Stilul de livrare: "insult comic" mixat cu umor observational. Spune pe sleau despre Frustrations, face +dick jokes si tine una dintre putinele emisiuni de la noi in care publicitatea romaneasca e supusa criticii. E vorba de Cosmin Mitu, aka ROMERCIAL, pus sub lupa si luat la intrebari. Nu e prima data, caci l-am mai cunoscut in urma cu doi ani.
De atunci, s-a upgradat. In sensul ca a spus "pa" limbii romane in emisiune si a trecut la vorba in engleza. Merge catre audiente internationale, ca altfel ar fi inchis de tot, iar pe platforma de crowdfunding Patreon isi aduna sustinatorii in demersul productiei. Mai multe despre cum i-a mers, care au fost reactiile si ce spun predictiile "romerciale" despre viitor:
Reactii la vlogul in romana
Stilul meu este mai neortodox, din mai multe puncte de vedere. In primul rand stilul de livrare nu este unul „prietenos”. Aparent am atitudinea unei „scarbe imputite” ca sa citez un spectator mai inflacarat, dar eu mereu am pus pret pe loialitatea spectatorului si pe capacitatea lui de a vedea dincolo de vocabularul colorat. Pentru ca de cele mai multe ori ating teme care nu sunt la indemana oricui - orientare sexuala, egalitate intre sexe, efectul social al religiei, etc. Duc lucrurile la extrem prin glumele mele idioate pentru a evidentia directia spre care o anumita tipologie poate tinde. Mereu le zic „Uite cum sta treaba oameni, politicienii va vorbesc foarte frumos, cel mai frumos, nu v-ati saturat sa auziti minciuni spuse frumos?” Si raspunsul colectiv este mereu „nu”.
Pentru ca oamenii sunt impresionabili, le place sa le fie turnata miere in urechi, indiferent de substrat. Oamenii, in general, sunt ca sotia care isi crede sotul pentru a 14-a oara ca e ultima oara cand o insala. „Vorba dulce, mult aduce”. Dar nimeni nu mentioneaza ca proverbul e valabil pentru cel care spune vorba dulce, si nu neaparat pentru cel ce o aude.
In mare parte, stilul meu comedic de livrare este de „insult comic” mixat cu umor observational. Eu il vad ca pe un prieten care iti spune in fata ce are de spus, dar care evident are intentii bune. De altfel, stiu foarte bine sa fiu o sulfa mica, dar am refuzat sa fac asta pentru audienta. Mi-am lasat stilul natural sa curga, ca un filtru pentru cei pe care oricum nu mi-i doream ca audienta. Asa ca ma asteptam la reactiile care au fost: multa ura si o mana de oameni loiali. Sau din pacate, doar un deget.
Dar daca tot sunt un produs de nisa muribund, de ce sa nu imi extind aria si sa acaparez si nisele altor natii, mai ales daca am engleza ca o unealta bine ascutita in trusa mea de scuipat intelepciune. Si prin „intelepciune” ma refer la glume despre penisuri, haha.
Intr-un final, regret doar faptul ca am fost nevoit sa las in urma spectatori loiali care nu stapanesc engleza. Alternativa era sa inchid de tot si sa renunt. Si baiatul asta nu renunta usor, doar se apuca greu. Ha. Sper ca sunt destul de intelepti cat sa realizeze ca vina nu e a mea ci a natiei de care apartinem. Dar hei, daca tot nu inteleg, invit pe oricine sa isi rupa 2 ani din viata si sa munceasca pe gratis pentru a tine pe aparat respirator o emisiune a carui spectator trecator ii spune constant „Sa moara ma-ta!”.
Am zis pe gratis? Scuze, am vrut sa zic sa munceasca alte joburi, ca sa obtina bani din surse de care uneori nu este tocmai mandru, pentru a ii baga inapoi in emisiune, sa faca multe sacrificii in viata personala pentru a intretine zisa emisiune la calitatea cu care am livrat eu. Si dupa ce face asta poate sa vina si imi zica in fata tot, si ma voi inclina mai mult decat Andi Moisescu la spovedanie.
Motivele pentru care nu a mers
De ce ar merge? Agentiile de publicitate platesc oameni ca mine pentru a atrage masele Romaniei; care, pe mine personal, nu ma gusta. Si desi nu condamn agentiile in totalitate, si ele sunt reflexia natiei noastre, partea lor de vina e ca se complac in situatie.
Si asa s-a nascut emisiunea ROMERCIAL. Am zis ca daca exista un baiat care sa ii plezneasca un pic la fundulet, poate se schimba ceva.
Pentru ca, desi exista critici de filme si emisiuni, critici de reclame nu prea; si, MAI ales, critici de agentii de publicitate. Ceea ce mi se pare absurd avand in considerare ca advertising-ul ne afecteaza social mult mai mult decat tot restul de content de pe ecrane adunat. Doar ca asta nu e evident pentru omul de rand.
Si, nu in ultimul rand, falsitatea industriei. Colegi care te felicita pe fata, dar care pe la spate iti fac masaj cu degete catifelate ca ale lui Edward Scissorhands. In colaborari nu sunt chemat niciodata, in mintea lor le fur publicul, desi ei la mine au fost invitati mereu. YouTube Romania m-a ignorat aproape complet. Nu conteaza. I’m done. Fuck this venom pit, you can have it.
Ce eforturi implica mentinerea Romercial
Schimbarea e ca nu mai accept decat proiecte care imi plac, nu mai lucrez alte joburi. Sunt un comediant full-time. Publicul mi-e seful. Si Patreon imi este sursa de buget pentru productie. Eforturi sunt prea multe de enumerat.
Principal ar fi ca eu fac totul. Calitatea la care aspir implica multe ore de editat in fata a 3 monitoare. Si de filmat in diverse locatii, si cu echipament foarte scump. Si research. Si dupa, promovat. Si dupa, fan interactions. Si dupa, media, conferinte, interview-uri etc.
Si, desi le pot face pe toate, pe multe dintre ele foarte bine, asta nu inseamna ca ele nu ma tin 5 zile din 7 sa fac ceea ce eu fac de fapt cel mai bine. Sa scriu si sa pregatesc material pentru productie.
Am avut norocul sa cunosc o fata pe numele de Maria Gradisteanu aka Aria, 21 de ani, studenta la PR. E o pustoaica care nu are cum sa stie multe despre viata la varsta ei, dar care are un potential imens si, cel mai important pentru mine, are intuitie. Asa ca i-am propus sa munceasca pe un salariu mizer, dar cat imi permit deocamdata, si sa ma ajute sa crestem impreuna.
Ea se ocupa de comunicari catre fani, presa, postari si promovare. Si va aparea si in emisiuni. Si are grija sa ma certe cand tind sa ma descurajez. Si apreciez ajutorul ei oricat va alege sa imi fie alaturi.
Cine mai face parte din echipa?
Eu si Aria, deocamdata. Prietenii ce m-au luat sub aripa cand am inceput treaba asta in 2013 tot ma sustin si ma ajuta in continuare. Dar au si ei vietile lor si trebuie sa manance, asa ca refuz sa ii mai deranjez pentru proiecte/episoade mari fara a-i plati.
Pentru ca ei fac videoclipuri si proiecte video pentru cei mai mari artisti si branduri din aceasta tara, si muncesc „de le sare apa in cap”. Orice timp sacrificat pentru mine, mai ales la standardele la care le ceream eu, insemna timp din putinul timp pe care ei si-l permit sa isi traiasca vietile corespunzator. Nu e cinstit ca ei sa faca sacrificiul, asta e visul meu, nu al lor, iar sacrificiile sunt pentru mine de suportat. Ei sunt niste profesionisti, dar au inimi placate cu aur, si refuz sa le mai decojesc de dragul unor oameni cu urechi de vata.
Crowdfunding-ul. De ce Patreon?
Am decis ca Patreon e calea cea mai buna. Platforma unde oamenii, daca vor, imi pot sustine munca cu o suma aleasa de ei, de la 1 dolar in sus, ca un abonament lunar, din care pot iesi cand vor ei. De aici imi voi plati echipa ce vreau sa o construiesc, costuri de electricitate, locatii, actori, promovare, echipament si salariile noastre, intr-o zi.
10% din aceasta suma va merge mereu catre o asociatie umanitara locala, de cele mai multe ori catre educatie. „pentru ca din urma vin generatii noi care se nasc, si daca vorba ‚nimeni nu se naste invatat’, ne-a invatat ceva, este ca singurul lucru pe care omul il perpetueaza natural este prostia”. Ca sa ma autocitez.
Cum functioneaza pana acum
Patreon este nou pentru mine. In 3 saptamani nu aveam cum sa strang prea multa sustinere, dar mult mai multa decat ma asteptam de la spectatorii romani loiali. Ideea este ca o fac pentru ca vor sa ma sustina, ei primesc, intr-adevar, rewarduri cum ar fi acces la episoade putin mai devreme decat sunt puse pe YouTube, si diverse forme de media, dar ei nu de-asta o fac. O fac pentru ca au incredere in mine si vor sa cresc. Si asta e singurul gand ce il tin aproape, cand muncesc atat de tare.
Bineinteles ca va dura pana voi aparea pe ecranele oamenilor din America si alte tari, pentru ca acei oameni nu stiu cine sunt, cum sunt, si mai ales din motive de geolocation. Dar cu destul buget, o sa ii fac sa dea un click si de acolo depinde de mine daca vor da si a doua oara sau nu.
Cum o sa abordezi promovarea internationala
Buget pentru campanii YouTube si Facebook pentru „first contact” si dupa, consecventa si perseverenta. Si putina greutate asupra partii de jos a boxerilor mei.
Cele 3 subchannel-uri ROMERCIAL
Am decis sa imi impart munca dupa costuri. 3 emisiuni:
Emisiunea "Frustrations", unde am libertate de tematica in orice directie. Emisiunea e in regim de stand-up, numai ca stau asezat la un bar, si include mult din materialul meu efectiv de stand-up comedy. De care sper sa ma apuc iar, curand. Aici in mare parte doar vorbesc despre ce vreau, de la cele mai complexe teme, la subiecte complet stupide. Nu conteaza cat de tabu. Si asta e motivul pentru care show-ul asta e saptamanal.
Emisiunea "ROMERCIAL", care va ramane despre advertising, cu multe scenete/sketch-uri, actori pe langa eu ca gazda. Ea necesita bugete mai mari decat majoritatea oamenilor isi pot imagina, locatii, echipa pe care o voi plati, advertising si va aparea DOAR cand exista suma pentru care scenariul meu o necesita pentru ca eu sa fiu multumit de episodul scos.
Iar in emisiunea "+dick jokes" fac glume la adresa altor tipuri de content, filme, seriale, produse etc. Ea necesita mult research si multa pregatire. Ca sa parodiezi un film de 2 ore in 10 minute trebuie sa parcurgi si descrii filmul concis si inteligibil pana ajungi la partile de care poti face haz.
Acestea trei, plus diverse proiecte stand-alone. Totul in engleza, bineinteles.
Planuri de viitor
Vreau sa fiu comediant pe plan international. Asta e tot ce conteaza pentru mine acum. Sa ii fac ziua mai buna cuiva din interiorul lentilei cu care flirtez. Si pe scena.
Nu imi pasa de pareri, vremurile alea au trecut. Dau exact ce vreau sa dau, cum vreau sa dau, si daca nu iti place, inchide si da-te la o parte. Dar da-te la o parte. Ca am pasi grei, talpi batatorite si bocanci marca „Go Fuck Yourself”.
Pe termen scurt, ma gasiti la Comic Con, intre 27 si 29 mai la Romexpo.
