[Mutatia stirilor online] Dan Duca, Antena3.ro: Mi-e teama ca arhanghelii nu se ocupa cu presa in lumea asta, ca Dumnezeu nu i-a distribuit la biroul de comunicare, dar ce-i drept, nici in politica nu i-a trimis

In aceasta idee, Dan Duca are cateva scuze pentru perioada click-aici-ului si un alt nume pentru ea, coborat din manualele de teorie a comunicarii: spirala tacerii. Spirala tacerii publicului, care nu asculta manele si nu citeste stiri mondene, dar Google stie mai bine. Spirala tacerii colegilor de presa, care se inghiontesc reciproc, dar nu denunta pornografia de sub pres a site-urilor quality.

Dan a inceput in 2003, la Tribuna, un ziar local din Sibiu, a continuat cu presa scrisa la Cotidianul si apoi a facut trecerea la departamentul de online al publicatiei, atunci cand s-a infiintat acesta. A fost redactor-sef Realitatea.net si, de un an, este Content Manager la Antena3.ro.

El vorbeste despre cum stirea a ramas aceeasi, dar viata ii depinde acum de Facebook, cat mai e pana cand robotii vor inlocui jurnalistii si ce au toate astea de a face cu Jon Snow.

In presa

De prea putin timp, se pare, daca ma uit in declaratia de avere a unui fost jurnalist, coleg, sef, devenit candidat la Primaria Capitalei. Nu de alta, dar asa am aflat ca prin munca multa, cinstita, patru-cinci joburi, voi deveni investitor la bursa, mini-mogul imobiliar si un mic-mic antreprenor. Ca sa depasesc nota de sarcasm nascuta sub imperiul stirilor din aceste zile, in vara implinesc 13 ani de cand fac presa si vreo opt de online. Am inceput la Sibiu, la Tribuna, un ziar local care si astazi vinde mai mult decat o fac multe ziare nationale, dar care, in 2003, abia facea pasul spre presa de secol XX. Imi amintesc ca, la inceput, redactorii nu aveam calculatoare, scriam textele de mana si le dadeam la cules – o institutie disparuta intre timp, apoi ele ajungeau la corectura – alt “moft” disparut al presei de odinioara, ne faceam singuri machetele de pagina si apoi, daca eram „cap limpede”, stateam pana noaptea tarziu, la 1-2-3 sa dam bt-ul pe ziarul iesit de la rotativa. Daca tipografii erau veseli si culorile ieseau aiurea, daca se strica tiparnita, daca sesizai vreo greseala la foaia de calc, era distractiv. Migrarea treptata la online am facut-o la Cotidianul, atunci cand printul se batea cu online-ul pe continut, iar eu faceam politic in print si orice altceva in digital. Am urmat apoi valul plecat la realitatea.net si de un aproape un an, sunt aici, la antena3.ro. Deduci de buna seama ca am nostalgii, insa le vizitez rar. Pentru ca redactii de presa scrisa, redactii de televiziune ca in acei ani, nu vom mai vedea niciodata in Romania. La Cotidianul cati eram? 60-70 de jurnalisti? Sectii de cate sase-opt- zece oameni? Acum sunt redactii intregi care mai au atatia oameni.

Cum s-a schimbat stirea

Clarice Dinu are dreptate atunci cand iti spune ca stirea ramane stire. Si ca uneori, de multe ori, sub presiunea traficului, ea sufera mutatii enorme. Insa subiectele puternice, relevante, se vor impune mereu in fata celor care duc pianul, care aduc volumul mult dorit de publisheri si agentii. Uita-te la tipul de jurnalism exceptional pe care continua sa-l faca unele ziare de decenii deja, uita-te la site-urile principalelor televiziuni de stiri care incearca sa pastreze un echilibru intre subiectele importante, relevante si nevoia de divertisment a publicului, uita-te la proiectele noi si vechi din online, la bloguri. Unele. Inca mai ai ce citi in presa romaneasca, in fiecare zi. Inca mai ai sentimentul ca un articol poate schimba lumea. Altfel, fiecare cititor e liber sa se aseze la masa si sa-si consume meniul preferat.

Ce vrea publicul de la site-urile de stiri

Eu nu mai stiu ce inseamna site de stiri de la o vreme incoace in Romania. Pentru ca batalia in online e atat de crunta uneori, incat fiecare publisher incearca sa acopere cat mai mult. Publicatiile mondene incep sa se umple de stiri - pentru ca e un public pe care il neglijau, cel care vrea informatie, publicatiile de stiri, in acelasi timp tintesc mondenul, tabloidul, stiinta, tehnologia nisata, pentru ca si-au dat seama ca atata vreme cat toata lumea se bate cu toata lumea, trebuie sa ajunga si acolo. Si uite asa, jurnalistul universal al lui Randall e la mare cautare. Doar ca de multe ori, din pacate, nu prea mai gasesti oameni-orchestra. Si atunci, cand faci de toate, si stiri, si social media, si SEO, si politica, agricultura, sport, cultura, gadgeturi, uneori calitatea lasa de dorit. Cine castiga? Google si Facebook. :))

Cum s-a schimbat comportamentul romanului consumator de stiri

Site-urile de stiri au ajuns un fel de mall-uri, unele in care oferi orice: politica, sport, monden, retete, it, stiinta, auto, media, frumusete, filme, horoscop, sfaturi sentimentale, joburi. Vei spune ca asta erau pe vremuri si ziarele. Dar ce redactii aveau? In masura in care vrei mai mult, mai mult, mai mult – miliarde de unici, incerci sa produci/agreghezi orice. Si, uneori, ai impresia ca asta e si sentimentul cu care cititorii intra pe usile care se rotesc ale site-urilor. O vezi din cautarile naucitoare – ca sa folosesc un cuvant prezent in titluri – pe site-uri. Uneori te crucesti. Cand vrei pe toata lumea, delimitarile de varsta, educatie se estompeaza. Iar macar aparent, in paralel si cu disparitia masiva a ziarelor si cu explozia Facebook, Twitter, publicul s-a mutat pe net, iar consumul a crescut enorm. Uita-te la evolutia datelor de trafic ale principalelor site-uri de stiri din Romania in ultimii ani si vei ramane masca. Spre exemplu, traficul antena3.ro a crescut enorm in doar sase luni, de la 1.5 milioane de clienti unici in mai 2015, la aproape 4.8 milioane unici in luna care a marcat Romania, noiembrie, sau la 4.2 milioane unici in martie 2016. Asta inseamna aproape o triplare constanta a traficului, in mai putin de un an, ceea ce s-a reusit mai rar sau deloc in online-ul romanesc. O spun cu mandrie pentru echipa si pentru eforturile facute alaturi de colegii din Digital Antena Grup, cu care lucram. Si da, mai e mult pana departe, dar si pe online, antena3.ro tinteste sa se apropie de performantele televiziunii, asa cum e si firesc, de altfel. Pentru ca public exista.

Cat de ipocrit e publicul? Cat de ipocrita e media?

M-as feri de astfel de termeni. Si as invoca mai degraba spirala tacerii atunci cand vine vorba de public. Pentru ca la nivel declarativ, nimeni nu citeste tabloide in Romania, nimeni nu vrea sa recunoasca ca e interesata de astfel de subiecte de cancan, insa astfel de publicatii, online sau print, sunt printre primele. Pe aceeasi logica, nimenui nu-i plac manelele in tara asta, dar ele iti bubuie in ureche ziua-n amiaza mare prin intersectiile oraselor sau in cluburi. Dar nu as folosi cuvantul ipocrizie. In online e chiar mai simplu, pentru ca, gratie sfantului Google Analytics, vezi "ce merge" in timp real. Aceeasi spirala a tacerii s-ar putea sa ne bantuie si pe o parte dintre noi, publisherii. Ne mai inghiontim unii pe ceilalti, ca niste adolescenti, cand zarim derapajelor unora, dar nu am vazut inca nicio redactie de presa online din Romania deasupra carora sa apara un halou. Mi-e teama ca arhanghelii nu se ocupa cu presa in lumea asta, ca Dumnezeu nu i-a distribuit la biroul de comunicare, dar ce-i drept, nici in politica nu i-a trimis. Daca vedeti vreunul, inramati-l!

Compromisuri

Cand faci multe, cand scrii/agreghezi, monitorizezi pe orice, inevitabil un compromis pe care ti-l asumi este acela ca nu poti sa te ridici intotdeauna la standardele de calitate pe care ti le-ai dori. Iti spuneam asta si mai sus. Nu ai timp de multe ori, nu ai resurse in alte cazuri, uneori nu stii. Pe de alta parte, presiunea numerelor mari e parte din joc. Nu e o scuza, dar incerci sa intelegi care sunt trendurile. Ce vor cititorii tai. Nu vei reusi mereu. Vei avea si zile proaste. Cand nu le vei nimeri. Insa o limita a compromisului ar trebui sa fie si in online, decenta. Umanul. Evident, ca si-n medicina, retetele nu functioneaza intotdeauna. Pentru ca daca analiza datelor ti-ar indica exact care e alchimia prin care produci trafic si venituri, cinci softuri de scriere si un robot fara zambet ar inlocui oamenii. Mai e putin timp pana atunci, insa.

Cum s-au transformat redactiile online

Asa cum iti spuneam mai sus, si ma refer strict la site-urile de stiri pe care le cunosc cat de cat sau foarte bine, redactiile online au devenit colectii de oameni-orchestra. Mai mult sau mai putin virtuozi. Mai talentati sau care canta mai fals. Sunt fie oameni migrati din presa scrisa, cum sunt si eu, fie oameni mai tineri (asta e... au trecut anii) care au facut doar online. Primii de multe ori cu simtul stirii mai pronuntat, ceilalti, mai inzestrati tehnic, mai creativi. Asa ca ai varste intre 22-40 de ani.

Ce inseamna, acum, jurnalist

Cred ca ceea ce a insemnat dintotdeauna. Meseria asta, dincolo de transformarile ei, de mutatii si derapaje, se face de cele mai multe ori cu aceleasi valori, dupa aceleasi reguli si in numele interesului public. Nu e nici locul, nici momentul pentru definitii mai largi, am putea gandi lucrari de doctorat, spread-uri in ziare care nu mai sunt si cursuri in aulele facultatilor.

Noile surse de stiri

Social media: Facebookul, Twitter-ul, uneori Instagram-ul, youtube-ul si lista poate continua. Dar sa stii ca lumea in care jurnalismul facut cu carnetelul in mana, cu reportofonul, microfonul si cu sursele e departe de a disparea. Si tot de acolo vor continua sa apara subiectele care schimba cate un pic lumea.

Titlurile

Atentie ce ne dorim. Pentru ca multi s-ar putea sa ne trezim doar cu hainele imparatului pe noi. Si nu ma refer doar la publisheri, ci si la agentii, clienti. Nu sunt convins ca zilele in care unii vor genera volume mai mici, iar altii vor dori in continuare volume mari, nu vor coincide. Macar pentru o vreme. Si s-ar putea ca primii sa nu supravietuiasca, daca nu gasesc alte idei, solutii, daca nu inoveaza, daca nu au resurse sa genereze continut si trafic pe masura cererii. Nu am de gand sa fac elogiul acestei perioade de tip click aici, departe de mine asa ceva, dar nici nu imi propun sa demolez aproape intreaga presa online romaneasca care face asta. Presa de tip click aici are pacatele ei, a decredibilizat probabil industria de multe ori, dar, in acelasi timp, a adus aproape de media un public ce poate nu ar fi venit. In acelasi timp, intr-o oarecare masura, daca e sa privim si partea cat de cat plina a paharului, poate ca in unele cazuri, a hranit curiozitatea, a propagat informatii dincolo de zona de confort a fiecaruia. Stiu, veti spune ca astea sunt exceptiile. Ceea ce ma contrariaza uneori este ca infieram cu manie nobiliara acest tip de presa, dar mai rar denuntam presa de tip pornografic practicata pe sub pres, prin locuri pe care altfel le numim quality. Premium.

Cum afecteaza Facebookul si social media viata unei stiri

De foarte multe ori, Facebookul si social media sunt chiar viata unei stiri. O stie toata lumea, intr-o industrie in care fara un cont de Facebook puternic si activ nu esti acolo. Iar aici, trebuie sa casti ochii, iertata-mi fie expresia, sa vezi trendurile, dar sa te intrebi un lucru aparent minor, banal: Ar da cineva click pe asa ceva?

Comentariile

Pe Antena3.ro, comentariile se pot face cu contul de Facebook. E mai civilizat asa, macar ne “privim in ochi” atunci cand ne adresam unul celuilalt. Cu cele bune, cu cele rele.

Ce a omorat internetul. Ce a nascut

Cred ca stau de vreo zece minute privind in gol la aceasta intrebare. Si singurul raspuns care-mi vine in minte ar fi pe Jon Snow. Dar nici pe acela de-a binelea, se pare. Uneori rigoarea, calitatea sufera, uneori viteza ti-e si aliat, dar si inamic. Jon Snow, asadar.

Cel mai bun lucru care se intampla acum, in domeniul stirilor online din Romania. Cel mai rau

Cel mai bun care se poate intampla acum: ca exista. Pentru ca are dreptate Catalin Tolontan atunci cand spune ca s-ar putea fim prima tara din Europa, din sistemul nostru solar, in care presa tiparita moare. Dar presa scrisa, cuvantul tastat, “imprimat” ramane, fie ca el apare pe telefonul mobil, tableta sau desktop. NY Times a anuntat recent ca va investi 50 de milioane de dolari pentru dezvoltarea digitala globala in urmatorii ani. Sunt convins ca si publisherii din Romania vor intelege ca un viitor fara o presa online puternica, care inoveaza, care dezvolta continut adaptat, propriu, e doar o forma fara fond. Si la o suta si mai bine de ani dupa Maiorescu, inca avem destule, nu mai trebuie una in plus.