![[O zi din viata] Andrei Dragu: Putini stiu ca ziua unui publicitar inseamna cursa catre concretizarea fuziunii nucleare la rece](https://media.iqads.ro/2016/04/31-cover-850.jpg)
Fuziunea nucleara la rece ar insemna obtinerea, cu riscuri minime si in conditii convenabile, a unei surse inepuizabile de energie. La energia asta pe care o implica ziua unui publicitar se poate sa se fi referit Andrei Dragu (Client Service Director, Infinit Solutions). Ori, poate, la faptul ca tot ecosistemul economic, politic, social si stiintific e influentat zilnic, pe plan individual, de activitatea fiecarui om din comunicare si, la nivel macro, de industrie per total (siiii respirati). Nu stam prea mult pe asta chiar acum; in orice caz replica suna foarte bine.
La fel suna si restul zilei unui CSD care poarta tricouri negre sau camasi albe la birou, obsedat de layout-uri de prezentari si cu o speranta nemuritoare ca gusturile muzicale ale celor mai micuti se pot imbunatati in timp.
Cu dreptul inainte in viata lui Andrei, cel ocolit de momente de repaus pe timp de zi, pe care le recupereaza din plin seara.
Investigam zilele nebune ale oamenilor creativi pana la momentele de pauza pe care le petrec cu ei insisi, demers inspirat de Doncafe, partener al festivalului de creativitate Premiile FIBRA, desfasurat intre 3 si 6 mai la Bucuresti.
Dimineata cand ma trezesc, intai si intai imi rezerv un moment in care ma gandesc ce si de ce mi se intampla asa devreme. Dupa asta, ma apuc sa testez presiunea si temperatura optima a dusului.
Micul dejun e un concept aspirational.
Ma urnesc in drumurile mele catre sifonier in zona cu tricouri negre si camasi albe. Merg cu gandul la prima sursa de cafea si pe drum am atitudinea lui Stig pe circuit.
Odata ajuns in agentie, primul lucru pe care il fac e sa dezactivez alarma, dar ma intrerupe echipa de interventie a firmei de securitate, pentru ca am introdus gresit codul.
Urmeaza mai multe discutii in contradictoriu cu si despre diverse chestiuni complexe.
Mi se pare ca discutiile astea sunt, de multe ori fascinante.
Zambesc deseori cu subinteles catre telefon pentru ca cineva s-a gandit sa imi trimita un mesaj optimist si ma incrunt spre laptop pentru ca sunt nemultumit de layout-ul unei prezentari.
Telefonul imi suna fara oprire si uneori ma gandesc sa consum o alta cafea pentru ca se anunta o zi ADHD-ista.
Apuc sa ma retrag ca sa petrec un moment cu mine... gresit, nu apuc sa fac asta.
Stiu ca cea mai mare greseala pe care o s-o fac din nou astazi e sa deschid Photoshop-ul.
A doua cafea din zi e cea mai buna pentru ca acum vad partea plina a paharului, desi o beau din cana.
Imi vine sa postez pe Facebook de multe ori pe zi, dar ma abtin si asta e o binecuvantare pentru ca, de multe ori, tind sa fiu critic si abraziv in exprimare.
Vine ora pranzului. Dupa masa, ma simt un om implinit si trec din nou la treaba facand demersuri diplomatice pentru solutionari durabile.
Uite un selfie cu mine de pe la amiaza, cand ma indreptam spre o intalnire (n-am experienta cu selfie-ul si se pare ca am folosit obiectivul gresit).
Cea mai proasta idee care mi-a venit astazi a fost sa aman o intalnire cu un prieten. Cea mai buna, in schimb, a fost sa schimb layout-ul si structura unei prezentari. Cea mai proasta idee a fost consecinta celei mai bune... hmmm...
Nimeni nu stie ca deseori ma enerveaza muzica pe care o pune Ioana in birou, dar pana la urma ma relaxez cu gandul ca e tanara si gusturile ei muzicale se pot imbunatati.
Seara plec pe la :30 si ma indrept spre resedinta personala unde urmeaza un program intens de reabilitare psihica folosind licori bahice si acorduri muzicale.
Putini stiu ca ziua unui publicitar inseamna cursa catre concretizarea fuziunii nucleare la rece.
Inchid obloanele de la telecomanda, ca sa dorm cu gandul la intoarcerea vesnica a valului la mal.
