![[Brandul Nationalei] Schimb de pase cu Adrian Preda (Friends\TBWA): Nu mai stiu cine a zis butada: „Am jucat ca niciodata si am pierdut ca intotdeauna.”](https://media.iqads.ro/2016/06/portar-cover-850.jpg)
In ’84, Steaua pierdea in Cupa Cupelor la AS Roma cu scorul general de 0-1. Baietii lui Halagian au scos un 0-0 pe Ghencea, insa pe Olimpico, Francesco Graziani ne trimitea acasa cu un gol in minutul 73. Au trecut peste trei decenii de atunci, dar iata frumusetea fotbalului: si-un veac de s-ar prelinge peste noi, si tot ne vom aminti marile meciuri.
Poftiti la opiniile celui de-al doilea titular al celor de Friends\TBWA, trupa ce activeaza in Liga 1 romaneasca de publicitate. Adrian Preda este unul din capitanii echipei creative. Vorbim despre imaginea Nationalei Romaniei si despre Hagi, eternul rege, ajuns pe nesimtite la 51 de ani.
Dam mingea la Predu, dar nu inainte de a va atrage atentia ca, atunci cand vine vorba de Nationala, nu e nimic special la dumnealui: sufera la fel ca noi toti.
Fotbalul romanesc. Atunci si acum
Voi descrie relatia mea cu fotbalul, pentru ca se poate generaliza usor. Totul a inceput in 1984, intr-o zi frumoasa de toamna, cand tatal meu m-a intrebat daca nu vreau sa vad un meci al Stelei. Nu ma pasiona prea mult fotbalul, dar imi placea sa petrec timp cu taica-miu, asa ca am zis ok.
Nu mai erau bilete, asa ca am luat de la bisnitari cu 100 de lei, suma ce mi s-a parut enorma. Am urcat scarile din Ghencea si, cand am vazut terenul, m-am indragostit iremediabil de fotbal.
Era meciul Steaua – A.S. Roma, din returul Cupei Cupelor. Terenul era de un verde superb, echipele se incalzeau, erau reclame multicolore in jur, pentru ca meciul se transmitea in Italia, iar stadionul vibra de scandari. Bam, fan fotbal pentru totdeauna!
Au urmat pentru Steaua anii de glorie 1986 si 1989, cu performante ce nu vor mai fi probabil egalate de nicio echipa romaneasca, iar eu am fost prezent la fiecare meci din Ghencea. Mereu intre agonie si bucurie imensa, pe vreme torida sau ploaie mocaneasca. Nu conta, pentru ca era pentru joc, pentru placerea de a vedea o echipa legendara desenand bijuterii pe teren.
In ultimii ani, caderea nivelului este evidenta. Au mai fost cateva momente memorabile, cum ar fi semifinala de cosmar cu Middlesbrough, dar calitatea fotbalului romanesc a scazut dramatic. Si asta se vede si in scaderea numarului de spectatori pe stadioane.
Generatia ’90 si restul
In noaptea aia magica de 3 iulie 1994, dupa ce am vazut cel mai frumos meci al Nationalei din istorie, 3-2 cu Argentina, am mers din Tei, de unde vazusem meciul, pana in Drumul Taberei pe jos, cantand. Si toate strazile erau pline.
Pana la „generatia de aur”, n-am avut mare echipa nationala. Cu exceptia Euro 1984, a fost o seceta cumplita la participarile internationale ale nationalei Romaniei intre 1970 si 1989. Dupa care au venit anii '90, unde nationala condusa de Rege a facut istorie. Dupa care, la fel ca si in cazul campionatului, nivelul a venit in nas. Pa, pa, prezenta la turneele finale, ne uitam linistiti, fara emotii deosebite.
Cu un mic accident fericit in 2008, aventura Romaniei a fost o nesfarsita ratare in extremis a calificarilor. Nu mai stiu cine a zis butada: „Am jucat ca niciodata si am pierdut ca intotdeauna.”
Brandul Nationalei ramane unul dintre cele mai iubite lucruri din fotbal. Daca e o problema, este cu produsul, care are nevoie de revizii tot timpul.
Scandalurile UEFA/FIFA si sponsorii
Nu se poate aduce vreo critica sponsorilor. Sponsorii mari sustin ideea de suporter, pasiune si de dragoste pentru fotbal, nu oameni. Indiferent ca numele lor este Blatter sau Platini.
Pronostic
Campioana europeana va fi cealalta echipa al carui suporter sunt: Croatia.
