Pe Icodini ii cheama Dumitru si Alexandru. Seniorul Icodin e pictor, juniorul e designer si grafician. De fapt pe cel din urma il stiti sigur - are niste ani la activ in advertising si l-am mai scos din carapace, cu tot cu studioul Open View, aici.
Acum cateva zeci de ani, Dumitru era scenograf si picta in timpul liber; Alex abia incepea sa mazgaleasca covoare, mese si scaune. N-ar fi stiut ei atunci, dar uite ca s-au tinut de treburile astea pana azi, cand se intalnesc intr-o expozitie de pictura si grafica:
Tatal meu lucreaza tot timpul, pictura este tratamentul care il tine tanar si optimist. Lucrarile expuse de el sunt din ultimii 3-4 ani. Desenele mele sunt dintr-o serie de nuduri facuta in ultimii 2 ani. [...]
Si pentru mine, intoarcerea la model au fost o chemare catre studiu si recalibrare a desenului. Mi-a prins bine, intr-o perioada in care monstrii sunt la mare cautare, sa descifrez frumusetea femeii prin formele ei.
Oricat de bine ne-ar povesti Alex mai jos de ea, tot aveti de vazut expozitia, deschisa pana pe 15 august la galeria U-Art, pe Iancu de Hunedoara 8, cladirea Uzinexport din Piata Victoriei.
Expozitia
Cred ca mi-am dorit sa expun impreuna cu tatal meu inca de cand eram mic si eram intrebat "ce vrei sa faci cand vei fi mare". Copiii isi admira parintii si la inceput isi doresc aceleasi meserii cu ei.
Cu timpul, am invatat si despre lucrurile care ne deosebesc si astazi imi dau seama ca ne apropie si mai mult. Mai exact, expozitia asta a luat nastere acum un an cand am rezervat sala.
Sunt spatii foarte putine in Bucuresti potrivite unei expozitii mari, multe galerii s-au inchis, altele s-au reprofilat in magazine.
Tatal meu lucreaza tot timpul, pictura este tratamentul care il tine tanar si optimist. Lucrarile expuse de el sunt din ultimii 3-4 ani. Desenele mele sunt dintr-o serie de nuduri facuta in ultimii 2 ani.
Am considerat ca sunt mai potrivite pentru a fi expuse alaturi de lucrarile lui. Si pentru mine, intoarcerea la model au fost o chemare catre studiu si recalibrare a desenului.
Mi-a prins bine, intr-o perioada in care monstrii sunt la mare cautare, sa descifrez frumusetea femeii prin formele ei.
Am vrut initial sa ii organizez o retrospectiva in momentul in care a facut 75 de ani si, pe urma, am zis ca i-as face o bucurie mai mare daca am expune impreuna. Sa ii arat ca Arta si Designul pot merge impreuna intr-un singur creator cum e cazul meu. Pentru vizitatori e interesant sa vada cum lucreaza doua generatii diferite.
Mesajul?
Nu cred in mesaje trambitate de artisti. Sunt saturat de mesajele de cumparare, promotionale sau subliminale pe care industria de publicitate si eu, ca designer, sunt nevoit sa le folosesc ca sa vand. Totul are un scop bine definit, produsul trebuie sa plece de pe raft, clientii fericiti.
Ca artist nu am nevoie de o platforma, nu vreau sa indoctrinez pe nimeni cu ce fac. Am observat ca lucrurile pe care le fac cu pasiune sunt remarcate si pretuite mai tare si in design si in arta. Incerc sa imi ascult chemarea si sa lucrez cat pot de mult indrumat de muze :)
Tatal meu e si mai radical, prea multe vorbe il sperie, i se pare ca ascund "meseria" din spatele lucrarilor. Mi-ar placea sa povesteasca mai mult lucrarile despre ele dacat o fac eu si de asta va invit sa vedeti expozitia.
Artist in copilarie
Desenez de cand nici macar nu-mi mai aduc aminte. Probabil de cand am nimerit un marker sau creion pe vreo masa sau covor. Scaunele si mesele din casa parinteasca sunt un fel de Capela Sixtina pentru ca sunt toate desenate pe dedesubt, pe bolta blaturilor, de la nivelul la care ne miscam cand eram mici.
Erau incepute de fratele si sora mea si eu le-am adus la un nivel de incarcare si mai mare. Cand le-am epuizat am trecut la pereti, scara blocului si asa mai departe.
Cred ca lucrul cel mai bun pe care l-au facut ai mei a fost sa ne arate ca nu e nimic gresit sau murdar sa vrei sa desenezi peste tot.
Il aveam pe tata in preajma sa vad cum lucreaza desi si el avea un serviciu cand eram mic, lucra ca scenograf la teatru de revista. Poate ca m-au influentat si culisele teatrului cu dansatoarele sale frumoase, corpul lor bine lucrat. Imi aduc aminte ca era rasfatat de mai toata lumea si ma lasau sa ma plimb si sa observ aceasta lume spectaculoasa.
Tata a fost foarte permisiv cu noi, nu imi aduc aminte sa ma fi certat vreodata pentru o lucrare mai slaba in scoala sau atelier. Cred ca si-a dat seama ca daca intretine focul din capul meu lucrurile se misca de la sine.
Eu am avut o perioada in adolescenta in care ii criticam mai des lucrarile, nu-mi placea nimic din ce faceam si mi se parea ca tot ce este avantgardist este neaparat si bun. Astazi il apreciez mai mult ca oricand, am lucrarile lui si in casa si de fiecare data cand ma uit la ele vad ceva diferit.
Asta este o problema cu reclamele noastre de exemplu, facem cu greu lucruri care pot fi privite cu placere mai mult timp.
Tabieturi de lucru
Nu am un program clar si poate asta este un lucru de corectat. Admir artistii care merg la atelier ca la serviciu dupa un program ordonat si obiceiuri meticuloase. Eu sunt inconjurat de motive si curiozitati si ele ma cheama la lucru.
Pot sa zic ca imi fuge mintea catre un desen si nu am stare pana nu il pun pe hartie. Fac casa buna deocamdata meseria de designer de brand cu cea de artist.
Sunt tentat sa desenez oricand, mi-am creat conditii in atelier si ma intalnesc si cu alti artisti si lucram impreuna. Diminetile devreme si serile sunt cele mai potrivite, weekendurile, insa telefonul sau mailul sunt "dusmani".
E greu sa intri in ritm si atunci cand esti productiv e bine sa iti indepartezi "ispitele" din atelier. Ca artist nu lucrez pe comanda, cheful si inspiratia sunt cele care ma pun pe treaba.
Inspiratia
Oamenii, fetele lor, gesturile cand nu se stiu priviti, casele vechi, targurile de anticari, librariile, expozitiile si calatoriile. Mi-am facut intotdeauna timp sa vad muzee, oameni si culturi noi, mi se pare fascinant sa ii observ cu diferentele si culoarea locala.
Am zeci de caiete de vacanta, acolo cred ca sunt cel mai productiv ca artist. Am avut o rulota care era si casa si atelier si birou in vacante, a fost fain sa ne plimbam ca artisti "ambulanti".
Publicitate si arta. Cum se impaca cele doua?
Traiesc bine in simbioza, ca pestii si coralii. Designerul are numai de profitat din activitatea de artist. Iar artistul inoata in ape mai sigure sprijinit financiar de designer. Logourile, brandurile dezvoltate de mine si colegii mei au radacini culturale, foarte multe din ele sunt caligrafiate si prelucrate digital dupa aceea.
Au multe ilustratii cu amprenta artistica. Asta le asigura unicitatea si originalitatea, iar pentru un designer este o marfa mai pretioasa la vanzare.
Am observat in cei 9 ani de advertising prin agentii, dar si in cei 8 ani de cand am studioul de branding Open View, ca lucrarile mai mestesugite au avut si mai mare succes. Calculatorul este doar o unealta, una care poate ne fura ochii insa fara un ochi antrenat artistic in spate nu face doi bani.
Nudurile
Au fost mereu un gen disputat: pudicii l-au repudiat si cei cu spirit comercial l-au exploatat. Adevarul este la mijloc, cred ca formele frumoase ale corpului te inspira si te fac sa descoperi trairile si emotiile Omului din spate.
Nudul ste un pretext de cercetare si un punct de plecare intr-o calatorie artistica. Ce este frumos, ca nu stii niciodata unde te duce, nu sunt doua lucrari la fel pentru ca nu avem nici noi acelasi unghi.
Femeile din desenele mele au prin gesturile si pozitiile surprinse fiecare cate o poveste. Va las pe voi sa o descoperiti privind lucrarile si va astept la galerie sa le comentam impreuna.
