Cu un Kodak automat, Andreea Retinschi a inceput sa fotografieze inca din copilarie peisaje si pisici. Oameni, nu. Oamenii i-a descoperit mai tarziu. Si apoi, pe unii, i-a fotografiat dezbracati.
Am intrebat-o cum poate fi salvat nudul - intr-o epoca in care pare sa i se fi furat orice urma de semnificatie - si de ce ne intoarcem mereu la el? Dar am vrut sa stim si cum e viata de fotograf freelancer in Romania, ce o inspira si cum devine un obiect obisnuit intr-un subiect demn de a fi fotografiat.
Andreea a studiat fotografia si comunicarea media la Universitatea Guelph Humber, in Toronto (Canada) si acum locuieste in Bucuresti. Fotografiile ei, inspirate de culori, vise si flori de cires, poarta mereu in spate o neliniste sub forma de poveste.
Inceputuri
Cand aveam 5-6 ani si aranjam pui de pisica in cadru, si il rugam pe tata sa ii fotografieze. Simteam nevoia de a imortaliza momentul, dar mi-era teama sa nu stric un cadru pe film. Apoi mi-a dat tata un Kodak automat si am inceput sa fotografiez peisaje, pisici si catei. Niciodata oameni. Stateam uneori si jumatate de ora asteptand sa dispara ultimul om din peisaj.
Cand eram in Italia, m-a intrebat sotia lui tata: "Si Andreea, ai vazut ce de baieti draguti pe aici?", iar tata a raspuns in locul meu: "A vazut pe dracu, a stat numai cu capul in aparat si probabil a injurat ca i-au intrat in cadru si i-au stricat peisajul."
Apoi, cand eram la liceu, am facut un curs de fotografie analog. Intr-o zi, singura in camera obscura, m-am indragostit de imaginea care se contura usor pe coala de hartie care cu cateva secunde inainte era alb imaculat.
Nu mai tin minte ce era in fotografie, dar tin minte sentimentul, ca as putea sa fac asta pentru restul vietii mele si as fi fericita.
Viata de fotograf freelancer in Romania
Pentru mine e interesanta. Nu stiu niciodata care e urmatorul proiect care o sa imi bata la usa. Partea buna este cand in mijlocul zilei poti sa faci o baie si sa asculti jazz. Partea rea e cand nu ai timp sa faci niciun dus si drumurile tale sunt pat - birou, pe repeat.
Scoala din Canada
4 ani minunati, cu tot cu lacrimi si bucurii. Primul lucru care imi vine mereu in cap e cat de frig putea fi iarna, uneori -30'C.
Amintiri am multe: cum m-am dat cu o tava furata din cantina pe un deal iarna, saritul prin balti cu A, zilele de pizza si "hai sa ne taiem breton din plictiseala" cu M, ciocolata, vodka si Oscarurile cu A (dar chiar nu am stiut a doua zi cine a castigat), diminetile in care un sfert de tigara ma ametea asa de tare ca ma tineam de pereti ca sa ajung in camera si sa ascult "Run boy, run", noptile de Gilmore Girls cu A2 si cand mi-a lasat dimineata o cutie de mancare chinezeasca pe care am mancat-o in ploaie torentiala, tabietul saptamanal de hotdog si cafea cu E si S, concertul Misfits din Montreal cu S, mosh pit-ul si vanataile, si cum am baut in cateva ore 4 cafele, iar apoi alergam pe strada sa prindem fulgi pe limba. si cred ca de fapt cele mai bune nu pot fi facute publice, sunt cel mult povesti de spus la bere.
Starea in care fotografiezi
Conteaza mult, pentru mine nu este o munca mecanica, ma implic si emotional. In acelasi timp, chiar daca nu e totul foarte roz, imi trag singura un sut in fund si imi vad de treaba, indiferent de ce se intampla in viata mea.
Inspiratie si scop
Locuri si chipuri. Franturi din vise. Sete de culori.
Ce imi doresc e ca imaginile mele sa fie vazute. Mai departe de atat nu pot controla.
Amprenta
Je ne sais pas. Incerc sa construiesc povesti in spatele fotografiilor, nu stiu daca imi iese mereu.
Dintr-un obiect obisnuit, un subiect care merita fotografiat
Transofrmarea asta revine viziunii fotografului. Mereu mi-a atras atentia cum unii fotografi pot face un lucru banal sa para fascinant.
Cum ai inceput sa fotografiezi nuduri?
Asta e o intrebare buna, pentru ca nu tin minte exact care a fost inceputul meu. Stiu ca aveam un proiect la facultate care constata in fotografierea unei posete. Si mie mi s-a parut mai la indemana sa scot in evidenta poseta pozand o fata goala cu ea, decat sa ma chinui sa gasesc haine care sa se potriveasca cu geanta.
Nudul nu trebuie reinterpretat neaparat, el trebuie doar sa continue sa existe.
Chiar daca nu mai este la fel de tabu, corpul gol o sa prezinte mereu o fascinatie. Suntem curiosi, vrem sa vedem cum arata alti oameni goi.
Trenduri in fotografie?
Stiu doar ca au inflorit ciresii (sau merii, sau ce or fi) si magnoliile si astept fotografii in flori. Chiar imi plac.
Fotografi pe care ii urmaresti
Annie Leibovitz. Tim Walker. Nirrimi.
Reclamele si stereotipurile suparatoare
Hmm, nu am stat sa ma gandesc, dar primul lucru care imi vine in cap este treaba cu triunghiul exclusivist: barbatii, fotbalul si berea.
Inteleg treaba cu publicul tinta si statisticile. Dar, daca tot nu ma vrea pe mine, chiar daca beau bere si ma uit la fotbal, atunci incerc si eu sa evit brandul respectiv, care se concentreaza doar pe imaginea asta. Zic, nu dau cu berea.
Ai face fotografie publicitara?
Da, desigur. In conditiile in care sunt platita. Cel mai important lucru este dorinta clientului si o viziune comuna. Sper ca am raspuns profi si o sa primesc cateva oferte acum. :)
