Fotografiile si reportajele video facute de George Popescu au ajuns prin Frankfurter Allgemeine Zeitung, Spiegel, L’Express, CNN, Vice UK sau Arte tv, iar la noi l-am vazut prin Vice, Esquire sau DoR. Dar, la inceput, a fost "sapuniera" cu care Poqe isi fotografia prietenii prin pivnitele frecventate ale anilor 2000 - Expirat, Fire si Club A.
Fotografia a ramas o activitate secundara pentru o portie de ani, cand principalele lui activitati tineau de web design si project management. George a fost freelancermai toata viata profesionala, cu exceptia a 8 luni petrecute tocmai in publicitate, pe online la Saatchi & Saatchi. Si aceste luni l-au convins sa-si ia mai in serios preocuparile de fotojurnalism.
Ce il atrage pe Poqe la o fotgrafie e vocea: capacitatea ei de a spune o poveste oricui e dispus, trecand de valoarea estetica, sa si asculte.:
Poate ca o fotografie reusita e si o fotografie unde subiectul nu e accesibil, nu te intalnesti cu el, poate cel mult stiai de existenta lui. Dar trebuie sa fii dispus sa analizezi fotografia, sa nu fie doar un obiect pur estetic pe care il privesti cateva secunde si te minunezi de frumoasele culori/picioare/riduri/valuri.
In 2013, s-a apucat de Rasuna Valea, un proiect de documentare fotografica pe termen lung a vietii minerilor din Valea Jiului. Acum urmeaza documentarea unui sat de lautari de langa Targu Jiu. Pana atunci, e de gasit prin Scena9 unde exploreaza domeniul cultural si incearca sa gaseasca o metoda sa se lupte cu procrastinarea.
Primii pasi
Pe la 21 de ani, cu primii bani stransi am reusit sa imi cumpar un aparat foto digital entry-level. Era 2001. Am visat la asta cu ochii deschisi vreo 2 ani cred.
Pana pe la 27-28 de ani am facut freelancing pe partea de web design si project management in paralel cu fotografia, apoi usor-usor am migrat mai mult spre fotografie. Acum vreo 4-5 ani am fost pentru 8 luni online manager la Saatchi & Saatchi.
Atat de stresanta si plina de invataminte a fost aceasta scurta perioada petrecuta in publicitat,e incat cu siguranta mi-a turbo-sedimentat niste convingeri ca trebuie sa iau mai in serios ce faceam pe zona de fotojurnalism si fotografie documentara.
Primele fotografii
Pai la inceput imi pozam prietenii in pivnitele din Centrul Vechi, cand existau doar Fire, Club A si Expirat. Iar vara ma mutam la mare in Vama, cand Expiratul era un loc departe si doar pentru un cerc de petrecareti. Nu era timp pentru idei pe atunci. Inca nu am publicat proiectul asta :)
O fotografie reusita, in general
General vorbind, in era noastra ar trebui sa contina un apus sau rasarit, o pisica sau o vedeta, o batranica de la tara sau un copil bucalat. Cu cat mai multe laolalta din cele enumerate intr-o ipostaza cat mai inedita, cu culori cat mai vii si cu un contrast cat mai mare. O batranica la apus tragand un cal pe o culme de deal probabil ca inseamna reusita maxima. Iar fotograful e incununat cu mii de laic-uri.
Ma bucur totusi ca a apus era HDR-urilor, e posibil ca in curand alb negru sa revina la moda, de ce nu? Nu stii niciodata, poate dispare si acel watermark imens cu X-ulescu Photography cu care fotografia este potcovita.
O fotografie reusita pentru tine
E vorba de o fotografie care ma suprinde si in care vad ca fotograful are ceva de spus, nu doar aparatul si cerul frumos colorat. Pentru mine subiectul e cel putin la fel de important ca si latura estetica.
Poate ca o fotografie reusita e si o fotografie unde subiectul nu e accesibil, nu te intalnesti cu el, poate cel mult stiai de existenta lui. Dar trebuie sa fii dispus sa analizezi fotografia, sa nu fie doar un obiect pur estetic pe care il privesti cateva secunde si te minunezi de frumoasele culori/picioare/riduri/valuri.
Profesionist vs. amator
In primul rand un fotograf profesionist, nu neaparat fotojurnalist, e un fotograf care traieste de pe urma fotografiei. Daca scoti bani din asta si cu asta te ocupi, esti profesionist. De aici mai departe vorbim de subiecte abordate, impact, publicatii, expozitii, premii, audiente, chestii relative.
Un fotojurnalist e fotojurnalist si atat... cred ca trebuie sa tina cont de un set de reguli de baza si sa nu se abata de la ele.
Pentru ca o data ce fisura apare, poate duce la manipulari grosolane a realitatii: nu scoti sau adaugi elemente din cadru, nu procesezi fotografia incat sa alterezi elementele cromatice atat de mult incat nu mai seamana cu ce era initial la fata locului, cauti sa influentezi cat mai putin cadrul cu prezenta ta acolo. Respecti subiectul, incerci sa il intelegi.
Fotografi de urmarit
Sunt multi care imi plac, dar nu am unul anume pe care il vanez, avid sa fiu primul care vede ultimul proiect scos. Mai degraba stau pe site-uri unde apar constant fotografi pe care ii apreciez, cum ar fi PhotoJournalism Links, blogurile foto de la NewYorkTimes si Time sau site-uri foto ca Lensculture, PDN.
Momente importante
Suna un pic cliseistic poate, dar cel mai important e cel la care lucrez sau cel de care stiu ca urmeaza sa ma apuc. Orice job e un moment cheie, e important sa iasa.
Fotojurnalism in Romania
Daca te compari cu afara, mai bine o lasi balta si te apuci de altceva.
Sunt foarte putini fotojurnalisti romani independenti (nu vorbim aici de cei care lucreaza pentru agentiile de presa) care reusesc sa publice afara, sa apara in reviste prestigioase sau sa castige premii la festivaluri de gen.
Cat priveste publicatiile romanesti, le numeri pe degetele de la o mana. Si e si aici pe cercuri de prieteni, cat de des iesi la bere cu unii si cu altii, cat esti dispus sa nu critici, ci sa lauzi.
Esti platit foarte prost in Romania pentru fotojurnalism - sau deloc. De aceea nici nu apar prea multe povesti documentate bine si nici nu dau fotografii buzna sa faca lucrul asta. Jurnalistii buni, cu care mi-as dori sa lucrez, isi fac de multe ori pozele pentru ca se simt in stare de asta sau pentru ca nu au bani si de fotograf.
Cand accepti sa faci ceva de dragul subiectului si cu bani putini se intampla sa aloci prea putin timp pentru a acoperi povestea si devine frustrant ca nu ai poze foarte bune, pentru ca trebuie sa te imparti, trebuie sa iti platesti facturi si sa ai bani de bere de 10 lei in centru, de un bilet la un concert, de o calatorie pe un continent indepartat sau macar la Berlin.
Trebuie sa te zbati pentru a aplica la proiecte, sa te faci cunoscut pe afara ca sa te sune agentiile sau publicatiile cand sunt interesate de un subiect local sau sa mai faci si proiecte care nu sunt neaparat pe sufletul tau dar care iti aduc bani.
Rasuna Valea
A aparut dupa o calatorie in Valea Jiului cu Silviu Mihai pentru un reportaj in mina Petrila, in 2012. Apoi am incercat sa facem rost de bani pentru a sta mai mult in zona si a documenta ceva ce nu prea documenta nimeni. Am reusit sa strangem bani de la prieteni si cunoscuti prin crowdfunding si un mic grant din partea fundatiei Erste.
Inca suntem datori cu carti postale si bucati de carbune pentru donatiile facute, stiu ca am dezamagit pe partea asta. Am simtit nevoia sa iau o pauza, sper ca spre sfarsitul anului sau anul viitor sa incep din nou.
Ultima perioada a fost incredibil de aglomerata si nu am apucat sa publicam nici macar tot materialul pe care il avem documentat de la ultima tura.
Colaborari cu branduri ?
Da, dar destul de rar, de obicei prin recomandari de la prieteni.
Am mai facut fotografie de produs, fashion, design interior, dar nimic notabil. Mi-au prins bine, am mai invatat cate ceva.
Acum si pe viitor
Am castigat cu ajutorul unor colegi fotografi un proiect la AFCN si urmeaza sa ma apuc sa documentez un sat de lautari de pe langa Targu Jiu, cu care o sa am si o expozitie in toamna.
Mai fac si reportaje in zona culturala pentru Scena9.ro, un mod placut de a mai descoperi orasul si scena culturala romaneasca.
Si alte cateva proiecte care inca nu stiu daca o sa iasa, asa ca mai bine nu vorbesc despre ele
. Poate maine am noroc sa primesc ceva important de facut. Pare ca sunt ocupat, dar procrastinez destul de mult. Pe viitor imi propun sa fac mai multe proiecte documentate pe termen mediu-lung.
