[Mutatia stirilor online] Florin Negrutiu, Republica.ro: Noi, ziaristii din hartie si cearneala, am devenit ziaristi din pixeli. Si am invatat o noua meserie. Ne-am recalificat la locul de munca

Cel mai rau lucru, spune Florin Negrutiu, este sa ne plangem ca presa aia buna pe care am apucat-o noi a murit. Nostalgiile fata de presa cu redactii cu sute de jurnalisti, care ieseau pe teren sa isi afle informatiile, sunt normale. Internetul a venit, insa, cu un alt univers. Nici aici stirea nu se schimba, pentru ca indiferent daca apare intr-un tweet sau intr-un ziar, ea are aceeasi menire. Anatomia ei, in schimb, s-a modificat. Iar jurnalisti raman cei care verifica informatia si nu mint.

Florin a inceput la Curentul si a continuat in presa scrisa, la Gandul, pana cand pixelii au castigat terenul. Alaturi de alti colegi de la Gandul, a lansat Republica.ro, unde publicul a fost invitat sa scrie langa jurnalisti.

In presa

Am inceput in 1999, imediat dupa facultate. M-am dus la poarta ziarului Curentul si le-am zis ca vreau sa invat cum e cu stirile. M-au primit. Am lucrat asa, cu lunile, ca voluntar intr-o meserie care mi se parea fascinanta: Cum sa ma duc eu sa-l intreb pe Iliescu de sanatate?

Cand am primit primul salariu, eram deja botezat "ziarist" fara sa stiu, fusesem publicat, dadusem stiri, fusesem trimis prin tara la reportaje.

Redactia era foarte mare. Daca ii povestesti azi cuiva cati oameni lucrau la un ziar in vremurile alea, va zice ca fabulezi.

Da, am avut vremuri in care ziaristii erau din cerneala si hartie si oamenii cumparau ziare dimineata de la chiosc. Iar noi ne uitam infrigurati dimineata cu toate ziarele in fata sa vedem cine a relatat mai bine, cine are cea mai buna exclusivitate, cine a pierdut stirea.

Online-ul a venit mai tarziu, eram deja la Gandul de cativa ani, dar tot ziarul de hartie ma facea sa tresalt dimineata. Netul era timid, practic transcria ce publicam in ziar. Apoi au aparut breaking news-urile, care nu mai asteptau inchiderea editiei. Onlineul a devenit activ si in timpul zilei, nu doar seara, cand incarca ziarul.

Si incet-incet s-a insinuat in vietile noastre, astfel incat noi, ziaristii din hartie si cearneala, am devenit ziaristi din pixeli. Si am invatat o noua meserie. Ne-am recalificat la locul de munca.

Cum s-a schimbat stirea

Stirea e stire, indiferent cum o spui. Ca o zici prin viu grai, ca o scrii cu pixul pe hartie, ca o indesi intr-un tweet sau o vei scrie cu laser pe cer, stirea impinge realitatea un pas mai departe ca sa inteleaga oamenii pe ce lume traiesc.

Internetul a schimbat anatomia stirii, pentru ca a dat posibilitatea unui numar urias de oameni sa scrie stiri. Multe fictiuni.

Si, in timp ce acum 20 de ani puteam astepta zile intregi sa ne confirme cineva o stire pe care o aveam dintr-o singura sursa, azi ea apare instant, fara ca nimeni sa o mai verifice.

Primesc de multe ori intrebarea cum recunosti un ziarist dintre multii furnizori de stiri de pe net. Este greu sa discerni, dar cred ca un bun semn ca cineva e ziarist vine din faptul ca nu te minte, ca lucrurile pe care ti le spune sunt confirmate de realitate, ca este atent sa verifice informatia pe care ti-o livreaza.

Intre ce vrea publicul si datoria editoriala

A separa „ce vrea publicul” de „datoria editoriala” este un alibi pentru lene. Asta ar insemna ca noi vrem sa facem lucruri bune, dar nu ne lasa altii, care ne trag in jos. Scuza asta n-are cum sa tina.

De ce sa nu fie cele doua strans legate, de ce sa nu dam publicului ceea ce vrea si, in acelasi timp, sa servim si interesul public? Important e sa-ti identifici corect publicul si sa stii ce vrea de la tine si ce poti tu sa ii oferi. Eu nu sunt atat de pesimist in ceea ce priveste gusturile publicului, ba dimpotriva.

Cred ca exista un public de calitate, exigent si atent, care vrea presa de calitate. Publicul Republica ne-a confirmat ca am ales drumul corect, pentru ca ce voiam noi s-a intalnit cu ce voia el. Am facut chiar mai mult in acest parteneriat: l-am invitat sa scrie.

Publicul nostru nu e doar cititor, ci si autor. Iar la unii dintre autorii noi din Republica ma uit cu invidie profesionala, desi ei n-au fost, pana in momentul intalnirii cu noi, niciodata ziaristi.

Si ma intreb cati oameni care scriu bine si au ceva de spus fac azi presa de sertar? Bucuria mea cea mai mare este sa-i descopar si sa-i prezint publicului Republicii.

Apoi, daca ma uit in ultima vreme in peisajul media din Romania, vad un reviriment imbucurator al speciilor jurnalistice de forta: investigatia, reportajul, interviul. Ma uit la ce face Tolontan, la Rise, la Euractiv, dar si la multe bloguri mici si fara notorietate scrise interesant si cu talent. Credeti ca acestea chiar nu au un public al lor?

Comportamentul romanului consumator de stiri

N-o sa spun un lucru nou, dar publicul cauta acelasi lucru ca publicul de altadata. „Spune-mi o poveste” este cel mai puternic fir rosu al presei din toate timpurile.

Cum stii sa o spui, asta tine de abilitatile tale de povestitor educate si de skills-urile tale jurnalistice dobandite. Nimic nu e mai trist in lumea asta a presei decat un articol pe care nu-l citeste nimeni. Exista o prejudecata ca oamenii moderni nu mai au timp sa citeasca, prin urmare n-ar mai fi dispusi sa urmareasca decat subtitrarile de la filme. Nu e asa.

Nevoia de informare ramane la fel de puternica precum nevoia de entertainment, indiferent de numarul de semne in care ii spui povestea. Story-ul jurnalistic le combina pe amandoua.

Ganditi-va ca Republica este un proiect jurnalistic in care nu exista decat foarte putini jurnalisti in sensul clasic al cuvantului. Dar sunt profesori, economisti, psihologi, lingvisti, teologi, medici (avem chiar si un etnolog care a ales sa fie cioban) care stiu sa scrie o poveste, cu talent si gramatica.

Avem texte de 50K de share-uri sau de 250k de citiri. Enorm pentru oricine care stie putin cifrele in online. Pentru un proiect care nu exista anul trecut, este un salt urias. Faptul ca oamenii citesc si distribuie este cel mai bun semnal ca le place si ca noi suntem pe asteptarile publicului.

Cat de ipocrit e publicul? Cat de ipocrita e media?

Anii astia de presa mi-au aratat ca publicul se entuziasmeaza repede si abandoneaza subiectul la fel de repede. Sunt rare cazurile in care un subiect de presa traieste o saptamana. Suferim cu totii de lipsa de constanta, si publicul, si presa. Iti trebuie mult talent sa tii o campanie vie.

De aceea, nu pot decat sa aplaud jurnalismul incapatanat al unui ca Tolontan, care prinde un subiect, se infige cu coltii in beregata lui si nu-i mai da drumul. Si incet, incet, publicul nu mai fuge.

Compromisuri

Jurnalistii n-ar trebui sa candideze la nimic, n-ar trebui sa incerce sa fie populari, ci doar corecti fata de ei insisi si fata de public. Sunt situatii in care publicul are anumite asteptari, insa opinia ta despre realitate este diferita. Vedeti cum au tratat publicatiile din Romania criza refugiatilor si cati ziaristi au cazut, precum politicienii, in patima populismului.

In astfel de subiecte hot, care polarizeaza societatea, este o proba de curaj si de luciditate sa fii pe muchie. Dar unora le mai reuseste.

Cum s-au transformat redactiile online

Va spuneam ca am prins redactii de sute de oameni. Acum cred ca, la multe publicatii, s-au redus pana la limita de avarie. Unele mai au jurnalisti cati degetele de la o mana. Redactiile au fost nevoite sa taie din costuri si sa-si dea afara jurnalistii de teren.

Munca in presa a devenit, in multe locuri, o munca de birou, facuta de tineri cu rezistenta crescuta la activitati repetitive.

Ce inseamna, acum, sa fii "jurnalist"

Din fericire, vad multe insule de jurnalism independent facut cu cinste si cu pasiune in Romania. Povesti impecabil documentate si excelent scrise pe site-uri deocamdata fara mare trafic, dar care castiga respect din partea cititorilor.

Asta nu inseamna ca asa numita presa „mainstream” s-ar ocupa doar de lucruri mercantile, cum ar fi sa produca milioane de clicuri. In fond, Tolontan si echipa lui vin de la GSP, Liviu Avram vine de la Adevarul si asa mai departe.

Cat priveste sursele de stiri, Facebook a devenit una dintre principalele surse atat pentru public, cat si pentru jurnalisti. Asta e marea mutatie a ultimilor ani.

Titlurile. Perioada lui "click aici"

Cred ca li s-a dus vremea. Daca va uitati la site-urile de profil de afara, care mizeaza pe stimularea curiozitatii naturale a cititorului, de la Gawker, la Upworthy, veti vedea o reasezare si a continutului, si a titlurilor.

Cum afecteaza social media viata unei stiri

M-am intalnit odata cu un tip care lucreaza la Facebook. Mi-a dezvaluit un secret. Al lui Polichinelle. „Sa fii tot timpul pe faza”. Adica daca un meci s-a terminat la 12.00, postarea ta sa apara la 12.01, pentru ca mai tarziu nu o va mai citi nimeni, mi-a zis.

Wall-ul de Facebook este burtiera de breaking news de la TV. Asta in ceea ce priveste viteza. Apoi mai trebuie sa simti care e dezbaterea zilei pe Facebook, sa citesti cat mai mult si sa vezi care sunt temele care apar cel mai des in postarile prietenilor tai. Si poate ca astfel vei simti care e agenda zilei.

Comentariile

La Republica exista o politica stricta in privinta comentariilor, pe care le modereaza si le valideaza un editor. Descurajam nu doar orice forma de hate speech sau atac la adresa altor comentatori, dar si comentariile lipsite de logica sau de gramatica.

Sigur ca asta presupune un efort suplimentar din partea noastra, dar o facem din respect pentru cititorii care ne urmaresc.

Multi dintre comentatorii valorosi de pe forumul Republicii au devenit ei insisi autori si si-au creat propriile comunitati de dezbatere. Si, astfel Republica incepe sa devina ceea ce ne-am dorit de la bun inceput: o agora in care se vorbeste, nu se tipa, chiar daca nu suntem intotdeauna de acord unii cu altii.

Native advertising

In lume, jucatorii din publicitate au inceput sa devina ei insisi publisheri. Lantul de hoteluri Marriott si-a facut o echipa editoriala si dezvolta reviste personalizate de calatorii pe platforma proprie.

Dupa ce reteta a fost verificata in lume, native advertising-ul va face pasi mari si in Romania, pe masura ce brandurile isi vor da seama de ineficienta bannerelor puse unul peste altul pe site-uri.

Multi utilizatori au adblock pentru ca se simt agasati de pop-up-uri, de reclame care le apar din senin si pe care nu stiu de unde sa le inchida, de sunetul care le tipa in urechi cand intra pe un site etc.

Exista in acest moment o frustrare atat din partea brandurilor (care vad ca reclamele lor, chiar puse pe site-uri cu trafic mare, sunt ineficiente), cat si din partea cititorilor (care sunt frustrati si agasati de reclame invazive). Prin urmare, cred ca native advertising-ul, facut cinstit si transparent, este un castig atat pentru branduri, cat si pentru cititori.

Dar se pot gasi si alte formule prin care brandul isi poate comunica valorile eficient. Exemplul pe care il dau este Generatia B din Republica: nu este native advertising (in sensul ca acel continut apartine redactiei), dar este o rubrica sustinuta de o mare banca din Romania. Sunt articole saptamanale despre antreprenorii din Romania (cum au inceput, cu ce probleme s-au confruntat, cum vad lumea de business din interior), in care partenerul respectiv doreste sa-si puna brandul („Acest proiect este sustinut de banca noastra”).

Ce a omorat internetul. Ce a nascut

A omorat iesitul pe teren. A nascut in schimb un univers de surse de informatie, a carui ordonare a devenit principala provocare a meseriei in ziua de azi.

Cel mai bun lucru acum, in domeniul stirilor online din Romania. Cel mai rau

Exista acum insule de jurnalism online independent in care meseria asta se face la un nivel inalt de profesionalism. Cel mai bun lucru ar fi sa se constituie intr-un arhipelag. Sa promovam voci noi, curajoase si cinstite care sa vorbeasca si altfel despre meseria asta, greu incercata in ultimii ani.

Cel mai rau lucru este sa continuam sa ne plangem ca presa aia buna pe care am apucat-o noi a murit.