Să-ți pregătești terenul pentru propriul magazin e un lucru serios. Apoi, mai sunt și unii care își fac singuri produsele. Și nu există treabă mai serioasă decât aia în care unui produs îi poate lua și patru luni să ajungă "la raft". Nebunie. Nu mai bine cumperi direct de undeva, adaugi un 30% și gata magazinul?
Aici nu merge așa, mon cher. Atelierul Trebo tocmai prin asta se distinge: are povești, nu-i doar un business mercantil. Ștefan Vasilachi (Head of Art, Geometry Global) este boierul din spatele pensulei și al conceptului, iar pe post de conțopist îl găsim pe Bogdan Răileanu (Group Creative Director, GMP Advertising).
Cei doi nobili domni și-au dat mâna (serios, e o poză mai jos în care-și dau mâna) și au creat o prăvălie cu aerul de odinioară al țării noastre.
Momentan, vă puteți clăti ochii și achiziționa numai postere. Dar, dacă e să ne luăm după al nostru vechiu Vasilachi, mai urmează și alte bucurii.
Apăi, să-i lăsăm pe domnialor să ne spună cum șed lucrurile.
Jupânul Vasilachi şi afişele Très Beau
Staţi olecuţă jos, să va povestesc de Trebo, o prăvălie cu postere care bucură ochiul şi sufletul. Totul a început acum câţiva ani, când soţia cumpăra tot felul de decoraţiuni pentru noua casă: cutiuţe de lemn, săpuniere, rame... în fine, toate mărunţişurile care te fac să te simţi bine acasă.
Problema era că majoritatea decoraţiunilor erau legate de Paris sau ceva scris pe limba lui Toulouse Lautrec. Ziceai nu mai există altceva în afară de Tour Eiffel, Moulin Rouge sau Oh-la-la. Chiar pe nimeni nu ducea capul să facă şi altceva?
Şi stând aşa tolănit în pat, m-am întrebat: „Păi n-ar fi grozav să faci nişte decoraţiuni frumoase, dar legate de România?”.
Tot eu am răspuns: „Ba da! Chiar aş putea face nişte postere superbe! Perfect, atunci de ce nu te apuci de treabă?”
Zis şi făcut. Zis uşor, făcut greu, la un poster am lucrat şi lucrez între 3-4 luni. Huh! Lucrurile bune necesită timp. Tema lor e dată de lucruri care-mi plac: Sinaia, cota 1.400, munte, mustăţi, canotaj, mare, căpitani, femei, skiuri, ciclism...
Stabilesc subiectul, după care încep şi mă documentez. Îmi place ca la baza fiecărui poster să stea un fapt real.
Majoritatea posterelor sunt pictate, apoi le scanez şi arunc o găleată de pixeli învechiţi, de odinioară. Toate subiectele posterelor sunt şi vor fi până-n cel de-al Doilea Război Mondial, mai cu seamă perioada interbelică.
A fost o perioadă în care pe meleagurile astea s-au născut oameni "dintr-o bucată", care au făcut lucruri de n-a văzut nici Parisul. Comunismul însă a reuşit să şteargă o bună parte din ele, iar în loc a scos tot ce-i mai urât din oameni, lucruri şi chiar peisaje.
Eu îmi propun să iau bucăţele de istorie şi să le dau un chip frumos, ca să nu fie uitate aşa uşor.
Nu vor fi doar postere. Am terminat de desenat o serie de „biscuiţi” pentru halbe şi pahare de bere. Va fi cu beri vechi, de la bere care se producea în mănăstire, până la bere care se bea la Curtea Regală din Viena.
Acum lucrez la nişte magneţi de frigider. M-am apucat de ei pentru că tot ce-am văzut făcut local arăta ca naiba.
Numele Trebo e un fel de "furculision", vine de la franţuzescul "très beau", însemnând foarte frumos luat mot-a-mot. Cred că se potriveşte perfect cu ce fac.
Site-ul Trebo.ro este desenat de mine, îndrumat de Matei Vasiliu, implementat de Vlad Manolache. Fiecare poster vine însoţit de câte o poveste.
Poveşti cu haz şi talc ieşite de sub pana digitală a scriitorului şi artistului Bogdan Răileanu. Scrie absolut minunat, îi mulţumesc şi mă închin până la tastatură.
Site-ul încă nu l-am promovat în niciun fel, cred că e nevoie de mai multe postere şi obiecte. Îmi place să fie belşug pe rafturile prăvăliei când o să invit stimabilii cumpărători.
Până o să-i vină ceasul să-l anunţ în gura mare, vă invit să-i treceţi pragul şi să va bucuraţi de ceva frumos, chit că-i poster sau poveste.
Vă salut,
Al vostru Ştefan Vasilachi
P.S. Am un loc unde lumea de bon ton este la curent cu tot ce iese din atelier: facebook.com/ateliertrebo.
Cuvânt de la scriitorul Bogdan Răileanu
Ideea povestirilor atașate ilustrației a venit de la Ștefan. El a vrut să facă un produs cu poveste, adică să îi dea o față mai personală fiecărei picturi pe care a realizat-o.
El și-a ales subiectele din vechime și tot el a impus folosirea, acolo unde se poate, de termeni ieșiți din uzul vocabularului actual. Pentru mai multă savoare a timpului trecut.
Practic, de fiecare data, jupân Vasilachi îmi făcea un briefing printre niște halbe de bere în care îmi povestea istoria din spatele picturii și ce a vrut să surprindă acolo.
A fost nevoie de research serios pe diverse teme, mai ales unde aveam un cadru mai general sau unde nu găseam repede coordonate de care aveam nevoie ca să scornesc povestea.
La unele, după ce vorbeam cu Fane, știam exact ce trebuie să scriu și era simple. La altele, spre exemplu ilustrația cu farul din Sulina a fost mai dificil. Nu găseam unghiul.
Până la urmă, tot informația de la jupân Vasilachi a fost relevantă - anume că acolo s-au pus bazele primei cooperări europene și la propriu și la figurat.
