[Cui ii e frica de politica?] Mugur Patrascu: Discutia cu tine insuti, in postura de comunicator politic, ar trebui sa aiba un cu totul alt nivel si caracter decat cea pentru implicarea intr-o comunicare la tutun, bunaoara

Mugur Patrascu, partener Screen Native, s-a tinut departe de politica. Pentru ca cel care comunica trebuie sa fie aliniat mental cu politicianul, iar intersectia aceasta nu s-a produs pana acum.

Din aceasta pozitie, el explica de ce implicarea publicitarilor in politica este, mereu, controversata, cum se vede evolutia campaniilor politice in Romania si face un exercitiu pentru viitor: “cred ca puterea si influenta populatiei anonime, a influentatorilor anonimi de pe internet va creste constant. Cred ca o sa apara niste specializari noi in comunicarea politica, care vor fi rezidente in capacitatea de gasi si activa acesti oameni cu niste metode absolut suprinzatoare legate de tehnologie”.

De ce ai ocolit politica

Mai intai din lipsa de apetit pentru mizeria pe care o presupune. Apoi, cand am fost solicitat, fie am fost solicitat de cine nu trebuia, fie nu am avut disponibilitatea obiectiva necesara demersului.

Comunicarea politica este una dintre cele mai interesante forme de comunicare pentru ca este foarte dinamica, foarte intensa, legata de o persoana foarte bine identificata si vie, in niste zone de emotii foarte puternice, cu mize foarte mari si actuale, dar in acelasi timp, ca sa iasa cum trebuie si cu satisfactii, trebuie ca cel care o face sa fie aliniat mental cu cel pentru care o face. Si nu a fost sa fie.

Pentru ca altfel, este cea mai mizerabila postura in care se poate afla un comunicator.

In Romania, implicarea publicitarilor in campaniile politice este un subiect sensibil. De ce?

In comunicarea politica miza este imensa: poti sa salvezi sau sa ingropi o tara. Si cine isi asuma asta fara sa clipeasca, fie crede ca e Mesia pe pamant, fie este lipsit de discernamant. Discutia cu tine insuti, in postura de comunicator politic, ar trebui sa aiba un cu totul alt nivel si caracter decat cea pentru implicarea intr-o comunicare la tutun, bunaoara.

Pentru ca politica locala este lipsita de sinceritate, viziune, amploare si eleganta. Si in majoritatea cazurilor este facuta de niste grobieni si rudimentari, pentru niste interese complet altele decat cele afisate.

Este foarte multa minciuna si impostura poleita, iar asocierea cu aceasta situatie nu cred ca beneficiaza nimanui, oricat de interesanta este strategia sau solutia creativa. Iar rezultatul nu este altul decat manipularea feroce a unor grupuri de oameni, manipulare de care te faci vinovat finalmente, ca originator al mesajului.

Ma intreb, de exemplu, cum se simt cei care au facut reclama la FNI si daca au stiut ce fac. Mai faceau daca stiau? In comunicarea politica, esti exact in situatia FNI, numai ca stii de la bun inceput ce faci. Ramane sa alegi daca o faci sau nu.

Va dau doar un singur exemplu: campania care mi-a placut mie cel mai mult a fost "Hai Romania!" facuta pentru Oprescu, la Primaria Capitalei. Restul il cunoasteti.

Evolutia campaniilor politice in Romania

Initial comunicarea politica se facea pentru un singur grup amorf, cu un singur mesaj lozincar si direct. Prestanta omului sau oamenilor conta foarte mult.

Astazi comunicarea politica are un nivel de rafinament si complexitate foarte greu chiar de inteles, nu doar de realizat. Internetul a transformat lupta politica intr-un razboi de transee in care fiecare tabara produce argumente si continut impresionant prin cantitate si polivalenta, mult mai bogat si relevant decat continutul sau ideea principala a campaniei.

Astazi, cei care realizeaza campaniile politice au probleme reale de a tine sub control ce se intampla, de a-i face pe receptori sa inteleaga si sa discearna ce este real, autentic, provenit din cultura populara sau de la adversar.

Ati vazut in direct cum imagini de la cozile din Europa si glume de dupa emisiunile cu candidati schimba radical rezultatul luptei politice, cum partidul Facebook reuseste sa creasca emotii peste noapte, cum reuseste sa catalizeze o masa care nu mai raspunde sloganiadei de partid.

In acelasi timp, tinta acestui nou mod de a face politica devin cetatenii, care nu reusesc sa-si foloseasca propriul creieras pentru a trage o concluzie si a-si forma o opinie.

Se ajunge la situatii de neinteles cum este cea care se intampla azi in America, unde Trump mentine un ritm sustinut impotriva a tot ceea ce este de bun simt, pe o sustinere din niste paturi si pe niste metode de circoteca, alta data complet lipsite de tractiune.

Ce se intampla acum in comunicarea politica: bune si rele

Comunicarea politica nu mai are nici o legatura cu realitatea and this is on purpose. Astazi se angajeaza consultanti care cauta si analizeaza cele mai bune solutii pentru a livra ce trebuie cui trebuie. Comunicarea politica este manipularea unor paturi de oameni gregari, fara discernamant propriu.

Esenta politicului nu mai este rezolvarea lucrurilor sau, minim, o parere despre lucruri ci accesul la putere si mentinerea acolo. Iar pentru asta, comunicarea are un rol esential.

Pe partea celor bune, cred ca raman oamenii si idealurile. Campanii ca cea pentru M10 care s-a format si construit pe participarea unor oameni care au catalizat in jurul unui set de idei si si-au pus la dispozitie talentul pentru a duce mai departe un mesaj, raman exemple de curatenie si curaj in zona politica.

Zona independentilor cred ca este oricum cea mai curata mai frumoasa. Eforturile unor echipe de a creste notorietatea unor oameni tineri si mai putin cunoscuti este de asemenea de incurajat. Eforturile care aduc a spirit ONGist sau care isi propun sa schimbe modul in care gandim politica vin ca un suflu nou si energizant in aceasta parte a comunicarii. Iar aici tot ONGistii se pricep cel mai bine.

Miscari ca Uniti Salvam sau Colectiv, chiar daca sunt intr-o zona de civism si mai putin politice, reprezinta de fapt un nou mod de a face politica si a realiza atingerea unor obiective.

O mentiune speciala din perspectiva digitalului, care ofera o nesperata arma si posibilitati celor care nu au bugete de varf. Cand tot orasul are outdoor-ul blocat, sunt initiative care reusesc sa comunice si sa faca diferenta pe medii si intrumente digitale la un nivel surpinzator. Cred ca in aceasta campanie electorala vom vedea multe asemenea exemple. Felul in care candidatii vor reusi sa se asocieze cu influentatori este de asemenea crucial in succesul campaniei, in atingerea unor grupuri mari de omeni.

Brandurile politicienilor romani: ce lipseste?

Politicienilor le lipseste vocatia. Ei sunt politicieni de conjunctura nu de vocatie. Ca urmare, brandurilor de politicieni le lipseste credibilitatea si consecventa.

Un brand construieste pe o realitate a produsului si pietei. Politicienii construiesc pe o construstructie de mucava in masura sa denatureze realitatea.

In comunicare, se spune ca nimic nu e mai rau decat o comunicare buna la un produs prost. La politicieni, in cele mai multe cazuri comunicarea nu are nici o legatura cu produsul. Scarba oamenilor de buna credinta fata de politica nu este esentiala fata de politicieni, ci fata de minciuna si fatarnicia mesajului de comunicare care nu face decat sa acopere o realitate gaunoasa.

Exemplele bune sunt putine si marginalizate. Si aici principala miza este activarea si manipularea maselor needucate de alegatori. Fenomenul este acelasi ca cel de care se loveste o importanta parte a continutului presei sau internetului in general.

Continutul bun are parte de o reactie medie sau mica pe cand continutul populist, strange o adeziune si un consum incredibile. Aceasta este de alfel si cea mai mare provocare in comunicarea politica – cat esti tu si cat lasi populismul sa primeze sau cat din manipulare este buna si cat este complet negativa.

Atitudinea romanilor fata de politicieni

Cred ca 50% dintre romani sunt clienti politici si aici nu putem vorbi de atitudine, ci doar de supravietuire si mimetism.

Cealalta jumatate are probleme in a intelege ce se intampla si a alege o alternativa.

Ca urmare, batalia de comunicare politica se da pentru a doua jumatate si in mod normal ar trebui sa se faca cu un discurs mai inteligent, presupunand ca acestia chiar isi pun probleme, inteleg argumente si ar fi cauta un discurs pe solutii si constructie.

Problema este ca aceasta a doua categorie este permanent ignorata de niste mesaje politice absolut idioate si lipsite de substanta, de un autism si o incapacitate de relationare specifica de altfel si anumitor branduri. Ca urmare, acestia din urma isi iau comunicarea in propriile maini si fac gherila politica la fiecare alegeri.

Acest partid al oamenilor permanent jigniti de mesajul si comunicarea politica a greilor devine din ce in ce mai important in contextual general si are puterea de a influenta soarta momentelor importante ale tarii. Din pacate, grupul acesta actioneaza numai cateva zile pe an, dupa care dispare printre posturile wall-ului, lucrurile reluandu-si curgerea fireasca.

Exercitiu de viitor

Din primele semne ale acestor alegeri, cred ca abordarea Idiocracy o sa aiba o din ce in ce mai mare contrapondere in niste alternative mai moderne, mai destepte, relevante pentru o anumita categorie de oameni - de fapt, cea mai puternica si mai evitata categorie de catre politicienii vechi.

Cred ca puterea si influenta populatiei anonime, a influentatorilor anonimi de pe internet va creste constant. Cred ca o sa apara niste specializari noi in comunicarea politica, care vor fi rezidente in capacitatea de gasi si activa acesti oameni cu niste metode absolut suprinzatoare legate de tehnologie.

Sunt incredibile, dar foarte interesant de urmarit destinele unor "loviti de Facebook", nesimtiti sau inabordabili pe caile normale, birocratice, care zboara instantaneu din scheme greu de scuturat, in urma unor reactii sau actiuni pe Facebook.

Seful politiei din Brasov sau shit storm-ul cu Dragnea sunt exemple de civism care au o influenta direct in politica si care o sa creasca in intensitate.

In acelasi timp, in aceasta campanie electorala, banii o sa vorbeasca si vor duce la reorganizari importante ale postacilor care vor ajunge la alt nivel in acest an, atat ca mijloace cat si ca metode.

Ma astept ca in aceste luni de alegeri sa vedem mult mai multi coborati, dar si mult mai multi urcati de Facebook si, in general, o campanie care se va imparti in doua: o campanie pentru Romania veche, conservatoare si alta pentru cea emergenta, moderna, verde si probabil progresista.

O sa vedem o campanie care se duce cu mijloacele vechi, sloganiada si sforaituri terne pentru niste alegatori ramasi in alt secol si o campanie dusa mai bine sau mai putin coerent pe noile medii, adresata noului tip de alegator, cu tehnologie, mult social, mult continut, reactii si initiative real time sofisticate.

Insa, esential, comunicarea politica, la fel ca cea de brand, va evolua atunci cand se vor schimba politicienii si distanta intre afirmatii si realitate sau intentii o sa se micsoreze vizibil. Ceea ce pentru acest an electoral este departe sa se intample pentru marea majoritate, oferind in acelasi timp ocazii nesperate pentru o patura moderna care, pe acest fundal, poate creste semnificativ in preferinte.