Romanii au senzatia ca singurul umor care ne caracterizeaza e cel de situatie. La altii e altfel, desigur. Britanicii o ard sec, din gesturi si ricane scurte. Francezii isi iubesc limba la fel ca branza imputita si abuzeaza de ambele cand sueteaza. In schimb, la noi in Balcani, a ramas apetitul acesta pentru pozne a la Doru Octavian Dumitru. Daca va place Kusturica, probabil stiti faza aia cu baietul care pica intr-un veceu de curte, dupa care alege sa se stearga cu niste rate care se plimbau linistit prin zona.
Dar nu, uite ca lumea se tot prinde de cativa ani ca romana e o limba foarte ofertanta in ceea ce priveste umorul. Facebook-ul a ajutat din acest punct de vedere.
Faceti cunostinta cu Andrei Lasc. Tipul care pune “Lasc”-ul in “Las’ca-i facem sa rada”. Hai ca asta a fost slabuta, n-ar fi avut loc pe pagina de Facebook Cu Substrat. Dar una a avut - si nu demult:
Cu Substrat provoaca amuzamente la creieras. Nu, nu razi in hohote, dar hazul imbraca multe forme. Uneori e suficient un “aha, m-am prins la asta”. Dar e bine sa spui tot in gand, nu intr-un comentariu in care explici gluma. Ca-i aiurea, nu ne place.
(Glume cu) background
Sunt Andrei Lasc, sunt om in mare parte din timp si am fel de fel de idei. Acum am un background cu o plaja, multumesc de intrebare.
Am inceput sa scriu poezii prin clasa a 3-a. Apoi in clasa a 10-a am invatat Photoshop de pe youtube. Pe urma am invatat After Effects de la Creative Monkeyz (cand toata lumea se uita la Robotzi). Acum invat sa ma uit la oameni, nu doar la vectori.
Am invatat sa scriu rime si sa pastrez un ritm (de aici, abilitatea de a spune multe in putine cuvinte), am invatat graphic design pentru ca nu puteam sa desenez cu mana libera. Am norocul de a avea un pic de OCD care a dus la una din regulile mele de design: Keep it simple.
Ma ocup cu campanii de promovare, DTP si de curand si crafted things pentru clientii pe care ii am pe freelance. In cateva luni o sa-mi deschid butic de creatie.
Inceputurile
La inceput de aprilie 2013 mi-a venit ideea. Vazusem pagina celor de la almanahe.mic si eram fascinat de ce fac ei. Am inceput sa le trimit idei, doar ca nu se pupau cu ce faceau ei (eu trimiteam substraturi, de fapt). La inceput le-am postat pe profilul meu, pana s-au strans vreo 15 imagini. Atunci am zis sa fac o pagina si sa le postez acolo.
Nu mai tin minte cum mi-a venit ideea numelui, stiu doar ca am facut brainstorming si dupa vreo 2 ore aveam numele, logo-ul si pagina.
Echipa: one-man show. Ca Tatarusanu
E amuzant, toti oamenii de pe pagina vorbesc cu mine la plural (la inceput ii corectam si le ziceam ca e o singura persoana in spatele paginii). Eu centrez, eu dau cu capul (ca sa fac o gluma de sezon).
La nivel de directie a paginii ma ajuta mult prietena mea. Ea e mult mai ancorata in realitate fata de mine si e misto sa iti arate cineva ce face pagina ta in contextul actual si sa te provoace sa te gandesti la "what's next".
Ideile
Primesc cu bratele deschise idei de la oameni si le creditez ideea atunci cand postez. Unele idei primite sunt super bune, altele total pe langa.
E misto sa vezi oameni care iti scriu din proprie initiativa ca au o idee. E un gest mic, dar mie imi da senzatia/speranta ca "ba, daca ne oprim un pic din mersul cu turma, chiar ne vin idei".
Intr-o vreme aveam un grup de fani cu care generam substraturi noi, ii invatam cum se construiesc substraturile si apoi ii lasam sa arunce cu idei.
Cu Substrat, fata cu concurenta. La bere
In ultima vreme am ars-o mai putin pe Facebook, ca parca nu se mai intampla nimic interesant acolo (ironic, nu?). Stiu de almanahe.mic, Miaoleu, Glumita si Dume de mestecat, de Ecuatie nu stiam.
Cu baietii de la almanahe.mc (n.r. Iulian Barbulescu si Cosmin Nitu) am vorbit de mai multe ori. Ei m-au invatat sa salvez .png pozele, ca sa nu se pixeleze, jos palaria. Si cu Alex (n.r. Alexandru Purcarea) de la Glumita am povestit de curand sa iesim la o bere, poate se leaga o colaborare.
Cu ceilalti n-am interactionat la nivel om-cu-om, dar ma distrez cu postarile lor. E imatur sa zici ca e concurenta intre noi. Nu e ca si cum vindem sosete si trebuie sa ne batem intre noi ca sa castigam clienti. In online e loc pentru toata lumea, ca scroll-ul e infinit.
Si mai e o chestie care imi place la toata miscarea asta la care iau parte: ii punem pe oameni sa gandeasca un pic (extra points ca facem asta in limba romana).
De unde atatea like-uri? Circa 77.000
Am inceput in contextul in care Subcarpati erau pe val, la fel si iiana sau Pegas (si, probabil, altii de care nu stiu eu). Am prins un val de trezire nationala, sa-i zicem asa, in care era din nou cool sa vorbesti in romana si sa accepti ca esti roman si asta nu e o rusine.
Cand aveam ~1000 de like-uri, m-au sunat de la Radio Guerrilla si am povestit in direct despre pagina. Apoi a devenit virala si virala a ramas.
Alt motiv e ca substraturile vin cu un soi de premiu. Psihologic vorbind, te simti bine dupa ce te-ai prins ca din Com+un plic rezulta Complic, nu commail. Te face sa te simti istet si vrei sa arati si altora ca te-ai prins.
Si da, la baza oamenii urmaresc substraturile pentru ca sunt amuzante si sincere, iar cele care devin virale sunt postate intr-un context in care toata lumea vorbeste sau se gandeste la acelasi lucru.
De exemplu substratul "N-o sa le psd de voi" a avut reach de 925.000 pentru ca a fost postat fix inainte de alegerile locale, cand toata lumea vorbea despre asta. Nici nu pot sa-mi imaginez cat inseamna aproape 1 milion de oameni.
Ca sa pun punctul pe i: au venit multi oameni in jurul paginii pentru ca e o combinatie fericita intre design simplu (dar nu cheap), jocuri de cuvinte amuzante si istete si context potrivit in care le lansez.
Si e si un pic de noroc. Si disciplina, ca de multe ori nu aveam chef sa postez si totusi deschideam Illustrator-ul si ma apucam de treaba. E mult exercitiu in spatele ideilor crete.
