![[Ce ne place sa uram] Ema Prisca: Consensul, cand il surprind, e extrem de plictisitor si de multe ori fals, iar ce e fals e dezgustator](https://media.iqads.ro/2015/11/ema-priscajpg-cover-850.jpg)
De departe, din Mexic, de unde gandeste campanii fara geografie, Ema Prisca spune asa: critica e buna si nu ar trebui sa lipseasca din nicio adunare omeneasca. Furia este si ea buna. Cea de pe internet l-a dat pe Ponta jos. Ura e mai putin buna. Se traieste greu cu ea.
Si zilele acestea, cand oamenii ard carti, parca cere o noua interpretare.
Cum am ajuns sa uram tot
Nu am deloc senzatia ca suntem inlauntrul unei societati atat de polarizate in opinii. Bine, nu cred ca sunt prea multi autorii de opinii in Romania. Dar tensiune e. Tensiune si primitivism.
Imi amintesc cand am venit in decembrie la Bucuresti, era dupa o calatorie in care trecusem prin patru aeroporturi si trei tari. Si la Bucuresti am dat de cel mai marlan taximetrist din periplu, care m-a invitat sa-mi bag singura valiza de 20 de kg, in portbagaj. Asta a fost primul contact uman cu tara mea, dupa sase luni.
Cred ca tensiunea si barbaria din Romania sunt strans legate de saracia lucie a tarii, de cei peste 40% dintre romani care traiesc in saracie neagra si de cei 30% de romani depresivi despre care vorbea profesorul Aurel Romila, de lipsa intamplarii de lucruri bune, de lipsa de plan si valori la nivel de societate.
Ce urasti? Ce iti place sa urasti? Diferenta
Ura este ceva cu care se traieste greu. Ura cere focus si anduranta. Ura face ca un om sa bage cutitul in alt om. Asta e ura. Eu nu urasc nimic, dar ma enerveaza niste chestii. Ce ma enerveaza? Cand oamenii habar n-au despre ce vorbesc, manipularile, autoritatile false, primitivismul, Iohannis.
Uram mai mult in 2016?
Nu stiu daca atmosfera e mai sulfurica in 2016. Asta poate fi o tema de cercetare pentru universitarii de la sociologie, de la Babes-Bolyai. Cu siguranta, insa, suntem martorii unei cantitati mult mai mari de pareri decat acu’ 5 ani, datorita retelelor, si in consecinta, si mai usor de inflamat cu atatia stimuli.
Frica si celelalte motive
Cred ca frustrarea duce la o pierdere a luciditatii. Diferenta asta dintre ce ai fi putut fi si ce esti naste acreala. Iar in Romania e greu sa fii orice.
Asa ajung oameni cu un creier rezonabil sa fie sensibilizati de dacopatie sau de o doamna de la televizor, fara studii medicale, dar cu pareri ferme anti-vaccin.
Mai e un fenomen, formele stiute isi pierd conturul. Azi, e suficient sa legi o rima chiloti-piloti si te numesti poet. In societatea lichida a lui Bauman, oamenii continua sa aiba nevoie sa creada in ceva, dar cum autoritatea si competenta sunt in acelasi sos cu restul, credintele si simpatiile se pot forma in egala masura pe lucruri autentic valoroase sau pe balarii.
Ma mir, insa, ca desi “suferim” de niste ani din cauza abundentei, oamenii – marea majoritate - nu si-au dat inca seama ca fara a individualiza surse de autoritate genuine, in orice, devin victime ale amatorismului.
Haterii
Mai, nu stiu, ca eu nu utilizez aceasta categorisire decat pentru a ma referi la fermele de hateri (oameni platiti sa dea in gura, pe net).
Oamenii contra, pentru mine, sunt mai utili decat oamenii pro. Consensul, cand il surprind, e extrem de plictisitor si de multe ori fals, iar ce e fals e dezgustator. Critica e un ingredient care nu ar trebui sa lipseasca din nicio adunare omeneasca, fie ea si de doua persoane. Nu polemica e problema, ci neputinta de a construi una coerenta si interesanta.
Efectele online-ului
Efecte bune: furia si retelele au oprit cianura la Rosia Montana, l-au oprit pe Ponta sa ajunga presedinte si l-au zvarlit din scaunul de prim-ministru.
Cat ne defineste, ura, prezentul
Saracia, lipsa de plan societal, coruptia, mentalitatea de shortcut, elementul uman jalnic care domina toate institutiile statului, toate astea trebuie tinute in centrul urii.
