Tineti minte povestea cu Craiasa Zapezilor? Daca da, stiti si momentul cand Kay s-a trezit cu cioburi de oglinda in ochi si vedea lumea distorsionat (care nu inseamna, sub nicio forma, urat). Printr-o faza asemanatoare, inca in desfasurare, trece si Andreea Zamfirescu. A inceput de la 12 ani, cand isi cumpara primul aparat pentru ca lumea ei trebuia imortalizata.
Pana in 2013 a fost autodidacta. Dupa, a urmat Facultatea de Fotografie din UK, unde a inceput sa jongleze cu cadrele si mai cu spor.
Cu o combinatie de fotografie comerciala bazata pe shooting-uri de beauty si fine art inspirat din imagini suprarealiste, Andreea are grija ca proiectele ei sa fie totalmente desprinse de realitate. Din 2014 e in business cu norma intreaga. Totul sub umbrela Apertureka. Detaliat? Mai jos:
Background
Hello! Pe scurt, relatia mea cu fotografia a inceput cand eram prin clasa a6a cand mi-am cumparat un aparat banal de fotografiat. Nu stiu exact ce m-a atras cel mai mult, dar tin minte ca eram uimita de faptul ca prin fotografie, pot surprinde o alta lume pe care nu o vedem cu ochiul liber. Pana in 2013, cand am intrat la Facultatea de Fotografie (in UK) si am inceput sa experimentez acest mediu la un nivel profesional si academic, pot spune ca am fost oarecum autodidacta.
Fotografiam tot si ma auto criticam, incercam mereu sa ma auto depasesc. Aparatul foto era nelipsit din geanta mea, trageam chiar si 500 de cadre pe zi. Apoi, cat timp am fost in facultate, am inceput sa-mi descopar indentitatea ca si fotograf si ca artist, iar fotografia a devenit un proces complex in care ma dedic 100%. Pe durata acestor ani, am lucrat mereu ca si fotograf freelancer si am incercat tot timpul sa obtin cat mai multe colaborari.
Apertureka
Teoretic, proiectul Apertureka este mai mult un pseudonim sub care profesez ca fotograf, deci exista de foarte mult timp.
Ideea Apertureka s-a nascut si s-a materializat prin 2014 cand am decis sa promovez online arta pe care o fac, dar fara sa o pun sub numele meu. Am vrut sa fac ceva diferit, sa aleg un nume care sa nu fie asociat fotografului, ci mai mult genului de fotografie promovat.
Numele vine de la “aperture” (diafragma), pentru ca am o pasiune pentru diafragmele deschise si este diminutizat, se citeste ,,aperturica”.
Ariile fotografice
As zice ca Apertureka este undeva la limita dintre fotografia de arta si cea comerciala. Din cauza faptului ca am avut intodeauna o pasiune pentru suprarealism, in multe dintre fotografiile mele se vede aceasta influenta, asadar ele nu sunt tocmai clasice.
Intr-adevar, activez pe mai multe arii, in functie de cum ma simt. N-as putea sa spun sub ce gen s-ar clasa Apertureka; eu am anumite obsesii pe care le surprind in fiecare dintre genurile pe care le practic.
Spre exemplu, cand vine vorba despre fotografia fine art, apare obsesia mea privind modul in care corpul uman este reprezentat intr-o imagine. Iubesc sa distorsionez corpurile umane si sa creez o senzatie dark, care provoaca neliniste si curiozitate.
La celalalt pol, intervine relatia mea cu fotografia de beauty/fashion, unde de cele mai multe ori incerc sa creez exact opusul si anume, adaug culori vibrante, zane si povesti suprarealiste.
In acelasi timp, mai am si o mica obsesie cu spatii urbane goale, unde se vad clar formele geometrice pe care le gasim in orase.
Sunt foarte atenta la astfel de detalii, iubesc simetria in fotografie si de cele mai multe ori, aceasta se gaseste in mediul urban.
Prima data in UK
Am decis sa-mi fac studiile in UK pentru ca mereu am avut o chestie pentru Anglia, nu stiu de ce. Asa am ajuns sa stau aici. Ce-i drept, majoritatea proiectelor pe care le am, sunt in Romania, dar cum stau mai mult in UK, incerc sa gasesc pe aici diverse colaborari.
Pe scurt, lucrez in ambele tari cam cat de mult pot.
Procesul unei serii fotografice
Depinde ce vreau sa fac. Daca este vorba de o fotografie de fashion/beauty, de cele mai multe ori se intampla sa am deja o imagine in cap pe care vreau sa o transform in realitate. Pe mine ma inspira orice ma inconjoara, deci totul poate sa porneasca de la orice lucru marunt, chiar si de la o nuanta care-mi place.
De obicei joc rolul unui art director, lucrez cu brief-uri, moodboard-uri dar ma si ocup de partea de styling/make-up/locatii/props. Cat despre modele, pana acum nu am avut mari probleme. Lumea e plina de oameni frumosi pe care ii pot aborda :)
Make-up-ul
Da, de obicei am aceiasi oameni cu care lucrez pe partea de make-up. De cele mai multe ori ne consultam si decidem impreuna ce este mai bine sa alegem pentru respectivul proiect. Avand aceeasi viziune si lucrand de mult timp impreuna pe acelasi gen de proiecte, totul decurge mereu excelent.
Mesajul
Cum ziceam si mai sus, depinde de ce gen de fotografie fac. Cand vine vorba de fine art, incerc sa surprind elemente ciudate, nefiresti, putin dark, care sa instige curiozitate si neliniste. Cand vine vorba de fashion/beauty, incerc sa surprind o lume de poveste, asemanatoare cu cea a basmelor, insa adaptata la modern.
Oricum, consider ca fotografia este o minciuna frumoasa, asadar, imi place sa pacalesc realitatea prin fotografie. Nimic din ceea ce creez nu o sa se regaseasca vreodata in realitatea pe care o traim zilnic. Este un fel de proces prin care regizez un cadru ireal. Cam asta e ideea.
Inspiratie
De peste tot. Ma inspira tot ce vad. Cu toate astea, cred ca cea mai importanta sursa de inspiratie o reprezinta cultura fotografica pe care o imbogatesc de fiecare data cand pot. Mereu incerc sa gasesc fotografi noi sau orice alt fel de arta vizuala care sa ma inspire si sa-mi placa.
Cred ca cel mai mult am studiat suprarealismul pana acum si de obicei e cam prima directie in care ma duc cand am nevoie de ceva nou.
Bineinteles, la baza raman fotografii care m-au obsedat puternic de-a lungul timpului, si anume Man Ray, Tim Walker, David LaChapelle, Steve McCurry, Vivianne Sassen si Joel Peter Vitkin.
Fotografie de Tim Walker
Colaborarile cu branduri
Colaborarile mele cu diverse branduri au decurs in doua feluri: ori am fost contactata de catre respectivul brand pentru o serie de fotografii, ori i-am contactat eu pe ei. In general, incerc sa lucrez cu branduri care se aproprie destul de mult de genul de fotografie pe care o creez, pentru ca numai asa sunt convinsa ca as putea sa le ofer si lor un avantaj dar si mie. Compatibilitatea conteaza foarte mult.
Atunci cand doua viziuni sunt asemanatoare, iese ceva frumos iar colaborarea este placuta si benefica pentru ambele parti. In general, evit sa iau proiecte unde stiu ca nu sunt eu fotograful potrivit, pentru ca fiecare fotograf are un stil aparte, o nisa pe care se axeaza si pe care lucreaza cel mai bine. Asadar, cele mai bune rezultate vor iesi cand el va lucra pe ceea ce ii place cel mai mult.
Cu toate astea, fiecare colaborare decurge la fel cum decurge un proiect personal: se face un moodboard, se gasesc modele, se colaboreaza pe make-up si styling. Eu pun la fel de mult suflet in toate :)
E profitabil?
Din pacate, Apertureka nu este inca un job full-time, cel putin nu mereu. Cu toate astea se intampla ca uneori sa am ceva mai multe proiecte care sa-mi ocupe un timp indelungat, insa momentan nu este ceva stabil. As vrea sa spun ca este profitabil, insa ar insemna sa mint. Din pacate, inca nu castig destul din fotografie, insa sper sa se intample curand.
Planuri
Imi doresc sa profesez atat in Marea Britanie cat si in Romania si sa continui sa colaborez cu cat mai multe branduri pe proiecte unde stiu ca le pot fi benefica. Bineinteles, doresc sa ma dezvolt si mai mult din punct de vedere artisic si de ce nu, sa ajung cat mai sus.
