Totul a pornit, așa cum începe orice în zilele noastre, de la o postare pe Facebook. Mă rog, totul a pornit de la Brexit și opiniile enervante ale unui artist român, Paul Hitter, despre referendumul britanicilor.
O gâlceavă ideologică cu Alexandru Harbuzaru, de la Fortin Agency, a rezultat, în mod paradoxal, nu în block și alte delicii internautice, ci într-o instalație-statement politic.
E vorba de Nigel's Dream (And The Loonies Have Taken Over The Asylum), realizat de Paul Hitter și Eugen Raportoru și o scrisoare deschisă, adresată de cei doi artiști români respectivului politician britanic. Ei au dus visul lui Nigel într-o distopie cu nebuni, ceea ce nu pare foarte departe de realitate, la felul în care se comportă locuitorii Terrei în ultima perioadă.
Am vorbit cu Paul despre tripticul pe care l-au realizat, cum au reușit să lucreze împreună și să își integreze viziunile artistice într-o singură lucrare, dar și despre rolul militant al artei, cum își face simțită prezența în societate și ce rol are în bătăliile politice.
Mă întreb uneori: de ce nu expunem și la sat, de exemplu? Eu îmi doresc foarte mult să facem asta. Să mergem și să ne prezentăm arta (militant, mai ales) la sat. În comunitățile mici, acolo unde avem nevoie de schimbare (Paul Hitter)
La final, cei de la Fortin explică cum au adunat la un loc toate energiile artistice și felul în care s-a propagat instalația în mediul online.
Ideea
Ideea ne-a venit de pe urma unei postări de ale mele de pe Facebook, postare în care lăudam ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și implicit pe Nigel.
Alexandru Harbuzaru, cunoscând mai în detaliu discursul lui Nigel s-a enervat un pic din pricina postării mele, și după un schimb de replici, am decis că în loc să ne certăm, să facem un proiect vizual despre Brexit.
Alexandru lucrase în trecut cu Eugen Raportoru, eu la rândul meu îl cunoșteam, îmi plăceau lucrările lui, așa că mi s-a părut o colaborare interesantă.
Lucrarea
Am lucrat o săptămână întreagă. Între 8 și 12 ore pe zi. Lucrările fiind foarte mari, a fost o adevărată probă de curaj pentru noi toți.
În mod normal, o lucrare de 180 pe 300 de cm, în cel mai fericit caz, este gata într-o săptămână. De data aceasta a trebuit să muncesc titanic și să dublez efortul, reușind să fac două lucrări de această dimensiune.
A treia lucrare, cea din mijloc, de 6 metri pe 180 cm îi aparține lui Eugen. A fost o experiență interesantă, noi doi având stiluri de lucru destul de diferite, dar exact această diferență conferă un impact puternic tripticului.
De ce tocmai Nigel Farage
L-am ales pe Nigel pentru că a fost liderul partidului. L-am ales pe el pentru că a fost cel care a reușit să pună pe picioare un vis al Marii Britanii, vis ce a prins glas prima oară în anii ‘70. Daca nu știați, Marea Britanie de pe atunci încearca să iasă cumva din Europa și structurile sale.
L-am ales pe Nigel mai ales pentru declarația sa legată de români, declarație care a rămas nesancționată de oficiali români până în momentul de față.
Este un personaj interesant, puternic, a supraviețuit chiar și unui accident aviatic, deci a meritat cu prisosință atenția noastră.
Ce loc își are arta in bataliile politice in România
Din ce observ, arta nu are foarte mult loc în bătăliile politice în România, ci mai degrabă artiștii. Sau hai, să generalizăm, tot mai mulți «oameni de cultură» se înscriu în bătălia politică din România.
Unii o fac din pasiune, benevol și cu bune intenții, alții o fac pentru sinecuri bine plătite, sau chiar și pentru o ciorbă, alții sunt foști bursieri ai unor instituții din afară, așa că trebuie într-un fel sau altul, să își mulțumească « sponsorii », susținând un candidat politic sau altul.
Cred că arta sau artiștii ar trebui într-adevăr să aibă un cuvânt important de spus în bătăliile politice, dar ca demersul să fie sincer, ar trebui să fim siguri de independența acelor artiști. Aceasta independență este strâns legată de o piață adevărată de artă. Eu nu văd aceasta piață în România.
De fapt, procesul actual este cam așa: pentru un pic de publicitate, sau pentru niște bănuți dintr-un proiect sau altul, artistul român se îndoaie și susține ce este la modă, sau ce doresc persoanele care au pe mână fondurile.
De asemenea, ca să dai bine în « piața » actuală din România, trebuie să fii în gașcă. Ce votează gașca, ce susține gașca, asta susținem și noi.
Pentru că sunt rare ocaziile în care artistul român are un crez al său pentru care ar trece și prin foc. Artistii sunt și ei oameni, iar în lume, printre oameni, este tot mai greu și devine condamnabil să gândești cu capul tău.
Un ”vibe” nou al artistilor tineri, militant - politic, social, ideologic
Acest Vibe de care vorbești, da, se simte. Dar după cum am spus mai sus, nu știu cât de ingenuu, sincer, curat, este acest val. Să ne uitam la Muzeele mari, la galeriile mari din București: ce fel de artă promovează?
Eu cred că fenomenul este un pic invers decât ni-l imaginăm noi. Cred foarte tare, am văzut-o cu ochii mei într-o formă de mimetism al artistului român. Și al galeriilor. Galeriile au fost afară, au văzut ce se vinde. Artiștii au văzut ce se vinde afară. Și cu toții ne-am/s-au trezit într-un joc nebun de copiere. Nu știu dacă este bun sau rău mimetismul, probabil timpul o vă arăta. Cum spunea bătrânul meu prieten: să avem și noi faliții noștri!
Pe de altă parte, sunt sigur că noi toți, de la casiera de la Mega Image până la artist, ne dorim o lume mai bună. Ne dorim echitate sociala, ne dorim egalitate. Sau cel puțin la suprafață.
Mă surprinde să văd portretul artistului român: militează pentru drepturile oprimaților, dar când suntem în plină manifestare a exercițiului democratic, artistul român ar dori ca oprimații, proștii, prostimea să nu mai existe, sau să fie scoși în afara acestui joc democratic.
Cred, sper din toată inima, ca noi toți să ne dăm seama curând că suntem frați, să acoperim acest « gap » , să înțelegem că dacă dorim ca proștii să înțeleagă mai bine ce se întâmplă, trebuie să ne implicăm în viața lor, a « prostimii ». Când îi numesc proști, citez din contemporanii mei români.
Desigur că fiecare pas spre echitate și egalitate contează, dar mă întreb uneori: de ce nu expunem și la sat, de exemplu? Eu îmi doresc foarte mult să facem asta. Să mergem și să ne prezentăm arta (militant, mai ales) la sat. În comunitățile mici, acolo unde avem nevoie de schimbare.
Cred că în viața fiecărui artist sunt etape. Într-o primă fază, toți facem artă pentru artă în tinerețe. Apoi, ne dăm seama că am putea câștiga din asta. O facem pentru bani. Apoi, dacă avem succes, simțim că atingem oameni, atingem societatea, urmează deci, natural, arta pusă în folosul societății. Ne place să fim populari, ne place să schimbăm mentalități, să simțim că vocea noastră contează.
Apoi, spre bătrânețe probabil, când paharul succesului a fost băut, sau nu a fost deloc, când efectiv succesul nu mai contează, și când realizăm că este foarte greu să schimbăm societatea și vom reuși să schimbăm doar câțiva indivizi, în cele mai fericite cazuri, intrăm în istoria artei, atunci, revenim la copilărie bătrâni fiind și facem artă pentru artă.
Cel mai greu este să parcurgem acești pași, iar în fiecare perioadă, oricum ar fi arta noastră, mercantilă, socială, ea să fie, totuși « artă pentru artă ».
Artiștii și arta lor în societate
Ca să își facă mai bine simțită prezența în societate, cred că artiștii trebuie să fie înțeleși de societate. Și aici încep să apară problemele. Uneori pare că arta a luat-o cumva pe alt drum. Un drum separat de marea masă a societății.
Pare că omul de rând privește tablourile sau demersurile artistice și nu mai înțelege mare lucru, ba mai mult, este oripilat uneori de ceea ce vede. Înțelepții puneau preț pe oamenii care atunci cand vorbeau, pictau, cântau, se făceau înțeleși de regi, dar și de ultima celulă a societății.
Cred că ar trebui să medităm asupra acestui lucru și să ne facem înțeleși de mai multe categorii sociale, nu doar de cercul nostru, cerc format de cele mai multe ori tot din artiști.
Un alt lucru important pe care ar trebui să îl facă artiștii din România ar fi acela de a se ridica la adevăratul lor rang. În România, în multe cazuri, artiștii sunt văzuți ca niște paraziți ai societății, un fel de terchea-berchea, un soi de asistați social, niște oameni cu talent, dar întotdeauna morți de foame. Așa suntem priviți de multe ori.
Să ne respectăm noi înșine și să cerem respectul ce ni se cuvine. Să ne facem simțită prezența în societate, să fim uniți. Este aproape imposibil în România, aici vedem doar ce ne desparte de cele mai multe ori, nu și ce ne apropie. Să înțelegem că dacă dorim să avem parte de un public educat, avem nevoie de oameni care să educe, oameni educați care să educe.
Să învățăm să ne iubim aproapele, semenul, conaționalul nostru. Până să învățăm să iubim global, omul global, cred că trebuie să ne iubim vecinul. Vecinul care ne enervează, ne claxonează, ne înjură, este totuși vecinul nostru, care trebuie educat, ajutat.
Fortin și visul lui Nigel
Suntem o agenție de comunicare digitală (web development și SEO) și ne implicăm pro bono în anumite proiecte online cu potențial cultural.
Lucrăm pentru clienți români din toate industriile și oportunitatea de a colabora cu Paul Hitter și Eugen Raportoru s-a potrivit la fix cu inițiativa noastră de a oferi un răspuns unei problematici internaționale, chestiunea Brexit, ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană și declarațiile emise de ex-liderul UKIP, Nigel Farage (promotor al campaniei Leave, de ieșire a UK din EU) la adresa românilor – acesta susține că orice britanic ar trebui să fie îngrijorat dacă un grup de români s-ar muta în cartier.
"Any normal and fair-minded person would have a perfect right to be concerned if a group of Romanian people suddenly moved in next door." — Nigel Farage, May 16, 2014, LBC Radio
Sediul agenției Fortin este în cadrul fabricii Securit International (Agricultori, 113), producător de sticlă securizată și domnul director Dan Răboacă ne-a pus la dispoziție un spațiu generos de atelier pentru realizarea picturilor celor doi artiști.
Am dezvoltat un website dedicat proiectului unde am documentat foto-video etapele de realizare ale picturilor, în colaborare cu artiștii am redactat un manifest și o scrisoare deschisă către însuși domnul Nigel Farage, tartore Brexit, unde am adresat toate problemele cu care se confruntă românii în UK și cum Marea Britanie promovează un discurs cu tente xenofobe la adresa emigranților de toate naționalitățile și la adresa refugiaților, unul de-a dreptul dezonorant la adresa tuturor partidelor implicate, inclusiv față de UK.
Întalnirea
Eugen Raportoru este unul dintre artiștii pe care îi reprezintă și promovează agenția Fortin. Am căutat să alăturăm doi artiști cu stiluri diferite, dar complementare în viziunea de ansamblu.
Lucrările lui Paul Hitter portretizează imaginea gărzilor regale britanice sub caracterul unor țigani într-o șatră care preiau controlul asupra simbolurilor UK și administrației Buckingham Palace, iar viziunea lui Eugen Raportoru observă o imagine sumbră asupra palatului regal, o distopie post-Brexit.
Tripticul de lucrări reprezintă visul lui Nigel Farage, cel de a separa UK de UE pentru a scăpa de problema romilor, românilor, refugiaților, imigranților, inclusiv coșmarul lui Nigel Farage, acela al pierderii identității britanice sub imperiul europenizării (tranzit transfrontalier liber) și al globalizării.
Implementarea
Unul dintre obstacole a fost timpul scurt, artiștii au lucrat non-stop pentru câteva zile. Am întâmpinat și o serie de obstacole de ordin teoretic, la nivel de elaborare a manifestului artistic, dar am cooperat cu succes să redactăm o viziune comună.
Ne-am mobilizat să ridicăm un website într-un timp foarte scurt pentru a face publice lucrările și am reușit cu brio. Am lucrat alături de Diana Iacomir și Cosmin Stancu pentru Making Of video și pentru muzică am ales o piesă de Rona Hartner.
Reacții
Am selectat un număr major de publicații de știri, arte, social și politică, dar evenimentele recente din Franța (Nice) și Turcia (Ankara) au preluat știrile de primă pagină.
În momentul de față, interesul nostru e să popularizăm instalația artistică pentru a face publică vocea și viziunea românilor cu privire la situația politică și socială din UK.
Echipa proiectului
Manager Proiect: Alexandru Harbuzaru
Web development: Alexandru Iga
Logistică: Robert Panait & Mihai Badea
Video - Cosmin Stanciu & Diana Iacomir
Video montaj - Diana Iacomir
Text - Andrei Nicolescu
Music - Rona Hartner
Production - Fortin Agency
