Era anul 4 la pictura cand un studio din Bucuresti cauta absolventi de arte ca sa ii faca coloristi. Simona Cristea nu stia ce inseamna asta, dar a mers, a aflat si de atunci a lucrat in Londra, Varsovia si Mumbai, pentru clienti ca Nike, Gillette, Geox, Armani and Honda. Ea a fost numita recent Head of Colour la Rushes, dupa cum anunta LBBonline.
Cateva mostre de culori aranjate de ea, aici:
Simona povesteste despre proiectele care au facut-o cunoscuta in acest domeniu, cum a ajuns sa lucreze pentru astfel de clienti, ce inseama culoarea in reclame si cum se traduce ea in functie de detergenti, cosmetice sau ambitii artistice. Magia, in meseria asta, vine din experienta, spune ea.
O inspira pelicula de 35 de mm, fratii Coen, Taxi Driver sau Caravaggio, isi aminteste despre reclamele la care a colaborat cu Radu Munteanu sau Cristian Mungiu, vorbeste de dezradacinare si dor, chiar daca Londra a devenit, deja, acasa.
Coloristul, intre "noul magician" si traducator
Acum, mai mult ca oricand, coloristul este indispensabil in procesul de post productie. Imi place denumirea de "traducator" pentru ca, intr-adevar, imaginile digitale log C trebuie traduse in in asa fel incat sa arate din nou real. Bineinteles, acea realitate relativa a reclamelor, unde folosim culorile pentru a vinde produse si a trezi sentimente in sufletul spectatorului.
Culoarea influenteaza perceptia, de aceea, coloristul trebuie in primul rand sa aiba un ochi excelent pentru culoare.
Cum ai aflat, prima data, de o astfel de profesie
Eram inca la Facultate, anul 4 la pictura la Nicolae Grigorescu si, prin intermediul unei prietene, am aflat ca Abis Studio cautau oameni de la arte pentru ai pregati sa devina coloristi. Nu aveam nici o idee despre ce era vorba, dar am mers la interviu si dupa cateva preselectii si cateva luni bune de training am devenit colorist.
E un caz de omul potrivit la locul potrivit si multa, multa munca.
Ce m-a atras in primul rand a fost faptul ca pot crea imagini frumoase, ca pot continua a fi un artist, folosind platforma de grading in loc de pensule si vopsele. Pictez cu culori spectrale, ca sa zic asa.
Asta se intampla in 2001-2002, erau doar 2 locuri in Bucuresti care aveau telecine, kodakul si Abis Studio.
Este foarte interesant cat de mult s-au schimbat lucrurile in film si publicitate in ultimii 15 ani. Atunci totul se filma pe pelicula, majoritatea 35 mm. Acum 90% din filme sunt filmate digital. In Soho, se deschid boutique-ri de grading mai mereu. Competitia e foarte apriga, bugeturile nu mai sunt ce-au fost, calitatea scade.
De aceea e important sa incerci sa devii cumva indispensabil in procesul de finalizare al unui proiect. Asa se poate diferentia intre un colorist cu experienta si cineva care aplica un filtru a la Instagram. E vorba de atentia la detaliu, acel 'extra mile' cum zic englezii.
Invataturi
Din experienta proprie pot sa spun ca cel mai important in meseria asta este sa asculti foarte bine, sa inveti pe cine sa asculti cand ai o camera plina de clienti (agentie, regizor, producatori, etc).
Coloristul e un pion important in procesul de post productie, dar e numai un pion, un membru al echipei si intotdeauna am stiut sa recunosc faptul ca nu conteaza cat de mult cred ca am dreptate, las de la mine cand e discutie multa in timpul procesului de grading.
Cateodata e un caz de zic ca ei si fac ca mine. Si odata ce au capatat incredere, atmosfera se relaxeaza si eu pot sa-mi vad de treaba, traducand viziunea regizorului cu ajutorul culorilor, contrastului etc.
E foarte frumos sentimentul pe care il ai cand reusesti sa castigi increderea unui regizor sau cameraman pe care ii admiri profesional.
Proiectul care te-a facut cunoscuta
Ca in orice domeniu, portfoliul pe care ti-l construiesti e foarte important pentru ca te reprezinta pe tine ca profesionist. Si trebuie sa-ti construiesti o baza de clienti care te solicita mereu. In felul asta, am ajuns sa lucrez cu unii dintre cei mai relevanti oameni din film si publicitate, pe proiecte cu nume mari.
Mumbai
In Mumbai am stat 10 luni, in 2006-2007. Dupa 4 ani la Abis Studio, am gasit un job in Londra la VTR (compania nu mai exista acum, dar pe vremuri era una dintre cele mai renumite din Londra). VTR tocmai fusese cumparat de Prime Focus, o companie indiana, si asa am ajuns sa lucrez in India.
Mumbai e un loc nebun, plin de arome si foarte galagios. M-am adaptat destul de repede, pentru ca m-a fascinat tot ce vedeam. In primele luni de stat acolo, faceam 4 ore dus intors de la serviciu pana acasa. Traficul este infernal.
Sunt multe de povestit, dar cel mai mult mi-au ramas in memorie oamenii care, chiar daca dormeau pe strada si cerseau, aveau mereu un zambet pe buze. Noi in vest, trebuie sa invatam sa zambim mai mult, si sa apreciem ce avem. Si apusurile din Mumbai sunt fenomenale.
In Londra
Am ajuns in Londra in 2005. Mi-a fost greu la inceput. Dupa ce entuziasmul de a fi intr-unul dintre cele mai interesante orase ale lumii s-a mai stins, am ramas cu dorul de acasa, de parinti, prieteni si de soare (ploua mult la Londra).
E sentimentul de dezradacinare de care ne vorbea profa de romana, pe care il ai un timp. Acum a trecut, Londra e acum 'acasa' si m-am adaptat foarte bine.
Londra e un oras cosmopolit, e un amalgam de culturi care face viata aici foarte interesanta. Muzeele sunt libere, restaurante de toate felurile. Britanicii imi plac ca oameni, chiar si cu politetea lor care uneori te scoate din minti.
Noile responsabilitati la Rushes
Cel mai important lucru este ca acum am o echipa de care sunt raspunzatoare, nu mai sunt doar eu de care sa am grija. Acum reprezint un departament care are o reputatie foarte buna in domeniul gradingului de-a lungul a mai mult de 35 de ani. Deci, presiunea e mare!
Primul lucru pe care l-am facut dupe promovare a fost sa beau un pahar de vin! (sau doua..?).
Etape importante
Cand am decis sa ma duc la acel interviu la Abis, direct de la facultate, acel moment mi-a schimbat viata. De multe ori ma gandesc daca nu as mai fi colorist, sincer, nu stiu ce alta meserie as putea avea. Poate sa-mi dechid un magazin de prajituri intr-un orasel de provincie, ca in filmul Chocolat.
Dupa care cred ca cel mai inportant a fost cand m-am hotarat sa lucrez la Rushes. Si am continuat sa raman aici pentru ca imi place sa lucrez intr-un loc care nu e foarte mare, unde oamenii sunt ok.
Greseli
M-am gandit ceva inainte sa raspund la intrebarea asta si am ajuns la concluzia ca nu am facut prea multe greseli. Toate deciziile pe care le-am luat pe parcursul carierei mi-au dechis alte drumuri si azi pot sa zic ca sunt foarte multumita de cum au decurs lucrurile.
Cred ca cel mai important este sa ai un tel spre care sa incerci sa ajungi, dar in acelasi timp sa recunosti cand sa te opresti. Ca in orice in viata trebuie sa existe un echilibru, munca multa dar si viata personala.
Cel mai greu lucru din munca de colorist
Cel mai greu e cand incerci sa impaci mai multe opinii diferite. Acum cateva saptamani am lucrat la o reclama unde regizorul si cameramanul aveau opinii total opuse despre cum sa arate filmul. Era frumos filmat, clar obscur, dar unul voia saturat si cu contrast puternic, celalalt desaturat si cu contrast mai slab.
Totul a fost bine in final, dar a trebuit sa gasesc o cale de mijloc unde amandoi erau multumiti. Si sa fiu sincera, imi plac situatiile astea, imi forteaza creativitatea si intotdeauna iese ceva bun, ceva mai interesant.
Cel mai dificil proiect... Au fost multe, din motive diferite, tehnice, creative, clienti nehotarati etc.
Tocmai mi-am adus aminte de o reclama la Dorna pe care am facut-o la Abis Studio la care am lucrat o zi si o noapte (am dormit in camera de telecine), pentru ca se tot razgandeau la montaj. Asa e in postproductie, nu te duci acasa pana nu termini ce ai de facut.
Inspiratie
Sunt nostalgica dupa fim, pelicula de 35 mm. Asa ca ader sa fac proiectele filmate digital sa arate ca pelicula. Ma gandesc la filme ca Taxi Driver, Mean Streets, Coen Brothers films si multe altele. Ador tot ce e filmat de Roger Deakins.
Cu blocajele de creativitate e mai greu si depinde de proiect. Daca e o reclama la iaurt sau crema de fata, cam stiu cum trebuie sa arate, veselie, frumusete si variatiuni de la acestea. Daca lucrez la ceva mai artistic, cateodata e bine sa fac o pauza, imi limpezesc capul si ochii si incerc din nou. De aceea e foarte important sa ai o biblioteca imaginara de filme, picturi, etc, de unde te poti inspira.
'Erebus' este un exemplu de film la care am lucrat mai multe zile, folosind ca sursa de inspiratie in special picturile lui Caravaggio.
Magia in meseria asta vine din experienta. Trebuie sa stii ce poti sa faci cu o imagine si asta implica nu numai multa creativitate, ci si o intelegere adanca a partii tehnice.
O reclama impresionanta in culori
In vara am lucrat la un proiect filmat de Rankin pentru Nike cu Ronaldo. Imi place ideea, e filmat bine, foarte energetic si imi plac culorile, o combinatie de magenta si portocaliu pe un fundal neutru (alb sau negru). Sunetul e mixat foarte bine, practic e un succes pe toate planurile, in opinia mea.
Si trebuie sa mentionez unele din trecut, primele reclame la romul Unirea, filmate de Radu Munteanu si Tudor Lucaciu. Super look, filmate pe 35 mm, cu un filtru galben muncitoresc si cu un contrast de bleach bypass (nu mai stiu exact cum erau developate, dar stiu ca Lucaciu iubea bleach bypass-ul).
Culorile din Romania
Cand am plecat din Romania in publicitate se mergea bine, iar industria filmului era foarte prolifica. Cand eram la Abis Studio, Anthony Minghella filma Cold Mountain cu Castel Film, spre exemplu.
Nu mai stiu care e situatia acum, nefiind acolo, dar din discutiile pe care le am cu prietenii de acasa se pare ca toti ne confruntam cu aceleasi probleme, la diferite nivele: bugete mici, cerinte mari.
Filmul romanesc este foarte bine vazut aici. Unul dintre producatorii filmelor Sherlock Holmes, regizate de Guy Ritchie, mi-a spus ca '4 luni 3 saptamani si 2 zile' este unul dintre cele mai bune filme facute vreodata.
Si m-am bucurat foarte mult sa vad cum Cristi Mungiu (cu care am lucrat pe vremuri, cand eram la Abis) a castigat premiul pentru regie anul acesta la Cannes.
