![[Directoarea de creatie] Raluca Feher (CAP): In afara de cativa mitocani-marlaneti cu pantaloni scurti pe care i-am intalnit prin agentii, am ramas cu impresia ca mediul asta nu e atat de permeat de misoginism](https://media.iqads.ro/2016/08/dsc05140-cover-800-cover-800-cover-800-cover-850.jpg)
Buna ziua si fiti bineveniti intr-o noua saptamana. Personal, as fi preferat s-o incep cu un pui de elefant din New Dehli care picteaza cu trompa, dar o sa-l aman un pic in favoarea oamenilor, ma-ntelegeti.
In ciuda riscului de a fi acuzati ca punem paie pe foc sau ca mulgem vaca reach-ului, trebuie sa-i dam inainte cu a noastra Directoare de creatie.
Iata-ne ingrosand randurile doamnelor care au ajuns departe si stiu, asa ca pot sa-si dea cu parerea cat poftesc pe teme care le afecteaza in mod direct. Astazi, Raluca Feher, Creative Director la CAP. Nu doar ca e una dintre putinele femei CD de pe la noi, dar nu poti sa nu-i dai cuvantul unui om de advertising care spune ca "adevarata creativitate o gasesti la financiar, sa fentezi taxele". Hahaha! Hai, radeti, nu mai stati incruntati.
Baieti si fete - sanse egale in publicitate?
Acum un an, am dat interviu unui fost coleg de la ProTV, lucra pentru o universitate media pentru femei. Materialul asta filmat urma sa faca parte dintr-un lung sir de mostre de succes feminin in jurnalism si comunicare.
Vorbisere inaintea mea Esca si Lori Groza si multe alte doamne si domnite care au rupt gura targului in media. Cred ca si Firea, dar nu sunt sigura.
Si ii zic eu acestui amic care ma intreaba daca m-am simtit vreodata discriminata: normal, doar eram platita mai prost decat colegii mei, barbati. Hatz, omul sa scape camera din mana. Bai soro, nu m-am gandit niciodata la asta, dar ai dreptate, voi, femeile, aveati clar salarii mai mici. Ce chestie.
Omul si femeia. In mod curios, in afara de cativa mitocani-marlaneti, cu pantaloni scurti, pe care i-am intalnit prin diverse agentii, am ramas cu impresia ca mediul asta nu e atat de permeat de misoginism.
Trebuie sa recunosc, totusi, ca mereu a planat suspiciunea ca imi face prietenu' temele si ca eu sunt doar marioneta trasa de mnealui pe pumn. M-a deranjat la inceput, apoi m-a amuzat si acum ma lasa rece.
Ca sa raspund la intrebari, hm, trebuie sa ne intoarcem la sursa bubelor din societatea romaneasca. Suntem inculti, bigoti, sarmani, ocosi, guri mari si caractere mici. Iar noi, femeile, ne meritam soarta, ca si noi suntem cabotine si tate, ne tragem de bracinari cu toti bagabontii si cind ei ne scapa mana la fofoloanca incepem sa urlam ca suntem abuzate.
Cum da semne una ca ar putea sa evadeze din sistem cum, jbang, isi ia o tastatura dupa ceafa si este trasa inapoi in tarc. Femei care urasc femeile, de Mircea Cartarescu. Asa ar trebui sa se cheme viitoarea lui carte.
Publicitate fara pasiune
Nu prea imi bat capul cu lucruri precum lipsa incidentei femeilor din varfurile departamentelor de creatie. Sunt destul de ocupata cu poala de lucruri pe care le fac deja si lumea publicitatii, de la noi sau aiurea, imi este destul de straina. Am mai spus-o in 'n' interviuri, eu fac publicitate fara pasiune. Pentru bani.
Acum insa ca ma gandesc, tinand cont de faptul ca publicitatea e o curva, intr-adevar, ar trebui sa fie mai multe matroane care conduc departamentele de creatie. Dar, stii ce cred, ca adevarata creativitate o gasesti la financiar, sa fentezi taxele. Cati directori financiar barbati sunt in Romania? O sa vezi ca vorbim despre o falsa problema.
Prejudecati cu care te-ai intalnit?
Habar n-am. Probabil pentru ca sunt nesimtita, nu am simtit nimic, doar la salariu. Am avut clienti barbati care doreau sa vina barbatul patron la intalnire - asta pina sa devin partener in firma. Dupa, nu s-a mai pus problema.
Intre job si familie
Chiar si fara familie, alegerile apar mereu. Aleg sa am mai mult timp sa scriu sau sa calatoresc. Aleg asta eficientizandu-mi munca. Cei care vor sa lucreze cu mine stiu cine sunt si care este programul meu, isi asuma si deci nu am fost pusa in situatia: ori eu, ori calatoria ta. Pina acum. Povestea cu maternitatea care perturba cariera este un rahat mancat de un om trist si gras care vrea sa se bage in seama.
Problema: retention sau recrutare?
Cred ca problema nu vine de aici. Sunt multe femei in departamentele de creatie; uite, acum la Cap avem doua art directorite superbe si mai lucram tot cu o art directorita freelancer minunata. Dar fetele astea isi vad de desenachele lor, de fotografiile sau colectiile de hainute, de ilustratiile pentru carti de povesti si proiectele personale.
Nu sunt indeajuns de inguste incat sa poarte razboaie politice si sa dea limbi managementului ca sa promoveze pentru ca ele au o viata bogata in afara urzelilor provinciale dintr-o agentie de creatie.
Altfel spus, li se rupe de urcat in ierarhie. Si, daca au copii, cu atat mai mult le pasa de alte chestii decat de viitorul festival de creatie si cine a mai promovat unde.
Ce s-a facut, ce mai e de facut?
Cum ziceam mai sus, ce demersuri sa se faca intr-o tara unde soferul de taximetru nu-ti raspunde la salut si sta rasturnat cu scaunul pe picioarele tale, unde ofiterul de la politia de frontiera iti svarle pasaportul prin ghiseu? In tara unde bagaboande buzoase sunt modelele vanturate la televizor si orice femeie care are o masina de peste 10.000 de euro este intrebata ce-a supt ca sa o produca.
Ce demersuri sa se faca atunci cind pura mitocanie este catalogata ironie? Avem ce meritam.
Daca fata aia, care a nascut, nu-l da in judecata pe seful care a terfelit-o public pentru aceasta greseala de a naste cit timp era angajata lui, sa-i ceara individului asa, sa-l usture, niste jde mii de euro, nu se schimba nimic.
