E o diferenta intre zona de bullying, aceea a rautatii taioase si infantile, si taramurile urii, dedicate politicii, fotbalului si lui Dumnezeu, crede Karin Budrugeac, Mother si Founder la SUB25 si Powerpuffff girl la Fundatia Friends For Friends. Si apoi, sunt romanii, care urasc incepand cu ei insisi, iar auto-balacareala asta constituie una dintre cele mai mari placeri.
Fumat, biciclisti, vegani. Cum am ajuns sa uram tot
Cand vine vorba de fumat, biciclisti sau vegani mi se pare ca suntem mai degraba intr-o zona de bullying, ca-n liceu – rautate taioasa, infantila. Nu zic prin asta ca bullying-ul nu e o problema de luat in considerare (vezi studiul ACCEPT din primavara asta, care zice ca 60% dintre elevii LGBT de la noi au fost cel putin martorii unei agresiuni, de pilda), dar ca ura adevarata, aia cu radacini profunde, se iteste tot cand vine vorba de politica, religie sau echipa preferata de fotbal. Cel putin asa am observat eu, live si online.
Ce urasti? Ce iti place sa urasti? Diferenta
Urasc multe lucruri, desi nu cred sa am o ura profunda fata de ceva. Urasc corturile si bannerele stradale ale Coalitiei pentru familie cu desenele lor infecte cu FAMILIA = BARBAT si FEMEIE + 3 copii (ca sa fie un clin d’oeil si la Pro Vita, daca tot suntem aici).
Urasc Catedrala Neamului. Urasc misoginia, cel mai mult si mai mult cand o vad insinuandu-se la intelectualul roman cu pretentii. Urasc, in general, manifestarile care pun mai mare pret pe viata unui om decat a altuia.
Urasc, la mine, faptul ca sunt pasiva, si ca nu am intervenit saptamana trecuta de pilda, cand in tramvaiul 21 o mana de calatori s-au luat de o familie de romi pe care au vrut sa-i dea jos pentru ca nu aveau bilet. As vrea sa zic ca-l urasc si pe Iliescu, dar cred ca mai degraba ma sperie.
Si varianta colectiva: Ce uram? Ce ne place sa uram?
Ca romani, cred ca ne place sa uram multe lucruri, incepand cu noi insine. Avem o placere imensa in a ne auto-balacari, care iese la iveala cel mai tare cand vorbim cu straini, pe care ii asiguram ca la noi in ograda totul e nasol si ca n-ar trebui sa le placa nimic. Plecand de la relatia de love&hate pe care o avem cu noi cred ca dezvoltam si o buna parte din celelalte.
Ca bucuresteni, uram traficul, desigur. E imbucurator totusi ca de cativa ani mi se pare ca si facem ceva in acest sens. Sunt din ce in ce mai multi biciclisti pe strada, de exemplu. Daca si RATB-ul ar functiona mai bine, poate am putea sa ne reapropriem orasul.
Uram mai mult in 2016?
Suntem expusi la mult mai multi oameni, deci creste rata de opinii divergente de ale noastre. Cunosc si pot fi in legatura permanent cu vreo 2.000 de oameni – prietenii mei de pe Facebook.
In generatiile anterioare cred ca foarte putini ajungeau sa cunoasca atatia semeni de-a lungul vietii, trebuia sa fii medic, profesor sau sa lucrezi in administratie pentru asta, si oricum nu interactionai prea mult cu ei.
Acum e atat de usor. Obosit si cu nervi latenti, dai de cineva care are o opinie foarte diferita de-a ta, si care ti se pare de neiertat. E si terapeutic, cumva. Poti sa versi multe frustrari in argumentatia prin care incerci s-arati ca esti mai destept pe net.
Haterii
Mie imi place sa cred ca haterii sunt oamenii care, la inceput, te-au placut macar putin. Care invidiaza ceva la tine, sau si-au dorit candva ceva ce nu au primit. Asa ca obtin de la tine atentie, ranita sau oripilata, oricum ar fi, nu e putin lucru.
Definitie. Tipologii
Un hater adevarat trebuie sa fie si stalker. Lurking! Altfel e un hater superficial. Nu mi s-a zis niciodata haterita si nici nu ma identific ca atare. Am primit doar apelativul muista.
Discursul urii si realitatea ei
Cred ca e o spirala in care, pe masura ce argumentezi, te si auto-convingi de ceva. Poti sa pleci de pe o pozitie cvasi-neutra si s-ajungi pe o pozitie extrema. Creierul nostru e foarte indulgent cu noi.
Este hatereala o chestie specifica prezentului?
E specifica prezentului doar in sensul in care e mai vizibila. Altfel, barfa rautacioasa a existat dintotdeauna, doar ca pe ulita, nu pe Facebook. Unde va duce? Nu mi se pare ca e o forta unificata, ci mai degraba un amalgam de multe uri mici, care se contopesc uneori. Poate mai degraba sa-ti creeze un vibe prost cand intri pe Facebook, altfel cred ca nu aveam niciunii asteptari exagerate de la natura umana. Nu?
Cat ne defineste ura prezentul
Ni-l defineste cam cat ni-l definesc si alte sentimente, pozitive. E si multa solidaritate online, si multe maini intinse, dispuse sa ajute, atunci cand e nevoie, daca stii sa-ntrebi.
Si as mai diferentia ura sau hatereala de simtul critic, foarte bun la casa omului, care noua ne-a lipsit multa vreme si care mi se pare ca incepe sa traiasca. De s-ar regasi si in programa scolara ceva in acest sens.
Cum iesim de aici
Toleranta, ca-n rest, #oamenisuntem.