O intamplare amuzanta. Prin 2008-2009, m-am mutat la casa mea. Si prima grija a fost sa-mi iau mobila (ieftina). Am avut noroc cu maica-mea; il stia pe un tip care facea mobila la comanda. Omul lucra numai cu pal, iar munca lui se regasea in multe din casele familiei mele extinse. Era atat de comuna prezenta lui, incat i se spunea Palaru'. Il chema Alexandru nu-stiu-cum pe bietul om, dar cand l-am sunat prima oara sa-i cer o oferta, l-am salutat politicos "Buna ziua, domnule Palaru'!"
Si acum, faceti cunostinta cu opusul lui Alexandru nu-stiu-cum. Vlad Ursu: un antreprenor creativ dar, mai ales, un designer industrial. E important sa-l ascultati ca sa aflati de oamenii capabili sa faca dintr-o piesa ruginita de motocicleta un suport pentru vinuri sau o veioza frumoasa. Chestii din astea.
Industrial Concept Art, proiectul lui Vlad, este despre upcycling. Stil si utilitate functionala, imbinate intr-un business. Haideti sa vedem ce are de spus un creator de mobila unica venit de peste Prut si stabilit la Iasi.
Background
Sunt antreprenor si designer industrial anonim. Aceasta ar fi o descriere succinta a ceea ce reprezint astazi. Sunt din Republica Moldova, insa am schimbat capitala de peste Prut pe colinele iesene acum 6 ani, cand am venit la studii la UAIC.
In ciuda faptului ca am absolvit o facultate de economie, am lucrat timp de cativa ani contabil si ca provin dintr-o familie care nu are background in domeniul designului si mestesugaritului, astazi concep produse de mobilier si decor unicat. Ciudat, nu? Alegerea mea poate fi explicata prin faptul ca mereu am avut o pasiune pentru inginerie, proiectare, fizica si matematica, iar pe timpul facultatii am facut freelancing la greu in domeniul designului.
Astfel, inainte sa ma apuc efectiv de munca in atelier, demonstram niste aptitudini si abilitati destul de avansate in domeniu, stapanind de altfel si programele utilizate in industrie.
Inceputurile
Aventura a inceput in ziua in care un prieten mi-a vorbit despre posibilitatea accesarii unor fonduri europene dedicate start-up-urilor. Entuziasmat de faptul ca as putea transforma eforturile mele in ceva palpabil, am inceput sa fac demersurile necesare.
Naiv, crezand ca aceste finantari vor fi altfel decat celelalte, am participat la concursul planurilor de afaceri si am castigat posibilitatea crearii unui atelier mic ce mi-ar permite mie si echipei mele sa ne dezvoltam conceptele.
Cat tine de „upcycling” – am interiorizat conceptul din simplu fapt ca acesta combina sustenabilitatea si utilizarea constienta a materialelor si valorile estetice deosebite. Dar, dintr-o perspectiva strict personala, mereu am crezut ca un obiect vechi, lipsit de utilitate functionala poate deveni mereu o piece de resistance intr-un decor potrivit.
Spre exemplu, o lampa de birou facuta dintr-un ax cu came nu poate trece neobservabila intr-un ambient, dat fiind faptul ca ea conceptual are o personalitate proprie – fenomen destul de rar in cazul produselor facute in serie.
Piata de mobila
Piata mobilierului de serie, si aici ma refer la productie in masa, este una foarte slaba la orice capitol: de la design, la calitatea materialelor. Dar nu putem spune ca este un caz izolat – marea majoritate a industriilor au aceeasi soarta. Personal, sunt foarte setat pe rezistenta constructiilor in timp si sunt constient ca multi producatori nu prea isi dau silinta in a o obtine.
Poate e lipsa de profesionalism, poate este un act constient care ar spori pe viitor vanzarile, poate tine de reducerea costurilor de productie, oricare ar fi motivul, nu mi se pare corect, luand in considerare ca preturile sunt de obicei destul de ridicate.
Dar nu pot neglija si cazuri aparte, companii precum KARRE, care in ciuda productiei in masa, concep si comercializeaza obiecte din PAL si MDF foarte calitative si durabile.
Cat tine de mobilierul la comanda, aici trebuie sa delimitam 2 categorii: mestesugarii, fata de care am tot respectul si admiratia, si cei care cumpara si asambleaza placi din PAL. Ultimul caz, foarte raspandit in Romania, mi se par afaceri oportuniste.
In ceea ce priveste micii producatori de obiecte „altfel”, piata romaneasca se bucura de comunitati semnificative de artisti, designeri si producatori de valoare, doar mai putin cunoscuti publicului larg. In mare parte, sunt asociatii ai caror membri au castigat numeroase premii in tara si in afara, dornici sa creeze ceva nou si inedit.
Totusi, problema majora a acestora, ca de altfel si a mea, sunt costurile ridicate si timpul indelungat alocat procesului de creatie, care rezulta in preturi destul de ridicate, accesibile doar unui public restrans din Romania.
Lipsa de imaginatie a producatorilor?
Da, este o problema. Exista un cerc vicios, nu o linie cauza-efect distincta.
Venituri mici ale populatiei - lipsa unei culturi estetice – ignorarea componentei artistice in consum – procurarea unor obiecte ieftine, necalitative si mai putin frumoase – venituri mici ale producatorilor – scaderea calitatii procesului creativ pentru eficientizarea costurilor. Aceasta respectiv duce la lipsa unei culturi estetice, iar veniturile mici ale producatorilor se reflecta in veniturile mici ale angajatilor/populatiei.
Per ansamblu, nu putem da vina pe nimeni si in acelasi timp pe fiecare. Si fenomenul dat este omniprezent in Romania, nu doar in industria mobilei.
In plus, dupa cum am enuntat si in articolul meu, perceptia eronata asupra muncii isi pune amprenta pe orice. Si, cum nu mi se pare ca romanul de rand ar vedea munca, imaginatia, procesul de creatie sau conceptualizarea ca fiind lucruri care necesita cunostinte, eforturi indelungate si abordari mai out-of-the-box, unii considera ca nu merita sa investesti.
Astfel, iata economia romaneasca.
Antreprenoriat in Romania, antreprenoriat in design
Eu consider ca indiferent de domeniu, antreprenoriatul onest este extrem de dificil in Romania. Orice afacere ai, nu poti porni daca nu accepti modelul tipic si nu interiorizezi valorile corupte ale sistemului de la noi.
Aici ma refer la minciuna, nerespectarea termenilor, cumetrism, nepotism, delapidari de fonduri, acceptarea contractelor dubioase cu institutiile statului, networking-ul bazat pe interese, nu pe calitate, si multe altele.
Viata ta de antreprenor va fi plina de probleme. Nu vorbesc de persecutarea din partea sistemului, ci de o „penalizare” indirecta a celor din jur. Fiecare se teme sa fie tepuit si, de obicei, cel mai slab de fire minte primul de frica sa nu fie el mintit. Iar „cultura” autohtona il „premiaza” pe cel care a mintit mai mult si il denigreaza pe cel care a muncit onest. Asta ar fi cea mai mare provocare a antreprenoriatului romanesc. Restul tin deja de circumstante, alegeri, background, ele fiind diferite de la caz la caz.
Noi continuam sa promovam un model de afaceri onest si bineinteles ca suntem „penalizati”. Atunci cand tu respecti clauzele contractuale, iar partenerul tau, nu, tu esti cel care pierde. De ce continuam? Pai, pentru ca pentru noi conteaza integritatea si dezvoltarea personala. Daca razbim, suntem un model. Daca esuam, plecam din tara.
In ceea ce priveste echipa de care este nevoie pentru a face piese de decor dupa modelul nostru, nu putem vorbi despre un numar de persoane, ci de un numar de abilitati, cunostinte si experiente.
E nevoie de know-how in domenii precum cel economico-financiar, design industrial (proiectare 3D si transfer in productie) design grafic, webdesign, content writing, prelucrare foto-video, marketing si, bineinteles, cele mai importante, creativitate combinata cu indemanare.
Artist nu e neaparat sa fii. Dar creativ – sigur. Care este diferenta: „artist” tine de modus vivendi, iar „creativ” tine de modus operandi. Creativitatea combina esteticul cu functionalul, artisticului nu ii prea pasa de cel din urma. Indemanarea este, la fel, o componenta esentiala in munca data, totusi ea fiind dobandita pe baza experientelor. Depunand efort si dorind obtinerea unor cunostinte/abilitati, obtii „talentul” necesar.
Noi suntem doar doi, dar le reusim pe toate. Deocamdata :)
Colaborarea cu designerii
Vrem sa cream un cadru de colaborare, de setarea unor conditii prin care orice persoana dornica de a se manifesta ca designer sa aiba posibilitatea sa ne contacteze. Si, de ce nu, sa creeze alaturi de noi.
Pentru inceput, am oferit catorva studenti de profil accesul la practica. De ce este atat de important acest lucru? Transferul de know-how si cunostinte trebuie sa fie multidirectional, astfel fiecare invatam de la fiecare.
Izolarea conduce la limitarea creativitatii proprii, lucru ce nu permite dezvoltarea afacerii per ansamblu.
Consideram ca relatia de la egal la egal este mult mai benefica decat modelul mentoratului tipic. Pentru ca ea permite nu doar transmiterea cunostintelor, ci si crearea lor.
Clientii
Eu sunt de parere ca orice antreprenor din Romania trebuie sa-si segmenteze piata potentiala in 2 categorii distincte: est-europeni si restul. Pentru ca diferente intre comportamentul de consum intre roman, basarabean sau ucrainean nu prea sunt – sistemul comunist si-a pus amprenta clar.
Revenind, conceptul de creative use se bucura de o mare popularitate in vest si printre tinerii „cosmopoliti” din est. Cat tine de marea majoritate a romanilor, acestea sunt sigur ca apreciaza calitatile estetice ale produselor provenite din upcycling, insa, dupa parerea mea, nu au curajul de a-si procura astfel de obiecte de teama unor „comentarii” ale... societatii.
Consumatorul roman vrea sa se diferentieze de restul, dar nu prin ceva radical diferit sau senzational. Intr-un fel, teama ca cei din jur sa nu-i aprobe alegerea bate faptul ca le place foarte mult designul si calitatile functionale.
Cerintele lor
Majoritatea nu stiu exact ce si cum vor. Dar asta e ok. Nu am dorit niciodata sa ne promovam doar drept executori, ci mai mult inovatori care pun in practica idei. Probleme apar atunci cand clientul vrea ceva, dar nu ia in considerare anume „reguli” estetice si functionale.
Spre exemplu, e destul de dificil sa convingi un client de faptul ca imaginea de ansamblu e creata de ambient (suma pieselor, lumina, culoare, dimensiuni ale spatiului) si nu de un produs efectiv – un element poate arata perfect intr-un ambient si oribil in altul.
Setarea preturilor in design. Perceptia publicului
Perceptia este ca preturile practicate de noi sunt peste medie. Complet de acord, daca raportam preturile la cele ale produselor de serie din PAL din magazine precum Dedeman, Praktiker, IKEA, insa raportate la produsele echivalente (unicat, materiale exclusive, conceptualizare diferita) – preturile practicate de noi sunt extrem de mici.
Cat tine de mobilierul la comanda, practicam preturi la fel sub medie. Niciodata nu ne-am permis setarea, spre exemplu, a unui pret de 90-100 lei per ora de proiectare, cum fac unii producatori din Iasi.
Aici trebuie sa precizez ca noi abordam un stil un pic diferit de setare a preturilor. Daca in cazul concurentilor acestia in mare parte seteaza preturi „din pod” fara a intra in detalii, noi explicam cat costa materialele, atasand listele de preturi ale furnizorilor, cat costa si dureaza procesul de creatie, de productie si montare.
La o prima analiza, ati putea crede ca modelul nostru e mult mai logic din punct de vedere economic. Dar el este foarte rar practicat in industrie. De ce? Pai, pentru ca in Romania, asa cum spuneam, nu prea se apreciaza munca. Daca il minti pe client ca din pretul de 1000 de lei 900 sunt materialele, ai mai mari sanse decat prin a-i spune ca materialele costa 300, iar cheltuielile tale aferente sunt 650, iar profitul este de 50 de lei.
Astfel, noi practicand un model onest, suntem din start dezavantajati, deoarece clientul are falsa impresie ca nivelul de calitate e setat de pretul materialelor si nu de pretul executiei. Astfel, cel care minte ca materialele il costa 900 de lei castiga, iar eu, care comunic pretul real de 300, pierd. Asta desi suportam aceleasi costuri si obtinem aceleasi venituri/profituri.
