Muzica românească este din ce în ce mai ambițioasă în interpretări. Probabil ați ajuns și voi în fața acestui text și, la final, nu înțelegeați ce ați citit. Suntem tare curioși ce analiză post-structurală ar ieși după videoclipul Alexandrinei, După pod, realizat de Studioset, care a apărut acum două zile.
Nu suntem fluenți în Foucalt, dar credem că autorul vrea să sugereze, prin multiple straturi metatextuale, redate cu ajutorul efectelor speciale delicat și minuțios construite, că omul este o continuă creație, acoperindu-se și dezbrăcându-se de măști, piei și, uneori, chiar suflete. În această ultimă metamorfoză, se dă, cu fiecare individ, măsura cosmogoniei.
Sau nu știm. Poate că autorul vrea, pur și simplu să spună că draperiile sunt albastre. După cum cântă, mai jos, Alexandrina: Să nu lași urme pe podea/ Și să hrănești pisica/ Iar mai departe vei putea / Să te descurci și singur
