Iertati-ne aceasta scapare tabloida, dar uneori traiul in Bucuresti este atat de copt in delicii ironice, incat nu putem sa ne abtinem. Iar RATB-ul este o astfel de sursa de infruptare conceptuala. Mai ales cand se intalneste cu publicitatea. Publicitatea care se foloseste de astfel de spatii de expunere de atata amar de vreme, incat (ai spune) stie ca ele au ferestre si usi, deci anumite zone sensibile de afisaj. Dar daca ea s-ar comporta in consecinta, noi ce am mai comenta pe Facebook?
Andreea Moise, copy+art la Headvertising, lasa poza asta pentru rumegat (parte din campania OMO - "Lasa-l sa se murdareasca", ecou al anilor 2000, cand murdarirea era buna):
Serban Alexandrescu, tatal si mama agentiei, o interpreteaza in spirit propiu: "Do Androids Dream Of Tiny Electric Chefs" - Total Recall cu copii.
Scena9 o da mai departe ca o ”Interventie artistica in spatiul urban”.
Jasmina Al-Qaisi, tot de la Head, are si ea un exemplu de efect perturbator al relatiei dintre publicitate si autobuz:
Viorel Holovach, art la Tempo, zice ca ”E cu repetitie :)”:
Suntem siguri ca astfel de exemple mai sunt si doar asteapta sa fie gasite si sa ne faca ziua mai buna.
