Marturisesc, sunt lenesa cand vine vorba de accesorizat o tinuta, dar nu sunt anti-bijuterii. Au contraire, cand imi pica ochii pe o bijuterie contemporana, ma intreb de fiecare data cata pregatire intra in ea si de la ce idee a pornit autorul. De data asta, am si raspunsuri de la Ioana Ardelean. Arhitect de meserie si asistent la UAUIM, ea a trecut spre designul de bijuterie, despre care spune ca e o continuare a arhitecturii, dar la o alta scara. Incepe treaba intotdeauna cu un caiet de idei, nu de desene. O inspira ideea de coregrafie, adica flexibilitatea pe care o poate avea o bijuterie in relatie cu purtatorul ei. Pe acelasi concept, Ioana a creat o intreaga colectie de bijuterii "transformabile", bratari care devin coliere si invers sau brose cu fatete multiple, alcatuite fiind din elemente mobile. Despre ce presupune procesul ei de creatie si despre alte proiecte din portofoliul Ioanei, regasiti mai jos:
De la arhitectura la bijuterie
De la arhitectura la bijuterie a fost un pas foarte mic, o continuare la alta scara. De altfel, abordez bijuteria asemenea unui proiect de arhitectura. Atat in design, cat si in arhitectura, vad acelasi drum de la idee la realitatea palpabila si ma intereseaza foarte mult demersul pe care il construiesc in acest sens. In bijuterie, finalitatea proiectului este mult mai rapida si mai directa. Este foarte important ca o realizez cu propriile maini.
Bijuteria de autor este un domeniu emergent, plin de libertati, un camp de experiment absolut fascinant pentru mine. Asa ca ma regasesc in el destul de natural, continuand ceea ce incepusem deja ca arhitecta.
Studii, proiecte, experiente
La Assamblage, de exemplu, a fost util pentru ca au cursuri de scurta durata si am putut sa aleg ceea ce ma interesa in mod deosebit. In 2013 m-am inscris la cursul Basic one, nu atat cu intentia de a debuta in bijuterie, cat pentru a deprinde tehnici de lucru cu metalul pe care voiam sa le aplic in realizarea machetelor de arhitectura. Am cunoscut astfel oameni foarte talentati si dedicati, iar atelierul este o oaza in care imi place mereu sa ajung.
In toamna lui 2014, cand s-au lansat submission-urile pentru Autor, a fost insa momentul decisiv pentru mine: mi-am dorit sa debutez la Autor, asa ca m-am apucat de prima colectie. Cu a doua colectie am castigat Autor Awesome Award si acesta a fost un moment foarte important in cariera mea.
Autor Awesome Award-ul Ioanei, 2015
Dupa ce am urmat cursurile de la Alchimia, mi-am dat seama ca este mediul perfect in care oamenii, de-o potriva cursanti sau profesori, se intalnesc ca sa impartaseasca idei, sa puna intrebari relevante, si apoi sa creeze. Cei de acolo sunt foarte critici si dedicati, iar asta ii face o scoala de avangarda dupa parerea mea.
Asistent la Ion Mincu
Imi plac scolile; sau ideea de scoala. Atelierul din care fac parte la Ion Mincu este de asemenea un mediu fascinant pentru mine. Ma provoaca intelectual, si ma tine conectata la lumea arhitecturii contemporane. Sunt la Ion Mincu pentru ca mi-am gasit locul intr-o echipa foarte interesanta, cu care rezonez si fara de care nu as activa la potentialul meu. Este, de asemenea, un mediu in care intalnesc oameni sclipitori - si ma refer la studenti aici. E o placere sa interactionez cu ei.
Momentul de gata, vreau un proiect personal
A aparut din dorinta de a da finalitate unor proiecte sau idei probate deja in arhitectura si de a transmite publicului cat mai mult din potentialul meu. In designul de bijuterie ma bazez foarte mult pe background-ul meu de arhitect. Apoi consider ca un proiect personal iti aduce intotdeauna un grad insemnat de libertate, pe care mi-am dorit-o si am apreciat-o intotdeauna.
Colectii
Colectia Bare Fabrication reprezinta un statement despre argint si despre calitatile lui naturale. In strategia mea de design acestea intaresc expresia obiectului.
Este o colectie despre elemente seriale, taiate si recompuse intr-o ordine si un ritm nou. Lucrez foarte mult cu suprafete texturate prin ritm, nu prin finisaj. Din punctul meu de vedere, suprafata impreuna cu ritmul reflecta un spatiu infinit, pe care am cautat sa il redau in aceasta colectie.
Choreographic, este o colectie despre ideea de miscare transpusa in obiect si despre versatilitatea pe care o bijuterie trebuie sa o aiba. Universul la care ma refer pentru aceasta colectie este la limita dintre arhitectura si coregrafie.
Sunt structuri alcatuite din parti mobile, adaptabile, care isi pot schimba forma si functiunea: o bratara poate deveni colier sau o brosa poate fi diferita in fiecare moment prin schimbarea configuratiei pieselor componente.
Valoarea conceptului
Nu cred in formele facute asa, din primul gand care iti vine in minte. Cred ca trebuie multa sinteza si mult experiment inainte de asta, pe care orice designer trebuie sa le parcurga.
Nu pornesc de la ideea de a face un inel sau o bratara, ci o structura si o expresie puternica, din care apoi cercetez si decid ce obiect purtabil va iesi. Conceptul este esential, dar nu este suficient daca nu reusesti sa il transpui in obiect.
Este un element abstract caruia trebuie sa ii construiesti un demers, pentru a-l transforma in ceva palpabil. Este continutul oricarei piese, zic eu, si imi confera maximul de libertate atat in creatie cat si in expresie.
Etapele crearii unei bijuterii
Pornesc de la un caiet de idei, de lucruri scrise mai intai. Nu simt nevoia sa desenez deloc, ceea ce mi se pare destul de curios. Lucrez singura si marturisesc ca imi face mare placere, ma incanta fiecare etapa din proces.
Dupa ce au vazut cum lucrez, cei de la Alchimia mi-au recomandat sa invat sa fac aliaje. Un fel de cocktail de metale, pe care le topesti impreuna intr-o anumita proportie pentru ca apoi sa te bucuri de calitatile lor.
Imi place sa lucrez cu materialul din prima faza si pana la ultima: imi torn lingourile la o anumita proportie pentru ca apoi sa le tai si sa le transform intr-un colier sau intr-o bara pe care o laminez pentru a obtine sectiunile pe care le recompun in suprafata inelelor.
Inspiratie
Cand vine vorba de bijuterie, ma inspira in primul rand ideea de coregrafie, pe care o piesa trebuie sa o aiba in relatie cu corpul. Apoi un univers de imagini, forme, emotii, senzatii, pe care vreau sa le imprim materialului si obiectului.
Expresia pe care caut sa o dau unei piese este generata de o secventa din proces pe care o surprind si o arat publicului este o taietura dintr-un film care devine o secventa statement, unicat.
Cu privire la instalatii ma inspira intotdeauna tema pe care o primesc. Atat in bijuterie cat si pentru instalatii imi place sa lucrez cu materialul la limita, in ideea de versatilitate, fragilitate si din nou ideea de miscare.
Ma intereseaza sa exprim limita dintre fragilitate si portanta, dintre firav dar stabil, mobil dar echilibrat, minimal dar complex. Cred de asemenea in instalatiile interactive, pe care poti sa le atingi si sa le misti.
Instalatia care a creat ansamblul Found.Lost.Found.
Valoarea expozitiilor
Expozitiile sunt relevante pentru orice designer si cred ca initiativa ar trebui sa plece de la curatori. Cea mai de succes expozitie la care am participat, a fost cu siguranta Found.Lost.Found. judecand dupa efectul asupra publicului si al juriului. Puternica si surprinzatoare, as spune eu.
Publicul prezent la Sommerset House a fost cucerit de expresivitatea expozitiei si a colectiilor prezentate, si acesta cred ca este un rezultat foarte important.
Colaborarea Found.Lost.Found
Apreciez oamenii dedicati si talentati si de asemenea, ideea de echipa. Sunt deschisa sa ii ascult si sa ne folosim potentialul cat mai constructiv. David Sandu este cel care are meritul de a-mi fi propus aceasta provocare, si caruia ii multumesc si pe aceasta cale. Apoi a fost importanta aceasta vointa a lui de a face ceva bine si de a coopta oamenii pe care i-a considerat potriviti pentru asta.
Am apreciat implicarea intregii echipe, vointa tuturor de a face totul la maxim. Pentru mine insa, definitorie a fost deschiderea lui David inca de la inceputul proiectului, de a merge la Londra cu o instalatie puternica, care sa exprime tema si modul in care ne intereseaza sa o abordam.
Cred ca acest rezultat s-a simtit in modul in care a fost primita de public si de juriu. In ansamblu a fost o echipa mica, dar bine inchegata si eficienta pana in ultima clipa, si cu siguranta o formula de succes.
Proiecte de viitor
Abia astept sa lucrez la urmatoarea colectie. Va fi o continuare la Ode to childhood. O colectie care se refera la lucruri fragile, obiecte purtabile fata de care trebuie sa te implici, sa fii atent, sa le prelungesti viata, sa le completezi expresia.
Apoi, desigur, astept cu nerabdare sa prezentam Found.Lost.Found la Bucuresti si reactia publicului pentru aceasta expozitie. Sper sa devina o expozitie itineranta si sa primim feedback din partea unui public cat mai larg.
Pe termen lung, ma gandesc de asemenea la Autor, dar si la multe expozitii internationale de bijuterie contemporana consacrate, la care imi doresc sa particip, Neaparat astept si urmatoarea instalatie!