Va reamintim ca pe 5 iunie votam primarii si, chiar daca este o liniste de ne tiuie urechile in campania aceasta electorala, noi incercam sa aflam una-alta despre strategia de comunicare a candidatilor.
Alex Pomana, Strategic and Creative Planner la Friends\TBWA, spune ca nivelul de comunicare nu a dat semne speciale de viata nici anul acesta: s-a luat fata omului, s-a asezat pe ea un zambet sau determinare si i s-a pus cravata in culoarea partidului. Poate tocmai de aceea un atribut revine constant in caracterizarea candidatilor.
Nivelul campaniei
Nivelul mi se pare acelasi ca in alti ani. Strategia, la fel: folosim fata omului, ii desenam pe fata un zambet scremut sau o atitudine hotarata. Si gata. Daca avem doi oameni, unul la sector si altul la primaria mare, ii punem sa isi dea mana.
Obligatoriu, cravata domnilor sau esarfele doamenlor sunt in culoarea partidului.
Sunt sigur ca cel putin unul din oamenii din afise si-a trimis soferul in dimineata sedintei foto ca sa ii cumpere o cravata in culoarea corecta. Ca aia de data trecuta este in culorile altui partid.
Enervari si surprize
Ma enerveaza ca ne fac, mai ales din regulament. De la numarul de semnaturi necesare unui om/ formatiune pentru a candida, pana decizia de alegeri intr-un singur tur.
Nu pot sa spun ca mi-a placut ceva in mod deosebit, dar m-au distrat alde Baluta in actiune, Mutu care vrea sa vorbesti cu el sau Nazare si al lui “suntem 1”.
Denise Rifai este o surpriza. Da, un prezentator TV. Pentru ca, dintr-o data, a reusit sa puna in umbra oameni care s-au chinuit ani de zile sa isi construiasca o imagine de antipatici.
Si apoi a venit Denise pe turnanta. Nici nu stii daca joaca un rol, daca ea chiar crede in personaj sau daca o tin nemancata si fara apa la locul de munca si atitudinea asta a ei este singura sansa la o bucata de paine.
Un atribut pentru fiecare candidat la Primaria Generala
Catalin-Ioan Berenghi (independent). Nimic.
Daniel-Constantin Barbu (ALDE). Ochelari.
Adrian Severin (Partidul Dreptatii Sociale). Nu e baiatul ala filmat cand cerea spaga? Deci spagar. Si cam prostut. Ca mi se pare o performanta sa ceri spaga in fata unei camera de filmat, oricat de bine ascunsa este.
Robert Turcescu (PMP). Antipatic. Turcescu tine un ceas cu alarma pe afisul electoral si ne spune sa ne trezim. Pentru mine, Turcescu este unul din putinii oameni mai antipatici ca alarma de dimineata.
Petrica Dima (Partidul Socialist Roman). Nimic.
Niculae Neamtu (Partidul Republican din Romania). Nimic. Credeam ca este alt domn Neamtu, despre care oricum nu stiam mai nimic.
Mirel Mircea Amaritei (Partidul PRODEMO). Deja par picat din alta lume, dar tot “nimic” este raspunsul.
Iulia Gorea-Costin (PNTCD). Nimic. Nici macar nu stiu daca e doamna Iulia sau domnul Gorea-Costin
Nicusor Dan (Uniunea Salvati Bucurestiul). Optiunea. Imperfect la stat si sfat, dar, aparent, singurul de la care putem spera/ astepta ceva.
Catalin Predoiu (PNL). Al patrulea. PNL-ul m-a speriat cu numirea atator candidati pe care apoi ii schimbau. La un moment dat ma gandeam ca pot fi chiar eu urmatoarea lor alegere. Si nu stiam ce voi zice daca ma intreaba.
Mihai-Bogdan Diaconu (PRU). Aici cred ca vorbim de prietenii lui Vlad Tepes. Mie imi este frica de oamenii acestia.
Gabriela Firea (PSD-UNPR). Uof. Roz. Voluntari, anticamera Bucurestiului. Tupeu. Doamne-ajuta!
Strategie de campanie
Imi este greu sa fac o analiza ampla a lor dar, subiectiv poate, imi plac lucruri pe care le face Nicusor. Inclusiv gandul mare din campania lui, de a salva Bucurestiul de politicieni.
La final, un calcul. Si un indemn.
Oprescu a fost ales primar cu 430 de mii de voturi, care au reprezentat 55% din total exprimate. La cum arata lucrurile astazi, 10% din bucuresteni, adica 200 de mii de oameni, vor alege primarul. Imi place sa cred ca in dimineata alegerilor va baga ceva bun de tot la Mega Image, ca ne vom misca fundul pana la magazin si, daca tot am iesit din casa, ca mergem sa punem si stampila.