[Cu BD-urile in mana] Xenia Pamfil: Banda desenata este menita sa fie arta comerciala, ea trebuie sa vanda, sa devina populara, dar asta nu inseamna ca este si superficiala

Xenia Pamfil e o viteaza a BD-urilor. In liceu a participat la un concurs de banda desenata pe care l-a si castigat. A trecut prin mai multe stiluri de desen si a facut un album in care fiecare dintre cele 11 capitole era abordat diferit. Despre Mishka and the Sea Devil e vorba, iar cu lansarea a ajuns pana la Comic Con New York. Cum anume? A luat la rand edituri din Franta si SUA, a cautat contacte si a trimis mailuri, prezentandu-si romanul grafic. Iar una dintre ele a si raspuns.

Regreta ca inca n-a avut ocazia sa lucreze cu o editura frantuzeasca, pentru ca acolo "lucrurile stau un pic altfel" vizavi de abordarea BD-urilor din State ( mai "afaceristica" si mai putin boema, precizeaza ea). 

Despre contextul de acasa, Xenia spune ca publicul inca e necopt, iar piata evolueaza lent, iar artistii raman nevalorificati. Deocamdata:

De multe ori, desenam gratis doar pentru ca ne dorim sa evolueze industria, sa construim ceva solid, dar nu e OK sa faci asta la infinit. Ai nevoie de buget sa evoluezi, fiecare material costa, fiecare print; si ai nevoie si de satisfactia ca, uite, ai facut bani din pasiunea ta and that is the most awesome thing in the world :D

Amintiri cu benzile desenate

La inceput imi citea mama din Pif, in fiecare seara. Apoi le-am luat eu la rasfoit pe indelete pierzandu-ma in lumea fantastica de acolo. Mai ales in povestioarele cu Gai-Luron, care, desi erau cam abstracte pentru varsta mea de atunci, imi starneau curiozitatea si mai ales rasul.

A aparut apoi o revista ruseasca tradusa in franceza, Misha; imi aduc aminte si acum cum miroseau paginile lucioase proaspat tiparite. Mai tarziu au aparut si cele asiatice care mi-au captivat adolescenta.

Imi aduc aminte ca in perioada liceului am participat la un concurs de banda desenata anuntat de "Viata libera", un ziar cunoscut din Galati; am luat premiul intai si cred ca acela a fost momentul cand am avut confirmarea ca asta trebuie sa fac.

Mai tarziu, cand am dat licenta, in 2005 in cadrul Facultatii de Arte Plastice, Decorative si Design, George Enescu din Iasi, mi-am dorit sa fac ceva inedit asa ca am adaptat cateva capitole din romanul "Adam si Eva" de Liviu Rebreanu in banda desenata.

Munca mi s-a parut colosala dar mi-a placut foarte mult procesul prin care am trecut ca sa finalizez cartea. A meritat din plin pentru ca am avut multe de invatat din aceasta experienta si am avut si aprecierea si incurajarea profesorilor mei.

Nu mai tin minte care a fost motorul dorintei de a progresa pentru ca desenez de cand am invatat sa vorbesc. Cred ca imi placea mult faptul ca puteam sa-mi construiesc propria realitate alternativa si asta ma motiveaza si acum.

Evolutia ta ca BD artist. Proiecte

Am avut o evolutie constanta si am trecut prin mai multe stiluri. Mi-au placut la inceput desenele din Pif, apoi desenele Disney, anime-urile prin intermediul carora am intrat in diverse comunitati virtuale. Acolo am cunoscut alti fani ai genului si oameni care doreau sa publice artisti romani.

Astfel, in primele publicatii am aparut prin 2005 (cred) in Otaku Mag, apoi in Book of George (by Hardcomics), Revista Comics, Glorioasa Fanzina, am avut pagini publicate si in Franta (VDM illustre), in paralel postam lunar si un web comic pe blogul meu personal numit "Xiu si Papoi".

Dar a venit si momentul in care am decis sa fac propriul meu proiect. Am muncit destul de mult la el si asa a aparut „Mishka and the Sea Devil”. Ceea ce mi-am propus cu acest album a fost destul de ambitios; dupa ce am conceput scenariul si l-am impartit in 11 capitole m-am gandit ca ar fi amuzant si provocator pentru mine ca artist sa le tratez pe fiecare in stiluri diferite.

Am reusit sa fac asta, dar s-a dovedit a fi una din piedici in calea visului meu de a publica cartea in Franta.

Asa ca mi-a raspuns o editura micuta din America. Nu ma asteptam, dar m-am bucurat foarte mult. Apoi am ajuns la Comic Con NY, in 2014 pentru lansarea cartii, organizata de catre editura americana si cu sustinerea Centrului Cultural Roman din New York (doamna Doina Uricariu, director ICR NY, o persoana a care sustine cu pasiune promovarea culturii romanesti ).

De atunci am mai ilustrat un numar din „Zombie Tramp”, un titlu popular de la aceesi editura, am publicat pe cont propriu un numar din „Xiu si papoi” in romana si engleza (preluata si printata apoi de Geek Network Print) si am participat la doua proiecte colective din tara: „Urmatorul cadru” (ping pong comics) si „UN1.0N” (eatcomics).

Povestile 

Ingredientele principale sunt scenariu, ilustratie si text, fiecare fiind o arta in sine. Toate variaza in functie de tipul de banda desenata pe care vrei sa-l abordezi.  De exemplu, poti face un web comic, care se posteaza in mediul virtual, ai nevoie de un scenariu haios si actualizat la viata cotidiana sau inspirat din pop culture pentru a prinde cat mai bine la publicul larg, prezent online.

Aici ai nevoie de un desen caricaturizat, in linii simple, compozitie clara, pete mari si curate de culoare ca sa poata fi asimilat foarte usor de la o prima scanare cu privirea.

Tot ce gasesti online este conceput pentru a fi consumat foarte rapid, cititorului nu-i place sa piarda timp cu texte prea lungi si alambicate, din motivul asta textul trebuie sa fie scurt si la obiect, sa se inteleaga foarte clar ideea din desen si cateva cuvinte esentiale.

Daca iti alegi sa faci un roman grafic, atunci scenariul trebuie sa fie complex, dupa toate regulile clasice ale unei naratiuni literare, ai nevoie de talent literar sau poti contacta un scenarist.

Ai si optiunea sa faci o adaptare dupa un roman cunoscut dar si aici trebuie studiat textul in detaliu si spicuite momentele cele mai reprezentative pentru a fi ilustrate, prelucrat dialogul acolo unde este nevoie pentru a da valoare ilustratiei, samd.

Aici, desenul poate fi elaborat cu detalii si subtilitati grafice, o paleta cromatica larga, sau poti alege o reprezentare in alb si negru unde pui accentul pe spontaneitatea si expresivitatea liniei toate asezate pe fundalul unei compozitii impecabile.

Cand cititorul are o carte ilustrata in mana, are suficient timp sa studieze fiecare detaliu, fiecare linie, fiecare expresie a personajelor. Are timp sa citeasca si sa refelecte asupra textului si sa analizeze fiecare actiune.

Banda desenata este menita sa fie arta comerciala, ea trebuie sa vanda, sa devina populara, dar asta nu inseamna ca este si superficiala. Eu cred ca arta benzii desenate este una din cele mai complexe, mai ales daca autorul isi propune sa acopere toate planurile care compun o astfel de lucrare.

Un autor exigent nu o sa lase sa-i scape nici un detaliu din procesul complex al dezvoltarii unui astfel de produs.

Pe masa de lucru

Imi trec mii de idei prin minte si din pacate nu toate ajung sa fie materializate intr-o banda desenata. Cand sunt destul de norocoasa sa am si un carnetel langa mine, le schitez rapid pentru a le analiza mai tarziu.

Am mii de schite de felul acesta, singura problema e timpul; mi-ar placea sa am o a doua viata, paralela :),  pe care sa mi-o dedic in totalitate desenului, dar cum acest lucru nu e posibil incerc sa impletesc utilul cu placutul, viata de familie cu viata de artist si sa le impac pe toate.

In momentul in care am hotarat ca vreau sa fac o banda desenata pentru a fi publicata, si am cateva idei simple despre ce urmeaza sa fac, incerc sa dezvolt mai mult scenariul, dar nu in scris (pentru ca nu am destul talent la partea asta) ci prin mici schite cu notite in jurul lor care imi permit sa ma joc cu asezarea textului si compozitia foarte rapid.

Astfel, dupa cateva schite imi dau seama in ce directie merge povestea si pot sa trec la creionatul cadrelor mai detaliat.

Din cauza lipsei unui birou dedicat acetui proces si pentru a evita anumite interventii spontane din partea unui mic intrus foarte talentat, de asemenea, care nu pierde ocazia sa mazgaleasca ceva adorabil oricand are ocazia (fiica mea de patru ani :)) ) prefer sa le scanez si sa continui procesul in mediul digital. Acolo urmeaza sa fac contururile, adaug culoarea si textul.

Banda desenata in Romania

Piata benzilor desenate in Romania evolueaza lent. Cred ca publicul este in continuare necopt si trebuie educat. Artisti avem si foarte buni, ne trebuie o sustinere mai serioasa din partea editurilor si aici nu ma refer numai la benzi desenate, ci si la ilustratie de carte.

Ma doare sufletul cand intru in librarii, rasfoiesc cartile pentru copii (ador sa fac asta cand am putin timp liber) si vad in procent de 80%  ilustratori straini. Trebuie sa ni se acorde mai multa incredere si promovare.

Pana acum ne-am promovat intre noi si pe bugetele noastre. De multe ori, desenam gratis doar pentru ca ne dorim sa evolueze industria, sa construim ceva solid, dar nu e OK sa faci asta la infinit. Ai nevoie de buget sa evoluezi, fiecare material costa, fiecare print; si ai nevoie si de satisfactia ca, uite, ai facut bani din pasiunea ta and that is the most awesome thing in the world :D

Sunt multi artisti care fac self-publishing si merg cu produsele la evenimente pe tema, incearca sa-si scoata cheltuiala pe print si sa le mai ramana bani si de o bere dupa :) dar au si marea bucurie de a intra in contact cu publicul si a discuta face to face cu consumatorul. Astfel poti afla ce ii place, ce nu, ce vrea sa vada nou.

Anul acesta, la East European Comic Con au fost doua lansari de banda desenata colectiva, „Urmatorul cadru” si „UN1.0N” , care au fost sustinute de doua edituri din Romania si am fost foarte bucuroasa sa particip si sa vad ca lucrurile evolueaza.

Cum ajunge un desenator sa fie publicat

Nu stiu care e procesul in Romania, pentru ca nu am avut ocazia sa public aici un produs 100% al meu. Am aparut mai mult in publicatii colective.

Cat despre publicatiile straine, nici acolo nu pot spune prea multe. Eu am incercat marea cu degetul, am avut curajul asta. Pur si simplu, am trimis mailuri cu descrierea proiectului meu la toate editurile pe care le-am putut gasi, in special din Franta (pentru ca acolo mi-am dorit mult sa public) si din US. Am avut norocul sa-mi raspunda UNA :) si asta a fost.

Daca lucrezi pentru industria americana e clar ca este o afacere menita sa produca bani. Aici esti angajat sa faci o anume portiune din proces (pencils, inking, colors sau lettering; de poveste se ocupa scenaristul) si pentru asta ai un deadline fix in care trebuie sa te incadrezi. Nu prea ai timp sa fii boem, sa explorezi in voie, sa meditezi la stil, subiect, etc, ci trebuie sa actionezi rapid si eficient. 

Din pacate nu am avut ocazia sa lucrez cu editurile din Franta. Mi-ar fi placut sa aflu procesul lor, pentru ca din cate am observat, in Europa lucrurile stau putin altfel.

Promovare

Promovarea o fac online, de una singura din pacate, pe pagina de Facebook si portofoliu online. Si incerc sa apar in cat mai multe publicatii de specialitate.

Mai departe

Nu stiu care va fi viitorul, cert este ca fenomenul ia amploare si la noi. Sper si imi doresc ca editurile sa isi asume din ce in ce mai mult publicarea artistilor romani pentru ca exista foarte mult potential.