momente, sau mai bine zis doar când vor ele și nu poți mereu să le pui pe hârtie, de aceea cele mai multe rămân la dosar. Dar când reușesc să iau desenul în piept, am nevoie de un timp de încălzire și deși Vlady doarme noaptea, pentru că e un vampir neobișnuit, eu nu dorm când îl desenez pe el.

Domeniul benzii desenate în România

Oamenii lucrează și asta e bine. Avem artiști foarte buni, care au multe de spus. Avem stiluri diferite și bine închegate, dar nu avem o industrie. De aici începe o discuție foarte lungă despre cum am putea să îmbunătățim asta sau să facem ceva ca în țările unde există o industrie.

Mai înainte de toate ne trebuie un public, iar acesta trebuie atras către banda desenată, trebuie cultivat, educat. Cred că noi, ca desenatori, trebuie să creăm ceea ce știm mai bine. Alții, ca editori, să caute să promoveze ceea ce știu ei că vinde și așa, ușor, vom avea propria scenă BD cu care vom putea să ieșim în lume. Sunt oameni în spate care muncesc mult și se dedică acestui fenomen, de aceea trebuie să-l integrăm în normal, să-l scoatem din stadiul de lucru fantastic, să aducem mai aproape de om, banda.

Există trenduri în domeniu?

Da. Ca peste tot. Fiecare artist are propriile perioade de creație, de studiu, sau influențe. La fel și editorii și piața BD. Se caută ceea ce este foarte promovat la nivel global și aici vorbim de filme sau desene animate care se trag din benzi desenate. Doar că la noi au ajuns mai întâi producțiile cinematografice și apoi BD-urile. Acum, ușor ușor încep să se echilibreze lucrurile. Sper, totuși, să ne păstrăm și frumoasele noastre povești. 

Cum ajunge un desenator să fie publicat

În primul rând trebuie să aibă un material de publicat, apoi să existe un editor care să vrea să publice materialul respectiv. Aici contează subiectul, stilul și publicul căruia i se adresează ambele părți implicate, desenator-editor.

Pentru cei care sunt la început de drum există varianta web sau selfpublishing, care pot fi variante bune de testare a publicului sau de găsirea unei soluții de produs. Noi, până acum, am încercat cam tot ce se poate, anul acesta reușind să publicăm revista Vlady, un liliac simpatic nr. 1 la editura EatComics, ceea ce ne-a bucurat enorm.

Relația artist-editor BD

Implicarea este egală, fiecare încerând să își îndeplinească mai bine rolul său. Dorința desenatorului va fi pentru publicare, de la prima linie trasă cu creionul pe hârtie. Editorul se implică în momentul in care materialul e finisat și îl poate vedea sau atunci când cunoaște produsul, în cazul în care acesta a mai fost prezent pe piață.

Probleme pentru desenatorii de comics

Problemele sunt în primul rând legate de public, care e mic. Orice am spune, trebuie să faci ceva care să placă și să se vândă. Astfel ieși pe piață și cu puțin noroc lumea te place. E greu să concurezi cu tendințele la nivel mondial, prezente destul de mult și la noi, dar e bine că poți să scoți un produs pe o piață în dezvoltare, care totuși îl va încorpora ca pe ceva al său și îl va trata ca atare. Ce iese în această perioadă pe piață, reușește să fie văzut. E loc destul. 

Promovare

În cea mai mare parte pe internet, Facebook. Apoi, vin evenimentele de gen la care încercăm să fim prezenți și să facem un pic de atmosferă pentru a atrage lumea spre lumea lui Vlady.

În rest, treceți pe la punctele de difuzare a presei și luați cu voi o revistă de benzi desenate. 

Viitorul BD în România

Eppur si muove!