Chiar in urma cu un an si 3 zile, scriam aici despre Robin and the Backstabbers. Acum vrem sa despicam firul in patru cu cel ce serveste trupei pe post de basist. Pretextul? Aventurile lui cu regia.
Vlad Fenesan a pornit din Cluj spre Bucuresti la facultate, stiind deja din liceu ce vrea sa faca: dupa cateva tangente cu teatrul, si-a dat seama ca, de fapt, s-ar indragosti mai usor de film.
Vlad a regizat pana acum mai multe scurtmetraje, videoclipuri (pentru Smiley, Delia si, desigur, Robin and the Backstabbers) si s-a ocupat un timp si cu productia publicitara.
A colaborat cu shop-ul de creatie Griffon & Swans, iar experientele de aici s-au concretizat, intre altele, si cu realizarea primului lui scurtmetraj.
"Detasamentul orb" a fost numit Cel mai bun scurtmetraj european independent in cadrul ECU - Festivalul European de Film Independent 2014, tinut la Paris. Asta dupa cateva alte premii pe la festivaluri de film independent din Los Angeles, New York sau Saint-Tropez.
Sunt multe de aflat despre Vlad, in cele scrise mai jos, asa ca, lectura frumoasa:
Directia: Regie Film
Am descoperit ca vreau sa fac asta in liceu, mai exact la inceputul clasei a 11-a. Prin intermediul unei prietene foarte bune, care se pregatea pentru examenul de admitere la Regie Teatru, am avut acces la cursurile pregatitoare oferite de Facultatea de Teatru.
Asta a fost prima mea incursiune dincolo de cortina, sau de ecranul televizorului.
La inceput, a fost pur si simplu fascinatie si nimic mai mult. Prietenei mele ii parea rau ca nu poate sa dea la Film din cauza ca i se parea ca nu are destul timp sa se pregateasca pentru admitere.
Iesind impreuna de la un film, m-a traznit ca de nicaieri: mi-am dat seama ca pot sa fac asta si ca e ceva ce mi-ar placea cu adevarat sa fac, ceva de care pot sa ma indragostesc.
UNATC – proiecte
Facultatea mi-a oferit sansa de a invata cum se face film. Am facut sase filme pe parcursul ei, iar trei dintre ele mi-au dat ocazia sa particip la festivaluri.
Spre exemplu, la inceputul anului doi, intr-o vizionare la scoala, am vazut filmul Recoltarea stufului in Delta Dunarii al lui Titus Mesaros si de acolo am cheia in care urma sa-mi construiesc filmul. Am scris scenariul si i-am contactat pe George Chiper - director de imagine si Andrei Dascalescu – editor si producator.
Nu stiu daca Andrei s-a folosit de infrastructura BBC sau nu, cert este ca in cateva zile eram in biroul directorului care ne primea cu bratele deschise.
Am primit un reprezentant din partea Metrorex care ne-a insotit trei zile si trei nopti peste tot unde am avut nevoie sa mergem si care ne-a deschis toate usile in spatele carora aveam nevoie sa filmam. S-au oferit inclusiv sa taie linia, daca avem nevoie sa filmam scantei in tunelul de la metrou.
In facultate, am inceput sa-mi fac o imagine despre ce inseamna industria de film si lumea filmului. Imaginea reala nu corespundea cu ceea ce-mi inchipuiam eu, asta fiind, pe de o parte, ceva firesc.
In acelasi timp, a fost si un semnal de alarma vis-a-vis de ceea ce-mi doresc sa fac. Dupa UNATC, am vrut sa ma detasez cat de departe posibil de sistemul impus de institutie.
Proiectul de absolvire
Experienta unui film anterior, din anul 3, mi-a adus foarte multa mahnire si procesul a fost epuizant. In anul 4, am intrat cu gandul de a face ceva mai in felul meu.
Pentru proiectul de absolvire, am cerut ajutor unei case mari de productie si am primit un producator profesionist care sa rezolve problema infrastructurii de care aveam nevoie pentru film. Cu alte cuvinte, am aranjat lucrurile astfel incat sa pot sa-mi fac treaba in conditii relativ decente.
Realizarea efectiva a filmului a fost una dintre cele mai frumoase experiente de pana atunci si mi-a confirmat ca felul in care alegi sa faci lucrurile influenteaza direct rezultatul final.
Pe langa asta, am avut noroc sa ma inconjor de oameni foarte pasionati, care s-au dedicat in totalitate si au muncit cot la cot cu mine: Patru Paunescu, Vlad Voinescu, Filip Muresan, Laura Lazarescu.
Perioada Griffon & Swans
Griffon & Swans a aparut cat timp noi eram inca in facultate. La inceput, l-am tratat ca pe un laborator in care dezvoltam proiectele. Barna Nemethi a gasit un spatiu in centru, in care i s-a dat voie sa se desfasoare dupa bunul lui plac.
Primul proiect la care s-a lucrat cu adevarat intens a fost o adaptare, un lungmetraj dupa Titus Andronicus, proiect care si acum sta bine mersi in sertarele noastre. Am ajuns in punctul in care facuseram tot, mai putin rost de bani.
Intre timp, Barna a inceput sa contracteze proiecte si, incet-incet, Griffon a inceput sa semene cu o agentie full service. In timpul asta, eu mi-am pastrat titlul de colaborator. Mergeam daca eram chemat si ma ocupam de tot ce era nevoie. Asa am invatat sa fac productie si alte activitati pe care nu le intrevedeam vreodata.
Am simtit ca merita, ca pun umarul alaturi de oameni pe care ii cunosc si alaturi de care mi-e drag sa muncesc. Iar scopul nostru era performanta. Expunandu-ma in felul asta, mi-am descoperit pasiunea pentru montaj. Treptat, am ajuns sa am un birou al meu in cadrul Griffon & Swans si, pentru o perioada semnificativa, proiectele veneau prin Griffon sau erau directionate catre Griffon.
Ca sa fim bine intelesi, Griffon & Swans nu a fost niciodata doar o agentie. Griffon a fost un laborator de creatie, o casa de productie, un „idea shop”, un experiment - orice, dar nu o singura chestie. S-a intamplat ca a atras destul de multa atentie cat sa fie privita ca un produs in sine, care, evident a atras cumparatori, dar nu a supravietuit tranzitiei catre o altfel de structura.
De plecat, am plecat ultimul, vesnic recunoscator ca am avut noroc sa fac parte din echipa aia.
Drumul pana la filmul de debut
Orice proaspat regizor care vrea sa scoata capul in lume trebuie sa faca anumite compromisuri. Trebuie sa fie flexibil, sa se repozitioneze usor cand lucrurile iau turnuri la care nu se astepta si sa faca in asa fel incat sa nu-si piarda niciodata telul din vizor. Sa nu se lase bruiat.
Scoala ne antreneaza sa fim artisti, sa fim autori, pe cand industria nu are nevoie decat de executanti.
In cazul meu, alaturi de Griffon & Swans, am castigat o finantare CNC pentru scurtmetrajul "Detasamentul orb", film care s-a bucurat de un traseu festivalier destul de bun, care a culminat cu Premiul pentru cel mai bun scurtmetraj european independent, la Paris in primavara lui 2014.
Insa gustul cu care am ramas dupa terminarea acestui prim film de scurtmetraj m-a determinat sa ma indrept catre alte zone, cel putin pentru o anumita perioada – asa am ajuns sa iau parte la facerea formatiei Robin and the Backstabbers si a revistei AllHollow.
Publicitate, music videos, film
Pentru mine, diferentele sunt doar de suprafata, de forma. Pana la urma, eu sunt un povestitor, un om caruia ii este atribuita sarcina de a transmite un mesaj si care trebuie sa respecte niste structuri deja testate si bine inradacinate in constiinta colectiva. Le numim forme de expresie vizuala, forme care imbraca idei sau mesaje. Singurul aspect cu adevarat important care le delimiteaza este durata lor.
Avantajul real al filmului este ca pune imaginea in miscare in prim plan, in timp ce restul formelor de arta: arhitectura, sculptura, pictura, dansul, muzica, poezia, etc. sunt subordonate si folosite in serviciul acestei noi arte.
Clipul muzical functioneaza in serviciul cantecului pe care il acompaniaza, reclama publicitara functioneaza in serviciul produsului pe care il acompaniaza.
Problema, din punctul meu de vedere, este ca, in momentul asta, la nivel destul de larg, ceea ce numim noi film, cinema, sunt tot niste imagini miscate care functioneaza in serviciul a ceva.
Cum te faci cunoscut
Ca si in orice alt loc pe lumea asta, facand foarte bine ceea ce faci. Ai nevoie de un mix foarte special, in care mi-ar placea sa intru in detaliu, dar nu cred ca am destul spatiu si timp. Ai nevoie de o specializare in masura in care te decizi ca vrei sa-ti faci o slujba din asta.
A ma face remarcat nu a fost una dintre nevoile mele. Nu am tinut niciodata sa arat cu degetul spre mine si sa zic: uite cat de bun sunt. Adica eu stiam deja ca sunt bun si nu aveam nevoie sa demonstrez nimic.
Am invatat sa fac film si asta fac. Faptul ca el se intampla de pe ecranul telefonului meu sau este proiectat pe o panza de doisprezece metri inaltime, ca este in spatele usilor inchise sau in vazul lumii, ca are buget zero sau X, echipa de unul sau sute, mi-e egal. Daca te faci regizor in Romania, a doua zi te apuci de treaba.
Selectia de proiecte
In perioada asta foarte simplu: nu prea mai accept oferte, decat daca imi acorda sansa sa fac ceva ce pot controla suta la suta. As putea sa o numesc strategie, dar e mai degraba solutia pe care simt ca pot sa mi-o asum. Pot sa spun, in schimb, ca am lucrat cu o placere aparte la filmele experimentale AllHollow si la videoclipurile Robin and the Backstabbers.
Am incetat sa fac reclame si am incetat sa fac clipuri comerciale.
Nu am avut niciodata reel, nu m-am gandit in felul asta. Atunci cand a fost necesar, am pus cap la cap material astfel incat sa obtin un proiect sau altul si am lucrat cu ce aveam la dispozitie. Partea buna e ca, de cele mai multe ori, nu a fost necesar.
