Acum o să stăm un pic de vorbă cu Miluță Flueraș. Miluță e un fotograf care și-a încercat mâna cu mai multe stiluri și nișe până să se decidă că fotografia de concert și festival e de el. De fapt, ăsta este și unicul sfat pe care îl dă oricui ar vrea să se apuce de treabă in fotografie: să se descopere. Asta în ciuda faptului că există o oarecare inflație de fotografi. Unii mai buni, alții nu prea talentați. C-așa-i într-o țară liberă, unde ai ce poza.
Miluță face sau a făcut inclusiv fotografie de arhitectură, produs sau portret. Însă cea de concert pare să-i iasă cel mai bine. Motivul este simplu: îi place muzica. Așa că dacă vreți să știți care au fost cele mai mișto evenimente din ultimii ani, din punctul de vedere al unui fotograf profesionist de concerte, vă aflați unde trebuie.
Pofta vine pozând
Nu am fost dedicat fotografiei de la început așa că nu am făcut o universitate de profil ci geodezie – domeniul în care încă lucrez la Centrul Național de Cartografie. Totuși pentru a-mi forma un background solid de teoria imaginii am urmat cursurile de master ale Centrului de Excelență în Studiul Imaginii (CESI) din Universitatea București.
Fotografia m-a atras de când mă știu, în anii 80-90 tatăl meu avea un laborator foto improvizat acasă și acela a fost germenul pasiunii mele. Am început să fotografiez serios în 2006 când mi-am cumpărat prima camera și în 2008 am început să fac fotografie de concert.
Cu timpul m-am perfecționat și încă sunt într-o continuă perfecționare așa că fotografiile au început să fie apreciate, să primesc feedback pozitiv și să câștig din fotografie, așa că merg înainte pe acest drum.
Primul proiect foto
Prima încercare de a face un proiect foto a venit în 2009 când am avut prima expoziție și era vorba de fotografie de arhitectură și contrastele Bucureștiului. Ca la orice demers artistic pe care l-am avut, am primit și laude și critici, lucru pe care l-am găsit încurajator și care m-a impulsionat.
Si primul aparat foto?
Primul aparat foto era un bridge de la Fuji – S9500 și a fost destul de bun pentru a învăța fotografie, apoi la un an a urmat primul DSLR – Canon EOS 400D.
Alte stiluri
Am mai făcut și încă fac fotografie de arhitectură, produs și portret, dar de fotografia de concert mă leagă și pasiunea pentru muzică. Fotografia de concert este adesea mult mai ofertantă, provocatoare și poate oferi satisfacții mai mari :)
Peisajul fotografiei din România
Trebuie să recunosc că adesea sunt destul de detașat de ce se întâmplă pentru că sunt foarte prins la proiectele la care lucrez, am observat că în ultimii ani au început să apară festivaluri de fotografie și evenimente de calitate dar și demersuri cu standarde scăzute. Comunitățile foto sunt încă fragmentate și lipsesc expozițiile de fotografie făcute la standardele unei galerii de artă, precum și lipsa unor galerii dedicate fotografiei.
Fotografia ca produs are de suferit adesea destul de mult pentru că este subevaluată sau subminată de valul de fotografi tineri care sunt dispuși să lucreze aproape gratis la standarde de calitate destul de bune, e nevoie de o educație a pieței.
Concertele cele mai cele
1. Dirty Granny Tales @ Dark Bombastic 6 – aug2015: o experiență dea dreptul epică de combinare a teatrului cu muzica
2. Rammstein @ Rock The City 2013 pentru cea mai complexă producție pe care am fotografiat-o
3. Environments @ Control Club 2016 pentru cea mai intensă experiență vizuală și muzicală de club.
Cele mai faine momente sunt când artiștii sunt foarte aproape de public, ajung în mulțime sau interacționează cu aceasta.
Ce conteaza la fotografia de concert este, in primul rând, lumina buna, apoi setup-ul scenei și, adesea, mult mai importantă ca primele două este chimia dintre fotograf și artist/muzică.
Dorul de duca si evenimentele
De cele mai multe ori un fotograf trebuie să fugă destul de departe prin țară și asta face ca pregătirea și drumul în sine să fie o experiență aparte. Dorul de ducă și setea de subiecte vin la pachet în cazul majorității evenimentelor, dar câteodată infrastructura din România îți mai strică plăcerea.
Exceptând câteva festivaluri anuale unde merg din pură pasiune, restul evenimentelor mă aleg ele pe mine și calendarul mi se completează în ordinea solicitărilor, uneori chiar cu un an înainte. Pregătirea se rezumă la documentare și pregătirea trusei foto care se conturează în funcție de tipul de eveniment, locul unde se desfășoară și tipul de fotografii ce urmează a fi făcute.
Recunosc că nu prea mă documentez în ceea ce privește munca tuturor artiștilor pe care îi fotografiez pe scenă. Prefer să nu mă las influențat de nimic în prealabil și de regulă nu am avut nici o problemă cu asta - câteodată îți poți forma o părere greșită care îți poate influența munca.
Contează destul de mult tehnologia pe care o folosesti, mai ales în cazul fotografiei de concert, unde condițiile de fotografiere sunt destul de dificile. Un echipament bun face de cele mai multe ori diferența de calitate a imaginii. Dacă e vorba de festivaluri sau evenimente foarte mari, fac cam 2500-3000 de poze pe zi, din care finale ajung cam 10%. Mulțumit cu adevărat sunt de doua sau trei :)
Pe la noi...
După cum ziceam și mai devreme, sesizăm o inflație de fotografi de toate felurile, care adesea afectează în mod negativ și nu duce la o creștere în calitate a fotografiilor. Diferența o face viziunea și capacitatea de a anticipa și captura acele momente inefabile care fac cât sute de fotografii „corect executate”.
Un sfat pentru tineri
Trebuie să își descopere în primul rând nișa de care sunt pasionați. Dacă lipsește pasiunea, la un moment dat asta se va observa, și va duce la un blocaj. Apoi trebuie să experimenteze foarte mult și să aibă autocritica bine dezvoltată, astfel riscă să se îmbete cu apă rece.
Pe lângă asta, trebuie să știe până unde pot face compromisuri și cât de importantă este adesea să ai coloană vertebrală. E nevoie de ani să îți dezvolți un stil și să te faci cunoscut, deci totul se rezumă la multă muncă.
