[Viata de expat] Sanziana Fanica: Umorul nu calatoreste bine si nici giumbuslucurile lingvistice

[Viata de expat] Sanziana Fanica: Umorul nu calatoreste bine si nici giumbuslucurile lingvistice

Sanziana Fanica a plecat in 2013 din Romania, la Milano. De un an, este la Londra. In calatoriile ei a pastrat, insa, un context familiar: s-a plimbat in interiorul unei singure retele, McCann. Acum este European Account Director MasterCard la McCann Londra. 

Subiectul ei preferat la universitate a fost Comunicarea Interculturala, dar nimic din backgroundul academic sau din carti nu a pregatit-o pentru ce inseamna cu adevarat sa-ti pui viata in doua valize si sa pleci cu ea. 

"Cand ne strangeam toata echipa la aceeasi masa eram ca o reuniune de la Natiunile Unite: romani, spanioli, argentinieni, brazilieni, francezi si ocazional cativa italieni".

 

Viata de expat: Cel mai frumos lucru. Cel mai greu

Cel mai frumos lucru: faptul ca ai ocazia sa cunosti oameni si culturi noi, sa descoperi chestii "ca un localnic" si sa fii mereu surprins.

Cel mai greu: cred ca fiecare saptamana are un cel mai greu al ei. Si de cele mai multe ori e ceva foarte mic dar care te doare tare; de exemplu - si chiar nu glumesc- saptamana asta mi-e dor de-mi ploua in gura de niste salata de vinete facuta de mama.

 

De ce e nevoie pentru a te "desprinde"

Cred ca e o hotarare ce tine foarte mult de fiecare. Pentru unii poate sa fie fuga de ceva, pentru altii nevoia de a descoperi ceva nou si total nefamiliar si de a isi testa limitele. Cu "desprinsul", cred ca pana la urma niciunul nu ne desprindem in totalitate.

Indiferent de factorii care au dus la decizia de a pleca din tara, vor ramane mereu niste legaturi – mai mult sau mai putin puternice, asta depinde de fiecare.

Viata de expat pana la urma e o viata pe care ti-o asumi daca vrei sa te bucuri de ea; am unii prieteni care dupa ani de zile petrecuti afara traiesc cu jumatate de suflet – in unele cazuri, chiar si cu toata mintea inca in tara. Si mi se pare cumva o experienta ratata.

 

Adaptarea

Am plecat din Romania in 2013; deja lucram de mai bine de un an  in cadrul unei echipe care facea coordonare regionala pentru Europa Centrala si de Sud-Est. Prima data m-am mutat la Milano. Veneam cu avantajul de a fi lucrat cu echipele de creatie si strategie inainte, deci ajungeam oarecum intr-o situatie familiara. Acelasi client, acelas tip de exigente, aceiasi companie, singurul lucru diferit era ca se schimbase orasul.

Cu prietenii de acasa glumeam ca majoritatea copiilor se muta la o ora de mers cu autobuzul de parinti, eu ca sa fiu sigura ca ma mut de la mama de acasa m-am mutat la o ora si ceva cu avionul.

Partea cea mai complicata ... viata sociala mi s-a schimbat la 180 de grade. Daca la Bucuresti stiam o gramada de lume, cand m-am mutat, am aterizat intr-un oras in care cunosteam literalmente 10 oameni, cu care mai si lucram zi de zi. Usor claustrofob si alienant.

Anul trecut m-am mutat din nou, de data asta la Londra cu lectiile invatate de la prima mutare. Pot sa spun ca de data asta experienta a fost mult mai putin traumatizanta. A ajutat si faptul ca deja o groaza de prieteni stateau aici.

Pe partea profesionala marele noroc a fost ca m-am mutat mereu in cadrul aceleiasi companii. Am inceput acum 9 ani la McCann Erickson in Bucuresti si acum sunt la Londra, lucrand tot pentru McCann. Partea buna a mutatului in retea este ca dupa o vreme ajungi sa lucrezi cu o multime de oameni cunoscuti; si deja faptul ca stii cum gandesc oamenii din jurul tau e un stres in minus.

 

Bariere culturale

Unul din subiectele mele favorite la universitate a fost Comunicarea Interculturala. Dar nimic din ceea ce am citit in carti, nicio calatorie sau excursie nu m-au pregatit 100% pentru mutatul cu toata viata in 2 valize intr-o tara noua.

Socul cel mai mare pe partea profesionala a fost la inceput; cand ne strangeam toata echipa la aceeasi masa eram ca o reuniune de la Natiunile Unite: romani, spanioli, argentinieni, brazilieni, francezi si ocazional cativa italieni.

Fieare cu stereotipurile lui si cu "ca mine e cel mai bine" adus din cultura natala. Complicat si obositor. In plus, tin minte ca in primele luni ajungeam casa destul de des cu dureri de cap de la trecutul dintr-o limba in alta in minim 3 limbi diferite. Acum mi se pare absolut normal.

 

Cat de relevant mai este, in acest moment, specificul local pentru publicitate

Cred ca este in continuare destul de relevant. Daca vorbim de brandurile locale nici macar nu se discuta, daca nu poti sa vorbesti pe limba si intelesul consumatorilor tai atunci esti mort. Din ce in ce mai mult si brandurile internationale incep sa tatoneze specificul local, partea de "experiente autentic locale" sa devina tot mai prezenta.

 

Granitele si publicitatea

N-am fost niciodata o adepta a extremelor asa ca ma astept sa continue sa existe un echilibru intre specificul local si abordarea globala. Nu cred intr-o publicitate izolationista, cred ca trebuie sa exite influente si intrepatrunderi. Pe de alta parte sa gasesti dinamica perfecta e un fel de fata Morgana cu care ne luptam noi toti cei care lucram cu branduri internationale// in echipe internationale.

 

Bagajul cultural

Faptul ca sunt din Romania a fost de cele mai multe ori un atu. Am avut norocul sa lucrez tot timpul pentru branduri globale in echipe multiculturale. Si faptul ca fiecare veneam la masa cu experiente diferite cred ca ne-a ajutat la in final sa producem campanii mai bune.

Ideile castigatoare trebuiau sa functioneze atunci cand erau "testate" de oameni care veneau din tari diferite; si asta le facea sa fie mai de impact.

Sunt unele lucruri la care nici nu te gandesti daca nu trebuie sa iti validezi gandirea intr-un for international. Umorul nu calatoreste bine si nici giumbuslucurile lingvistice - e foarte usor sa faci creatie in limba engleza, mai complicat e sa replici aceleasi rezultate spumoase in italiana, poloneza sau finlandeza.

Cred ca am devenit mult mai atenta la insightul din spatele fiecarei prezentari care aterizeaza in inboxul meu.

 

Diferente intre modul in care se face publicitate in Romania si cel din afara granitelor

Cred ca  cele mai importante diferente tin de de proces si disciplina. In Romania mi se pare ca uneori in entuziasmul ideilor se pierde din vedere procesul, se ard etape si in final nici agentia si nici clientul nu sunt fericiti. Cred ca un proces bine pus la punct ajuta pe trata lumea si te invata cum sa iti dozezi eforturile si resursele.

Pe de alta parte - si asta mi se pare un mare avantaj al faptului ca vin din Romania - trebuie sa fii mereu pregatit sa faci lucrurile sa functioneze cand totul nu merge asa cum ar trebui. Traim in viata reala - nu in vreun script utopic - si nimic nu sta mai mult de 5 secunde aliniat la dunga.​

 

Publicitatea din Romania, privita din afara

Vad in continuare chestii misto. Ambitia noastra de a concura de la egal la egal cu numele mari din publicitatea internationala da nastere la niste campanii foarte bune.

Am ras cu lacrimi cand la Vodafone au facut spotul cu Ghita Ciobanul si "winter is coming". Chiar nu cred ca munca din UK sau din Italia sau din State e mai buna decat cea din Romania, sau invers. Fecare din tarile astea vine cu un context diferit si asta cred ca trebuie sa conteze atunci cand judecam o executie.

O solutie geniala pentru Romania poate n-are nicio treaba cu brieful pentru acelasi brand in Germania. Si asta n-ar trebui sa fie o problema.

Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
Info


Dosare editoriale

Companii

Campanii

Subiecte

Sectiune



Branded


Related