De mai multe luni observ o prigoana impotriva fumatorilor si a locurilor pentru fumat. Am implementat un demers legislativ firesc dar cred ca ne-am pripit si nu am inteles toate perspectivele demersului. Probabil din cauza grabei electorale.
Nu sunt un fumator, dar orice impunere a unei reguli determinate de o majoritate, fie ea si bine intentionata, se poate transforma in restrictii nefiresti aduse asupra unei minoritati.
Faptul ca se poate fuma doar la terase ce au un singur perete sau faptul ca nu pot exista cluburi pentru fumatorii de trabucuri sunt restrictii nefiresti.
Am discutat cu mai multi proprietari de locatii imediat dupa aplicarea legii si nu au observat o crestere a numarului de nefumatori care le-au calcat pragul. Deci restaurantele si cluburile sunt mai placute ca atmosfera, dar mult mai goale. Sunt sigur ca nu asta si-au dorit initiatorii si suporterii legii.
Sper sa fie corectata aceasta lege, nu printr-o intoarcere la situatia anterioara dar prin acceptarea ca exista fumatori si au si ei drepturi.
Insa cel mai periculos demers cred ca este propunerea de eliminare a logourilor de pe pachetele de tigari. Pe 31 Mai cand a fost marcata Ziua Internationala impotriva fumatului, punctul principal a fost promovarea pachetelor de tigari fara niciun logo.
Orice produs fara logo, fara identitate mai degraba, nu beneficiaza de investitii pentru dezvoltarea si imbunatatirea lui. Si nu are neaparat o marca a calitatii clar perceputa de catre consumator.
In ultimii ani am observat o raspandire a marcilor proprii retelelor de magazine. Si au existat discutii daca mai avem nevoie de marci, daca o sa moara marcile consacrate. Marcile nu au murit si “private label-urile” au devenit si ele marci.
Din partea consumatorului nu exista incredere intr-un produs fara marca si din partea producatorului, nu exista sustinere dezvoltare si imbunatatire a produsului fara sa existe o marca. Poate suna prea dur, dar acesta este adevarul.
Marcile proprii nu au ramas produse “fara marca”, ci au logo, o pozitionare emotionala si sunt promovate ca marci de sine statatoare.
Numai asa retelele de magazine au putut sa investeasca in dezvoltarea lor, intr-o calitate mai buna.
Plecand de la aceasta initiativa de a impune ca pachetele de tigari sa nu mai aiba logo, la ce ne mai putem astepta in viitor? La bautura racoritoare fara brand, generic? La servicii telefonice pur simplu? Sau la dulciuri ce au in loc de logo, poze cu obezi si dinti cariati?
Sau o sa apara produse de contrabanda, caci nu mai exista un logo care sa certifice calitatea si sa diferentieze producatorii si produsele pe care le dezvolta.
O asociatie, o minoritate sau majoritate stie ce este mai bine pentru toata lumea si ne va impune prin masuri legislative cu privire la ce avem voie si ce nu.
Am trait in comunism si am o adversitate crescuta la orice restrictionare a dreptului de exprimare si implicit la restrictii de comunicare.
Da, trebuie sa existe campanii clare prin care sa fie evidentiate riscurile determinate de orice produs sau serviciu. De la “atentie, este fierbinte!” la firescul “acest produs dauneaza grav sanatatii”. Dar, daca promovam existenta produselor fara logo/marca, cu siguranta ne expunem la riscuri mai mari.
Aceste dezbateri aprinse, fara dialog constructiv, fara a fi deschis fata de cealalta parte, imi aduc aminte de cea mai frumoasa definitie a democratiei:
„Voi lupta pana la ultima mea picatura de sange ca sa ai dreptul sa nu fii de acord cu mine!“ - Ion Ratiu
Si sper ca orice majoritate sau minoritate din Romania sa imbratiseze aceasta definitie.
