![[Ce ne place sa uram] Ruxandra Predescu: Suntem o mica industrie de frici](https://media.iqads.ro/2016/04/ruxa-pic-cover-850.jpg)
Ruxandra Predescu (Consultant comunicare & blogger, printreranduri.eu) vorbeste despre patologii de tastatura si nuantele latratului. Daca tot suntem aici, ea aduce in poveste si un mistret neprietenos.
Si apoi se intoarce la lucruri serioase. La teama care omoara si industria ei, intretinuta, pentru ca oamenii sa cumpere, in continuare, orice i-ar putea lecui.
Cum am ajuns sa uram
Cred ca starea asta de tensiune – si, da, a cam devenit palpabila - vine din viata de zi cu zi, din teama zilei de maine, si toate ingrijorarile – reale sau nu – pe care le transmite media prin tot felul de titluri prapastioase!
Adica, pe de-o parte, uram de frica. Si pe de alta parte cred ca vine dintr-o dorinta dubioasa de impunere, vizibilitate, afirmare pe care retelele sociale par s-o ofere (altora!!!) la pachet cu oricare cont facut.
Ce urasti? Ce iti place sa urasti? Diferenta
Eu nu cred ca urasc ceva. Adica, da, spun ca urasc ipocrizia sau prostia in combinatie cu infatuarea, chestiile astea ma scot din sarite, dar, daca ma iei la bani marunti, nu cred ca urasc-urasc ceva. Poftim: sandalele cu sosete! E ok?
E o diferenta de energie, cred. Mi-e mai usor sa ma raportez pozitiv la lucrurile misto decat imi e sa consum energie pentru a uri ceva. Sau pe cineva. Dar ma enervez adesea, totusi, ca nu sunt imuna.
Varianta colectiva. Ce uram? Ce ne place sa uram?
Tot. Orice. Pe oricine. Si, ca idee, cred ca pe oricine nu e, nu crede, nu spune, nu gandeste si nu se poarta ca noi.
Uram mai mult in 2016?
Ca e an electoral. Ca avem lege noua pentru fumat. Si asta, doar asa, pentru primul trimestru. Nu stiu daca mai mult in 2016 neaparat. Dar mai mult, asa se pare, cu fiecare an. E o progresie in regresie.
Frica si celelalte motive
Cel mai mult, cred. Si din (lipsa de) educatie. Daca stai sa te gandesti cati dintre copii aud tot felul de basme si sperieturi… ba ca te fura, ba ca te bate, ba ca-ti face injectie, iti fura banii, te tuned (am auzit-o eu!), si cate si mai cate.
Suntem o mica industrie de frici.
Cum au aparut haterii
Natural. Sunt copiii aia care n-au putut sa-si infranga timiditatea si/sau au fost prea adesea amenintati cu diverse, vezi mai sus. Sunt Ghita, mistretul neprietenos care se rasteste la zana buna, fata aia care vrea sa le implineasca trei dorinte si careia ei ii spun “Mori!”. Cu timpul si-au asumat treaba asta si li se pare ca sunt un fel de instant superioara.
Definitie. Tipologii. Tu din care faci parte?
Mistretul neprietenos de care ziceam mai sus. E haterul by default, caruia nu-i convine nimic si critica orice. Mai sunt si unii nisati, pe persoane sau subiecte. Hateri eleganti si hateri nespalati la gura. Hateri wannabe.
Eu nu-s hater, doar ma aricesc, uneori, si devin abrupta. Mai mult mi s-ar parea plictisitor si neconstructiv :)
Discursul urii si realitatea ei
Cred ca, in cea mai mare parte, e mai mult discurs, ca un caine care latra, dar, la o adica, nu musca. Dar exista un spirit de haita. Cum apare unul care latra mai tare, cum vin si alte potai pe langa (sa vezi ce heitareala imi iau pentru raspunsurile astea!), iar latratul asta poate sa devina foarte suparator.
Mediul este mesajul
Retelele sociale si, in general, posibilitatea ca fiecare sa aiba o “voce”, mai ales daca poate sa fie anonima – cu cat esti mai anonim, cu atat creste volumul latratului – au dat nastere la tot felul de patologii de tastatura. Pe poarta scrie “Caine rau”, dar dincolo de gard e un cutulache aproape simpatic sau macar sperios.
Este hatereala o chestie specifica prezentului?
Nu cred ca e legata de prezent, gandeste-te la toate punerile la colt din istorie, dar e mai simtita acum pentru ca are pe unde sa se manifeste.
Cred ca ar trebui sa incepem sa luam ceva mai in serios treaba asta, pentru ca semnele sunt ca daca nu ne omoara vreo molima generala, o sa ne terminam – la propriu – intre noi. Nu cred ca exista vreo categorie care sa nu aiba hateri, de la religie, la profesii, la nationalitate, sex, vicii, apartenente si preferinte de orice natura.
Cat ne defineste, ura, prezentul
Mult. Prea mult. Se moare din cauza asta.
Ce o ajuta sa infloreasca
Frica. Cred ca tot frica. E un razboi rece. Toata lumea ia o arma in mana de teama ca celalalt sa nu loveasca primul. Si cand ai o arma in mana, tendinta s-o si folosesti, inainte de ratiune, e foarte mare.
In ce se va metamorfoza ea
Alte Paris, Bruxelles, Londra, Atocha…
Cum iesim de aici
Nu poti sa iesi dintr-o situatie critica daca nu constientizezi si nu-ti asumi treaba asta. Eu nu vad iesire, la scara globala. La un anumit nivel, cred ca frica e cumva intretinuta, fiindca spaima ii face pe oameni sa cumpere, si s-o faca aproape irational – de la leacuri miraculoase pentru cancer, la orice altceva.
Pe mine ma salveaza, daca pot sa spun asa, bula mea. M-am inconjurat, in realitate si in realitatea virtuala, de oameni care fac si dau mai departe lucruri, ganduri si fapte bune. Si stiu mai multi care prefera bulele astea. Cu cat sunt mai multe, cu cat sunt mai unite, fac o multime mai mare, o lume mai buna. E ca la Forta din Star Wars. Uneori binele mai si invinge!
