Dupa 10 ani de lucru, au rezultat 100 de ore de filmare si peste 100.000 de fotografii. Tot acest material a fost structurat intr-un album foto si 90 de minute de film antropologic care radiografiaza fenomenul transhumantei in Romania plus alte 5 tari: Albania, Grecia, Italia, Turcia si Tara Galilor.
Acum, "Ultima Transhumanta" a intrat in etapa finala, de post-productie, iar Dragos Lumpan are nevoie de 9.000 de dolari pentru a finaliza proiectul cu sprijinul Chainsaw Europe:"Desi am lucrat aproape zilnic timp de 8 ore pe zi, aproape 9 luni, inca mai avem un pic. Pentru ca este mult material si e foarte frumos." Inteles bine cu crowdfunding-ul, Dragos a apelat din nou la el.
Avem povestit mai jos intreg parcursul proiectului pe care Dragos credea ca l-a incheiat in 2008, dar care a prins o alta viata in 2010:
Parcurs
In 1983 mi-am developat singur primul film; in baie, desigur... Apoi am developat multe alte filme :)
Desi poate mai multa lume ma stie ca fotograf, eu am terminat Facultatea de Film (UNATC) si chiar imi place sa filmez :)
Dar, in 2007-2008, inca nu exista un aparat foto DSLR care sa filmeze bine. A aparut abia in 2009. Iar aparatele care filmau bine inainte de 2009 erau prea mari, prea scumpe si necesitau o echipa de filmare pe care nu aveam cum sa o duc la atatea stane, de atatea ori, in conditii cvasi-salbatice.
Timp de vreo 10 ani am avut studioul meu de fotografie comerciala si lucram cu agentiile de advertising. Acum 10 ani am inchis studioul, dar din cand in cand mai fac advertising: fotografii si film.
Apropos de advertising: pe familia Danulet o fotografiam & filmam din 2010. Apoi l-am recomandat pe Ghita Danulet lui MultiMedia Est/ Vodafone :) Mai multe fotografii comerciale, aici.
Drumul Ultimei Transhumante
Ideea o aveam de mai demult, dar mi-au trebuit cativa ani sa o pun in practica. Initial am incercat diverse colaborari in care propuneam sa merg de 4 ori la o familie de ciobani pe parcursul unui an: o data pe anotimp. Raspunsurile pe care le primeam erau: „Excelenta idee, dar e un proiect prea mare, prea complicat, hai sa il mai amanam!”.
In 2007 am decis sa incep proiectul pe banii mei - castigati in buna parte din publicitate :)
In 2007 si in 2008 am mers de 12 ori cu o familie de ciobani din Romania; poate as fi mers mai mult, dar spre sfarsitul lui 2008 mi-au spus ca renunta la drum, la transhumanta. Ei sunt cei care au dat titlul proiectului: „Ultima transhumanta”. Nu a fost usor sa-i gasesc.
La sfasitul lui 2008, am crezut ca am incheiat acest proiect. Ciobanii renuntasera la drum, iar eu stransesem aproximativ 25.000 de fotografii.
In 2009 am incercat sa promovez acest proiect: sa fac o expozitie si un album. Dar banii se terminasera si finantari nu am gasit. Una dintre nereusite a fost la ICR Programul Cantemir, care a gasit acest proiect nerelevant. In schimb, am gasit/m-au gasit alti cercetatori de oi si transhumante din Europa.
Spre sfarsitul lui 2009 lucrurile au inceput sa se indrepte: am primit un premiu de la Banca Centrala Europeana, care mi-a cumparat si cateva fotografii. Asa am reusit sa platesc datoriile pe care le facusem cu transhumanta.
Apoi, in 2010, am extins proiectul in alte 5 tari: Albania, Grecia, Italia, Turcia si Tara Galilor. Pentru Romania am gasit o noua familie de ciobani. Am depus din nou proiectul la ICR Programul Cantemir. De data asta intr-o forma extinsa: fotografii si film, Romania & alte 5 tari.
In mod surprinzator, de data aceasta, proiectul a fost aprobat.
La inceput nu mi-am inchipuit ca oile o sa ma duca atat de departe :) Probabil ca l-am gasit (macar in mica parte) pe ciobanul din mine. Sunt nascut in Bucuresti si nu am rude la tara, asa ca aceasta experienta mi se pare nu doar utila, ci si necesara.
In anii urmatori Transhumanta a reusit sa gaseasca si alte finantari: AFCN, GAV, Urban Spaces, Vodafone, Delaco, Free Miorita, HR Club, ABC DATA.
Acum, in 2016, lucrez la post-productia filmului: pot serba 10 ani de transhumanta :)
Campania de crowdfunding
Colaborarea cu ICR Programul Cantemir a mers bine (pe cat posibil) in 2010 si 2011. Dar, in 2012 cand ar fi trebuit sa incheiem proiectul, colaborarea s-a blocat. Si implicit mersul inainte al filmului. Asa ca, timp de 3 ani, filmul „a stat” in sertar, la dospit.
In 2015, cei de la platforma de crowdfunding Crestem Idei mi-au propus sa incercam o campanie pentru Transhumanta. Am procedat ca la achizitiile publice: am cerut 3 estimari pentru post-productia materialului brut pe care il aveam.
Raspunsurile au fost foarte asemanatoare: 15.000 euro. Era o suma prea mare pentru o platforma de crowdfunding romaneasca: era foarte putin probabil ca un proiect sa stranga aceasta suma, cu atat mai mult cu cat regula crestemidei era „totul sau nimic”.
Asa ca am propus sa incercam sa strangem jumatate din suma necesara: 7.500 euro. Spre marea mea surpriza si bucurie, aceasta suma a fost usor de strans si, in septembrie 2015, am inceput post-productia la Chainsaw Europe. Desi am lucrat (aproape zilnic) timp de 8 ore pe zi, aproape 9 luni, inca mai avem un pic. Pentru ca este mult material si e foarte frumos :)
Intre timp, cealalta jumatate (nestransa/neceruta anul trecut) a inceput sa bata la usa. Pentru acesta jumatate am hotarat sa pornesc o noua campanie de crowdfunding pe Indiegogo.
Un raspuns scurt este oaia grafica de mai jos: sheep in progress :)
In Romania vs. in afara
Asemenari: peste tot transhumanta este in extinctie. Peste tot ciobanii sunt foarte puternici; stiu ca am mai spus, dar chiar sunt.
Deosebiri: in Grecia si in Italia se face transhumanta semi-mecanizata: la drumul de primavara oile sunt incarcate in camioane. In Albania se face o pendulare: un drum scurt (cale de 1-2 zile). In Tara Galilor nu am gasit tocmai ciobani, ci mai degraba extraterestri (cel putin asa mi s-a parut mie).
Obstacole
Partea birocratica a fost cea mai dificila, in special colaborarea cu Programul Cantemir. In mod ironic, Transhumanta s-a lovit si de alte asemenea obstacole venite de la persoane despre care ai crede ca job description-ul lor este sa ajute astfel de proiecte. Sau macar sa nu le saboteze... Un alt exemplu este Dumitru Budrala, directorul ASTRA Film Sibiu.
In schimb, au existat si finantari care s-au derulat in mod firesc, cum ar fi AFCN (Romania), MitOst/ Tandem (Germania). Si colaborari placute cu: Ferma Catean, Crestem Idei, Atelierul de grafica, MTR, Macri Studio, Loud Studio, Chainsaw Europe. Apoi ar fi o lista lunga de oameni care au ajutat Transhumanta.
Sper ca pana la sfarsitul campaniei numarul lor sa depaseasca 500: toti vor fi trecuti pe genericul filmului.
Distributie
Drumul Transhumantei e unul clasic pentru filme: festivaluri, distributie. In parte, promovarea a inceput deja odata cu campania de crowdfunding. Daca va avea succes la festivaluri, filmul va fi vazut de mai multa lume, din mai multe tari. Este o relatie direct proportionala.
Cu ce vrei sa ramana cei care vad filmul?
Sper sa le placa transhumanta. Si, daca nu e prea mult, sa descopere un pic din ciobanul pe care il purtam cu totii, ancestral. In acesti 10 ani am realizat ca ciobanii sunt incredibil de puternici. Fizic, dar nu numai. Ei pot muta muntii din loc. Ceea ce ne da speranta :)
In unele tari din vestul Europei (Spania, Franta, Italia etc) transhumanta este incurajata de stat. Nu stiu daca filmul va reusi sa produca vreo schimbare la nivelul asta, dar poate ca va produce schimbari la nivel personal.
