Păi, ce credeați, că s-au aruncat toate roșiile? Că fitilul aprecierilor și-a ars ultimul atom textil de îndată ce totul a făcut *bum* pe wall-ul lui Bogdan Naumovici? Nici vorbă. Mai sunt lucruri de opinat și idei de mestecat pe marginea discriminării în agențiile românești.
Meet Alex Tocilescu, copywriter la Graffiti BBDO. Spun "meet" pentru că dumnealui este, așa cum spune și disclaimerul care deschide textul, de numai 4 ani în publicitate. I-am trimis intrebarile, Alex ne-a raspuns, atașând și o poză în care muncește.
În principiu, discutăm despre băiețeală, creativi și creative, corectitudine politică și opiniile lui Bogdan Naumovici care au stârnit patimi, dar mai ales dialog.
Be nice!
Mno, chestia e așa: eu sunt de doar patru ani în publicitate, timp în care am fost la două agenții la care am avut trei directori de creație bărbați. Plus că și eu sunt bărbat.
Prin urmare, nici nu știu prea multe despre istoria femeilor – sau a bărbaților – în publicitatea românească, nici de ce nu-s jumate din directorii de creație femei, nici care-s prejudecățile vizavi de femei în poziții de leadership creativ, că n-am avut de-a face cu femei în poziții de leadership creativ.
Intre job si familie. What gives?
Habar n-am dacă femeilor le e mai greu să împace familia și cariera decât bărbaților, că nu le-am întrebat (mie mi-e uneori greu, dar nu-s femeie, deci nu se pune). Tot ce am învățat în ăștia patru ani e că dacă ești drăguț și politicos cu ceilalți (femei, bărbați, whatever) sunt și ei drăguți și politicoși cu tine.
În rest, poate că într-adevăr uneori în agenții domnește un spirit de băiețeală (dar de fapt ce e băiețeala? Că se vorbește mai fără perdea și că se practică un umor acid?)
Păi fetele se pricep la asta la fel de bine ca băieții, dar cred că atunci când vine vorba de muncă, oricărui director de creație normal la cap (de la cei pe care i-am avut eu la, probabil, Bogdan Naumovici) puțin îi pasă dacă o idee bună vine de la o tipă sau un tip. Important e să fie bună.
NaumoviciGate
În altă ordine de idei, îmi pare rău că lumea i-a sărit în cap lui Naumovici pentru ce a scris – pentru că unu la mână cred că el era pe alocuri ironic, da’ unii nu s-au prins, și doi la mână pentru că să-ți reduci adversarul (în cazul ăsta închipuit, zic eu) la tăcere nu înseamnă decât că l-ai redus la tăcere și se aude numai gura ta care vorbește singură – iar o gură care vorbește singură nu interesează pe nimeni și lumea care s-a adunat să se uite cum vă certați pleacă la casele ei.
Iar data viitoare, presupusul adversar o să scrie un text banal gen:
„Îmi pare rău că am făcut campania la RMGC. Sunt de părere că femeile au exact același potențial creativ ca bărbații. Ar fi mai bine dacă ar fi mai multe femei în poziții de leadership creativ. Ar trebui să se facă demersuri ca să fie mai multe femei în poziții de leadership creativ. Există prejudecăți vizavi de femei în creație, dar ele sunt neîntemeiate. Îmi cer scuze dacă am jignit pe cineva”.
Și textul respectiv n-o să mai provoace niciun scandal, dar nici n-o să schimbe nimic pentru femeile care lucrează în creație.