![[Serile de Creativitate FIBRA] Serban Alexandrescu, despre generatiile de la creatie: Acum simt ca suntem uniti de o senzatie de capat de drum. X, Y, Z suntem toti la capatul unei stradute infundate cu un zid](https://media.iqads.ro/2016/04/serban-a-cover-800-cover-800-cover-800-cover-850.jpg)
Despre noile generatii din advertising au promis ca ne vorbesc 6 directori de creatie din cadrul ADC*RO in cadrul celui de-al doilea panel al primei Seri de Creativitate de la Premiile FIBRA. Adica pe 3 mai, de la ora 21.00, in incinta Hotel Caro Bucuresti - sunteti cu noi, da? Ii cunoasteti, n-aveti cum sa nu: Serban Alexandrescu (Headvertising), Mihnea Gheorghiu (Publicis), Claudiu Dobrita (FCB Bucharest), Razvan Capanescu (Leo Burnett Group), Catalin Rusu (Rusu+Bortun) si Valentin Suciu (Jazz Communication). Toti sunt de vazut si auzit, asa ca lasam aici si informatia ca accesul este liber.
Intre timp, primul dintre enumerati ne-a scris cateva randuri mai jos despre diferentele dintre creativii generatiei lui, cei din Generatia Y sau "millennialii" si, cei mai proaspeti, membrii Generatiei Z. Mentionam aici ca intotdeauna am fost si suntem pacifisti, pacatul ne e curiozitatea.
Serban Alexandrescu (Managing Director, Headvertising):
Nu-mi place genul asta de comparatii instigatoare la "razboi civil" inter-generational.
Da, noi munceam mai mult, probabil si pentru ca nu aveam altceva mai bun de facut.
Sau pentru ca inghitisem pe nemestecate niste clisee optzeciste despre "munca" si "capitalism", despre "efort si prosperitate" sau despre "consumismul umanist". Sau pentru ca era o meserie ultra-noua, in care te jucai cu cuvinte, sunete, fotografii si filmari.
Dar acum ei au alternative profesionale poate mai juicy si au alternative nenumarate vis a vis de entertainment.
Au vazut in ce masura consumismul e "umanist", in ce masura piata libera e chiar libera, in ce masura "munca te inalta", cum si cat te rasplatesc corporatiile si asa mai departe. Au vazut multa venalitate, hotie, impostura si ingratitudine. Traiesc intr-un permanent "Groundhog Day" post-criza, in care facem tot ce am mai facut sperand ca la sfarsit o sa dea altfel.
Iar meseriei ultra-noi numita "advertising" i-a fost luata fata de alte meserii, actualmente ultra-noi. Si care, de multe ori, platesc mai bine. Si in care poate inca mai e loc de entertainment, care a fost extras din advertising de parca era o masea stricata.
Si noi, si ei, si ei, si icsi, si igreci si zed, suntem oameni normali si am facut - fiecare la vremea noastra - ce am crezut noi de cuviinta ca e mai bine pentru noi. Mai bine, mai pasionant, mai cool, mai satisfacator.
Doar ca ne-am inchinat la chipuri cioplite diferite. But they all failed us.
Acum simt ca suntem de fapt uniti de o senzatie de capat de drum. X, Y, Z suntem toti la capatul unei stradute infundate cu un zid.
Si, momentan, suntem descumpaniti si inca nehotarati vis a vis de ce trebuie sa facem; sa sarim zidul?
Sa il daramam? Cum? Cu ce? Cu Facebook-ul? Parca nu; e doar o camaruta cu oglinzi si ecou.
Sa ne intoarcem? Unde?
Vorba lui Beck: "The insects are huge / And the poisons' all been used".
Dar, la un moment dat, o sa ne trezim si o sa stim ce sa facem. O sa ne vina ideea. Pana atunci, mai facem inca niste publicitate; si gasim ideiute mai mititele, pana ne vine aia mare.
