Pe Irina Gutan, absolvent de Scoala ADC*RO, o puteti intalni mergand spre varianta online a Scolii ADC*RO, unde se gaseste portofoliul la care a muncit timp de 3 luni, ghidata fiind de tutorii Adrian 'Predu' Preda (Friends/ TBWA) si Eugen Suman (Kubis Interactive).
Inainte sa ia calea advertisingului la sugestiile prietenilor - si la indemnurile interioare proprii - Irina a fost asistent de marketing, vintage blogger si content editor. La 6 ani scria povesti despre sirene, mai tarziu studia la un liceu de profil filologic in Timisoara, dupa care a mers la Litere in Bucuresti. Scrisul a fost dintotdeauna prezent in viata ei. Care sa fie deznodamantul? Deocamdata, mergem tot catre desfasurarea actiunii.
Despre cum te simti cand descoperi copy-ul din tine si cum a fost pentru Irina la Scoala ADC*RO, mai jos:
Background
Buna, sunt Irina si imi plac hamsterii, inotul, vederile, Foals si berea de gagici. Scriu de dinainte sa stiu sa scriu; am inceput la 6 ani cu o poveste despre sirene batuta la masina.
Am fost, pe rand eleva la filologie in Timisoara, studenta si masteranda la Litere in Bucuresti, asistent marketing, vintage blogger si apoi content editor la Fashion Days.
Spre advertising am venit abia acum, la 30 ani, confirmand dictonul inspirational „daca asta iti doresti sa faci, misca-ti fundul, ca nu e prea tarziu”.
Inscrierea si admiterea la ADC*RO
Imi doream de mai demult sa fac altceva si intuiam ca acel ceva ar implica mai multa creativitate, dar nu stiam de unde sa incep. De convins de fapt m-au convins prietenii, din advertising si din afara. Atunci cand mai multi iti spun ca esti copywriter, te duci si te inscrii la Scoala ADC.
Cu aplicatia a fost cam ca si cu Bacul: a fost foarte bine, dar m-am stresat mai mult decat era cazul.
Apoi, de la prima intalnire, am simtit ca am ajuns unde trebuie.
Asteptari si surprize
Recunosc, auzisem si nasoale despre publicitari. M-am bucurat sa aflu ca oamenii nu traiesc in turnul lor de fildes ornat cu Lei si Creioane si ca-s de fapt baieti misto (chiar asa – sper ca in anii urmatori vor fi si gagici tutori), care au rabdare sa asculte mai multe idei crete decat te asteptai si ca breasla asta in general e primitoare cu newcomerii, nu e o casta exclusivista si sclifosita.
Momente misto & momente less misto
Sentimentul cel mai misto a fost cand am inceput sa vin cu idei care nu mai necesitau prea multa regandire sau periere ulterioara. Cand Predu radea si dadea aprobator din cap. Momente Kodak.
Cel mai dificil a fost la Olimpiad (modulul extra pentru festivaluri), dar a fost dificil spre binele nostru. Am scormonit dupa idei si rezolvari pana la exasperare dar si dincolo de ea, pana am produs cu totii niste cazuri bune de inscris la Future Lions si Young FIBRA.
Si cred ca asta e o lectie aplicabila nu doar in cadrul Scolii: de multe ori, dupa colina pe care esti gata sa capitulezi, se lafaie la soare in toata splendoarea ea, Ideea :)
Constructia portofoliului
Pentru mine, un stres major pe tot parcursul Scolii au fost executiile, pentru ca eram complet incapacitata din punctul asta de vedere: deschisesem odata un Photoshop, ma speriase si-l inchisesem.
Din fericire, am prieteni talentati si rabdatori, sa-mi traiasca! Ei m-au ajutat si pe sistemul give a man a fish, dar si pe sistemul teach him how to fish.
Initial, mi se parea cumva unfair ca ni se cer si executii, fiind copywriteri aspiranti majoritatea, dar experienta de a vedea cum prind contur in vizual niste idei care pana atunci erau doar intr-o forma vaga in capul meu m-a facut sa-mi placa si mai mult ce fac.
Bunici, creatia este...
Bunica mea e un om care a invatat din mers toata viata, intuieste corect o gramada de lucruri noi, iar acum ne uimeste de multe ori cu ce prinde din zbor legat de internet: „Pai de ce crezi ca n-au scris clar acolo (pe site – n.m.)? Ca sa tot intre lumea, sa le creasca acolo, ce le creste lor”. Asa ca nu mi-e foarte greu sa-i explic cum functioneaza advertisingul si ce presupune munca de creatie.
Pe scurt: Buni, am intrat in publicitate ca sa fac reclame pe care sa nu le dai pe mute.
Planurile de dupa
Acum am o lista mai clara si mai completa de cans, cannots si not-yets in ceea ce ma priveste. Am aflat ca pot face mai multe decat credeam, ca am chef de invatat si pofta de schimbare. De pe la jumatatea Scolii, am avut sansa sa ajung copy la o agentie mica, dar serioasa, si sa intru in paine inca din prima zi (n.r. Smart Corporation Group).
Ma simt in locul potrivit in publicitate. Better late than never, kids!
Catre viitori aplicanti
Sa incerci daca crezi ca e ceva ce ti-ar placea sa faci dar nu esti sigur. Sa nu incerci daca ai vrea sa fii biolog marin, astronaut, arheolog sau vatman*: asta nu inveti la ADC.
Sa nu te astepti ca Scoala sa scoata un om de creatie din tine, daca nu exista unul acolo deja. Dar daca exista, indiferent daca in stadiu de toddler sau de embrion, o sa-l ajute sa creasca.
*Ultimele 2 nu sunt random: sunt faze prin care am trecut eu cand eram mica. Copywriter nu era pe lista.