[Ce ne place sa uram] Radu Alexandru: Majoritatea oamenilor sunt imbecili, dar acum 50 de ani nu discutai cu ei. Nu aveai de unde sa afli ca sunt imbecili. Puteai chiar sa te pacalesti singur ca umanitatea e OK

Radu Alexandru, autorul Pitici Gratis si semnatar de texte in Vice, porneste de la maimute si apoi fugareste putin istoria umanitatii pana in prezent, pentru a ajunge la aceasta concluzie. “Inainte omul ura in cercul lui mic. Isi ura vecinul, copiii, nevasta si pe postas. Dar erau conflicte rezolvabile, care ajungeau intr-un fel sau altul la o finalitate. Acum oamenii sunt rupti de realitate si urasc chestii extrem de departate si intangibile, pe care nu le pot influenta cu nimic”.

Mai jos, cum ar putea sa invete publicitatea cate ceva din interactivitatea muzeelor si de ce parerea publicului nu este chiar atat de necesara:

Cum am ajuns sa uram tot

Parerile opuse si cearta pe ele sunt doua lucruri esentiale in natura umana. Suntem programati sa nu picam de acord. Pe vremea cand eram maimute proaste, nu e ca si cum deciziile luate de stramosii nostri erau prea logice. Asa ca era esential ca tot timpul un procent din trib sa fie de alta parere. Ca o singura data era nevoie sa fie un consens pe o idee proasta si mureau toti.

Asa ca nu a fost niciodata un consens pe nimic in istoria omenirii. De-aia inca existam ca specie. Din pacate, acum ne faulteaza putin chestia asta. Pentru ca am ajuns sa gandim analitic si sa gasim adevaruri absolute. Gen legile fizicii.

Ei bine, din cauza naturii umane, nici macar in chestiile astea nu o sa creada vreodata toata lumea, cum ar fi ca pamantul este plat, desi e absolut clar ca e. Si daca la astea simple e imposibil, la astea care necesita ceva mai mult rationament, ca incalzirea globala, vaccinuri, religie, clar ca nu ai cum sa faci sa fie toata lumea de acord.

Am stabililt ca cearta irationala e in natura umana. Bun, unde eram. Tensiune. Pai tensiunea se simte mai tare acum decat acum 50 de ani, ca a aparut internetul si tot soiul de medii in care absolut toata lumea isi poate exprima parerea.

Majoritatea oamenilor sunt imbecili, dar acum 50 de ani nu discutai cu ei. Nu aveai de unde sa afli ca sunt imbecili. Puteai chiar sa te pacalesti singur ca umanitatea e OK, in cerculetul tau de autosuficienta. Oamenii taceau din gura si se exprimau spre tine doar daca ii intrebai.

Acum, orice ai face, esti bombardat media de parerile tuturor idiotilor. N-ai cum sa nu stii ce le trece prin cap masei de prosti. Prezenta e mereu. Palpabila doar daca o lasi sa te afecteze.

Ce urasti? Ce iti place sa urasti? Diferenta

Cand sunt neputincios in fata unei situatii, cand imi dau seama ca as fi putut proceda mai bine in alta. Pe mine, cand sunt prost. Pe altii, ca nu sunt mai destepti decat mine sau macar cat mine.

Iar de placut, nu stiu ce sa zic. La mine toata ura e zen. Nu ma consuma sau ceva. Imi da energie si directie. Daca n-as uri chestii, nu m-as misca din pat. Asa functionez eu si ma simt foarte bine facand asta.

Imi place sa urasc chestii care nu tin de mine si, desi e constructiv, nu imi place sa le urasc pe alea care tin de mine. Dar cred ca e absolut normal si uman sa nu vrei sa te urasti.

Varianta colectiva: Ce uram? Ce ne place sa uram?

Oamenii care sunt diferiti de noi. Cu cat sunt mai diferiti ca mod de a privi viata si mai aproape geografic, cu atat ii uram mai tare. Noi pe unguri, ungurii pe noi, batranii pe tineri si reciproc, barbatii urasc femeile, femeile urasc barbatii. E un cerc de ura mare si frumos.

Uram mai mult in 2016?

Pentru ca sursele media toarna mai multa frica spre oaia de rand in fiecare an. Nu o fac intentionat majoritatea. Dar frica vinde. Oamenii prosti vor tot timpul sa descopere lucruri noi de care sa le fie frica si sa se fereasca.

Si tensiunile astea din Siria si zona, desi obiectiv micute, in comparatie cu istoria, sunt atat de repetate si rasdezbatute in urechea plebei incat realmente astia sunt panicati. Si de acolo vine ura direct proportionala. Inainte erau panici doar pe frica. La fel de irationale ca si asta, dar macar n-aveau pe cine sa urasca cand le era frica de gripa aviara, porcina, SARS sau boala vacii nebune.

Frica si alte motive

Ura e bazata pe frica. Frica ca acel cineva o sa vina in mediul nostru cu principiile lui diferite si o sa il faca altfel decat ne place noua.

Haterii

Haterii reali sunt niste oameni dezamagiti de societate. Si isi varsa dezamagirea fix spre tintele cele mai usoare: personele publice. Uraste politicianul ca nu face cum vrea el si pe oamenii de la televizor ca vorbesc prostii.

Acum nu zic ca aia nu merita urati, dar haterul e ala care foloseste tintele astea usoare ca o supapa, pe care isi varsa toata dezamagirea venita din diverse surse si neajunsuri. Si nu e constructiv. Ca sunt genul de oameni care nu il injura pe strada pe ala care nu strange rahatul cainelui. Se enerveaza, ajung acasa si il injura pe Ponta si pentru ala. La pachet. Si asa elementele neplacute micute sunt tolerate. Scapa de ura. Tinte mici.

Definitie. Tipologii. Ce fel de hater esti?

Eeee fas. Nu prea-s tipologii. Ca e acelasi mecanism. Iar eu nu-s hater. Eu sunt doar umorist. Asta e stilul meu agresiv de a prezenta chestii. Dar sa nu creada cineva ca ma consum pe bune sau merg prin casa imbufnat si suparat pe cate unul, inainte de a scrie despre el. Sunt super zen.

Nu urasc chestii care nu au legatura directa cu mine si pe care nu le pot schimba. Dar in ce scriu nu-s deloc hater. Oricat de furibund pare un text, eu, cand il scriu, sunt calm, relaxat si linistit ca o vaca cand rumega.

Mediul este mesajul. Efectele online-ului

Pai are doua efecte mari si proaste:

1. Depersonalizarea. Faptul ca nu privesti in ochi omul cu care te certi si sari peste respectul ala interuman care vine instinctiv cand vorbesti cu cineva, te face sa nu-l vezi pe ala cu care te certi ca pe un om. Sunt doar cuvinte pe un ecran. Iar odata ce nu-l vezi pe ala ca om, e greu sa accepti si sa intelegi punctul de vedere al aluia.

Chiar si daca e un imbecil sinistru, daca il vezi in realitate intelegi din ochii lui ca a avut o viata grea, o sa moara prost si n-are sens sa ii explici ceva ca nu intelege nimic. Pe internet stai sa te certi cu el ca cu un animal.

2. Globalizarea. Cum toti suntem pe internet, ne imaginam toti un public care ne priveste si ne judeca tot ce exprimam. Cu cat subiectul este mai general-uman sau un cacat despre care vorbeste tot globul, cu atat prostul de rand e mai inclinat sa isi dea cu parerea pe subiectul ala. Asa ca toata lumea se arunca in opinii cu emigranti, teroristi, alegeri in SUA si alte chestii despre care stie toata lumea. Ca-s subiecte comune.

Si aici apar doua probleme: Cu cat subiectul e mai global, cu atat e mai complicat pentru prostul de rand care, indiferent ce parere are, cu siguranta nu vine dintr-o documentare sau intelegere serioasa. Chiar daca prostul e de acord cu tine, asta nu inseamna ca a inteles ce ai inteles tu din problema.

Si a doua, mult mai importanta e ca energia asta de a fi indignat pe probleme si a vrea sa faci ceva in legatura cu ele e limitata si se pierde pe cauze mult prea mari pentru prostul de rand. Chiar nu are ce impact sa aiba asupra lor, indiferent ce crede. Dar asa uita de problemele mici, de la el de pe strada, pe care chiar ar putea sa le rezolve.

De ce sa se duca la primarie sa zica ca trebuie astupata groapa aia din asfalt si pus bec la felinarele alea doua? E un subiect mic. Doar el si vecina vorbesc de el. El e un om pentru subiecte mari, totusi. Nu se consuma cu o groapa si doua becuri cand sunt musulmani de dezbatut.

Ura prezentului si cele ale trecutului

E diferita pentru ca e din ce in ce mai putin constructiva. Inainte, omul ura in cercul lui mic. Isi ura vecinul, copiii, nevasta si pe postas. Dar erau conflicte rezolvabile, care ajungeau intr-un fel sau altul la o finalitate.

Acum oamenii sunt rupti de realitate si urasc chestii extrem de departate si intangibile, pe care nu le pot influenta cu nimic. E o ura inutila pornita din prostia aia cu miscari populare.

Suntem multi si impreuna o sa schimbam un lucru mare. Nu. Sunteti mulsi si impreuna o sa faceti galagie spre lucrurile mari si o sa ignorati lucrurile mici.

Cat ne defineste ura prezentul

Meh. Cam cat vrem sa o lasam sa-l defineasca. O ajuta sistemul asta prost la care s-a ajuns cu new media. Interactivitate. Toate chestiile trebuie sa aiba comentarii. Interactiune cu publicul. Peste tot trebuie sa existe un loc in care prostul sa poata sa-si dea cu parerea, ca sa stea mai mult pe site si sa creasca traficul.

In ce se va metamorfoza ea

In nimic. Cand publicitatea va trece la un sistem mai istet de a detecta cum, cat si la cine ajunge mesajul publicitar, nu va mai fi nevoie de artificii de-astea in care trebuie sa-ti pacalesti publicul ca e important si ca parerea lui conteaza decat la videochat. Si atunci o sa dispara sectiunile de comentarii din media si o sa poti citi un articol linistit, fara sa fie acolo, sub el, parerea a 10 idioti care se cearta.

Pana la urma, am supravietuit ca specie pana acum fara sa avem comentarii sub orice creatie. De ce sa ne apucam acum. Ce, la muzeu, sub tablou e un loc in care sa poti sa scrii „primul”? Si atunci de ce ar trebui sa fie sub un filmulet pe YouTube?

Sigur, cu cat iti interactioneaza mai tare prostul cu produsul, cu atat e mai mare sansa sa vina si prietenii lui sa cumpere. Dar sunt sigur ca pot exista moduri de a face interactiunea asta mai putin publica. Sa se vada doar in cercul lui de prosti.

Cum iesim de aici. Salvarea

Trebuie sa intelegem ca nu e o situatie din care trebuim salvati. E absolut normala. Sigur, e multa ura pe internet. Dar e acolo o perceptie falsa. Pentru ca ura e judecata dupa comentarii. Si e ca si cum ai judeca un subiect dupa ce se tipa pe strada despre el.

Oamenii normali nu tipa pe strada neintrebati si nici nu comenteaza pe internet asa, aiurea. Doar aia putin dezaxati simt nevoia sa se exprime in legatura cu ceva. De parca orice lucru e un dialog. Pentru fiecare comentator tampit sunt 1000 de oameni normali care nu au spus nimic, ca asa fac oamenii normali.

La fel ca si in cazul oamenilor care vorbesc singuri pe strada, comentatorii de pe internet sunt nebuni, plictisiti, histrioni si nebagati in seama. Si, la fel cum am invatat de mici sa ocolim oamenii care vorbesc singuri, la fel ar trebui sa invatam sa ocolim si oamenii care lasa comentarii. E doar o chestie de educatie.

Trebuie doar sa iti dai seama ca aia nu sunt oamenii reali. Si exista o solutie chiar si mai simpla. Inchizi calculatorul. Si gata. Ura asta nu e in lumea reala. E doar pe internet. In persoana, chiar si cel mai tampit hater e oarecum rezonabil. Si e mult mai mica sansa sa dai nas in nas cu ei.

Nu mai citi pareri ale oamenilor pe care nu-i cunosti sau ale caror pareri nu sunt citite de un procent semnificativ de oameni. Si gata. A disparut toata ura. Sa te alarmezi de ura de pe internet e ca si cum te-ai alarma ca poti sa te ineci intr-un lighean de apa. Trebuie chiar sa bagi capul adanc si sa-l tii acolo impotriva bunului simt ca sa te afecteze cu ceva.