[Ce ne place sa uram] Raluca Ion: Noi, romanii, avem de multe ori o viata foarte smucita, in care trebuie sa facem eforturi disproportionate pentru a obtine lucruri normale

Si acolo, in gaura neagra a birocratiei, se pierd energiile noastre, spune Raluca Ion, editor Republica.ro. Se mai pierd si pe internet. Dar nu prea mult. Jurnalista se intoarce intr-un sat imaginar din trecut, cu 200 de locuitori. Cati puteai sa superi atunci? Si cum traiai cu consecintele? “Astazi poti sa superi comunitati intregi si sa te intorci linistit la ale tale, fara ca acest lucru sa sa te afecteze”. Si totusi, un efect exista si este destul de important. Empatia erodeaza si lumea nu poate fi mai buna din cauza asta.

Cum am ajuns sa uram tot

Inca de acum cativa ani, ma uitam mirata la nivelul de agresivitate din emisiunile TV si ma intrebam unde va duce. A dus la o si mai mare agresivitate de limbaj in spatiul public, de la show-urile tv la articolele de pe online, de la postarile pe Facebook la certurile de la bere, intre prieteni.

Zi de zi, am fost loviti intr-un fel sau altul de cuvinte tari, pana ce sensibilitatea noastra la ele s-a tocit si am ajuns sa le acceptam fara proteste.

Ba mai mult decat atat, pentru ca astfel de vorbe grele vin din partea unor lideri de opinie, oameni de succes, cum s-ar spune, insultele au ajuns sa treaca drept talent, atitudine, indrazneala. Problema cea mare este insa ca limbajul exprima realitati si creeaza realitati.

Acceptandu-le, am ajuns sa acceptam, de fapt, agresiunea, sa ii dam spatiu sa se multiplice, sa o folosim noi insine pentru a ne regla conturile. Am simtit ca, in fond, suntem indreptatiti sa o facem, ca agresivitate ne razbuna. De fapt ea se va razbuna pe noi.

Ce urasti? Ce iti place sa urasti? Diferenta

Am privilegiul de a trai o viata obisnuita, intr-o tara sigura, in care ma pot bucura de libertate, e un lucru pe care esti tentat sa il treci usor cu vederea, sa il iei ca de la sine inteles. Am avut tot timpul norocul de a fi inconjurata de oameni buni, de a ma bucura de prieteni.

Eu nu am ce uri si ar fi o nebunie sa imi placa sa cultiv o stare care m-ar distruge.

Cred ca putini sunt oamenii care simt impulsul autentic al urii fata de ceva sau de cineva. De multe ori, cand asistam la o impartire sumara de dreptate verbala, e vorba despre oameni coplesiti sau dezamagiti care aleg calea usoara pentru a-si gestiona o nemultumire.

Varianta colectiva: Ce uram? Ce ne place sa uram?

Noi, romanii, avem de multe ori o viata foarte smucita, in care trebuie sa facem eforturi disproportionate pentru a obtine lucruri normale.

Foarte mult din energia noastra se pierde in acest proces, iar asta ne frustreaza. Atunci izbucnim si ne revoltam impotriva birocratiei, a coruptiei, a sistemului.

Insa acestea sunt cumva indefinite, in timp ce frustrarile noastre sunt vii si simtim nevoia sa le revarsam pe oameni si situatii carora le putem da un chip. Cred ca de aici pleaca totul in ceea ce ne priveste.

Uram mai mult in 2016?

Cred ca suntem mult mai putini dispusi sa ascultam argumente, sa incercam sa intelegem alte puncte de vedere, sa lasam ceva de la noi. Poate pentru ca am avut, dupa Colectiv, dovada lucrurilor ingrozitoare care ni se pot intampla din cauza eternelor tare ale societatii romanesti si luptam cu orice argument impotriva a ceea ce credem ca este o manifestare a lor.

Frica si celelalte motive

Frica este principalul motiv, de la frica de ziua de maine pana la frica de lucrurile pe care le percepem, chiar si in mod eronat, drept o amenintare la adresa sigurantei noastre. Apoi vin nemultumirile, neimplinirile si frustrarile care se aduna zi dupa zi, intr-o viata de om. Si cum e intotdeauna mai simplu sa dai vina pe ceilalti, de cele mai multe ori o si facem.

Haterii

Sunt convinsa ca haterii au existat dintotdeauna, acum insa internetul propaga mesajul lor peste tot, asa ca sunt mult mai vizibili. N-as putea spune cine sunt, multi dintre ei scriu sub anonimat, dar din ceea ce scriu par niste oameni tare nefericiti, lipsiti de seninatate, empatie, nuante, dubii.

As spune ca haterul e un pesimist prin definitie, care cauta mereu tapi ispasitori in ceilalti sau care vrea sa le diminueze valoarea, in incercarea de a-si creste propria valoare si propria stima de sine. Insa nu le-am acordat niciodata prea multa atentie acestor oameni si mi-ar fi greu sa ii impart in tipologii. 

Istoria ne dovedeste ca astfel de lucruri au existat intotdeauna, in forme chiar mai agresive decat astazi.

Astazi te poti certa cu un numar mult mai mare de oameni, insa, din fericire, acei oameni nu au o legatura, directa, imediata, cu viata ta. Imaginati-va cum ati fi trait in trecut, intr-un sat cu 200 de locuitori, din care 20 iti purtau pica. Astazi poti sa superi comunitati intregi si sa te intorci linistit la ale tale, fara ca acest lucru sa sa te afecteze.

Exista insa o problema. Cand alegi discursul agresiv, ajungi sa cultivi individualismul in detrimentul cooperarii, sa iti scazi nivelul de intelegere, de empatie, de civilitate, de responsabilitate. Asta te izoleaza si te saraceste teribil, ceea ce este foarte trist, avand in vedere cine suntem de fapt.

Traim intr-o parte de lume sigura, am fost educati pe timp de pace, putem calatori unde vrem, avem acces la intreaga cunoastere umana, avem drepturi si libertati la care generatiile de dinainte doar visau. Toate aceste lucruri sunt atuuri enorme, ne permit sa ne cultivam inzestrari umane extraordinare, in ciuda lucrurile rele care, da, ni se pot intampla.

Pericolul ar fi ca, mergand pe o logica agresiva, am putea renunta mult prea usor la aceste atuuri pe care le-am dobandit prin nastere.

Discursul urii si realitatea ei

Asa cum spuneam si mai devreme, cred ca putini oameni simt o ura autentica, devastatoare. Se exprima, insa, ca si cand ar face-o, intr-un mod extrem de agresiv, fara sa ia in calcul faptul ca limbajul are puterea de a modela realitatea. Daca nu diminuam nivelul agresivitatii de limbaj din spatiul public, s-ar putea sa nu ne placa ce va iesi.

Mediul este mesajul

Online-ul face ca orice mesaj, bun sau rau, sa se propage instantaneu la un numar mare de oameni. Cand postezi ceva pe o retea de socializare. primesti aproape imediat reactia si ii poti da pe loc replica.

In trecut, puteai avea acest tip de discutii doar intr-un cerc restrans, acum le poti avea cu un numar mare de persoane, in fata unui larg auditoriu.

Mai e ceva: cand te certi cu o suma de oameni cu care nu ai in mod direct legatura, consecintele acestor dispute asupra ta sunt inexistente la o prima vedere, iar acest lucru scade gradul de responsabilitate din discurs.

Daca ne referim la ce se intampla la sectiunea de comentarii a publicatiilor online, un factor care incurajeaza hate speech-ul este anonimitatea. Acolo poti spune orice, fara sa risti nimic, nici macar sa te faci de ras.

Cat ne defineste ura prezentul

N-as spune ca ura ne defineste prezentul, ci o anumita doza de individualism, un soi de inchidere in noi insine, de insingurare. Esuam sa ii intelegem pe ceilalti fiindca suntem prea prinsi de propria noastra poveste ca sa mai fim interesati de ale altora. Asta ne face sa ne simtim indreptatiti sa facem si sa spunem te miri ce, fara a ne gandi ca ii putem rani.

In ce se va metamorfoza ea

Intr-o viata mai saraca, mai lipsita de bucurie.

Cum iesim de aici

Majoritatea oamenilor sunt buni si isi doresc sa faca lucruri frumoase, sa traiasca experiente pozitive, sa schimbe lucrurile in bine, sa lase ceva in urma. Stim asta despre noi insine. Ar trebui sa o stim si despre cei pe care-i intalnim.