Abia iesita de pe bancile UNATC, Stefania Maftei spune ca nu pasiunea pentru film a impins-o catre regie; desi, de mica, auzea de la tata (regizor) si mama (actrita) discutii despre teatru, film si arta. Ce-si dorea era "un fel de a ma exprima care sa nu aiba limite, in care sa pot sa fac si sa arat absolut orice si asupra caruia sa am control deplin".
Revelatia regiei a venit de mana cu o broasca testoasa, in timp ce pe fundal rula "Arizona Dream" al lui Kusturica:
"Cand aveam 5 ani, am primit de la ai mei o broasca testoasa, care a devenit rapid animalul meu preferat. Toata copilaria am sustinut in stanga si in dreapta ca testoasa mea imi zambeste cand vorbesc cu ea [...]. Evident, adultii din jurul meu au insinuat subtil ca este doar un animal si ca nu are cum sa zambeasca.
Apoi am revazut filmul "Arizona Dream" al lui Emir Kusturica, in care Grace spune ca testoasa este singurul animal care zambeste. Pe Kusturica nu l-a contrazis nimeni si asa m-am gandit ca eu asta vreau sa fac, sa regizez filme, pentru ca testoasele zambesc".
N-a incercat toate stilurile de cinema ca sa poata vorbi despre o "voce regizorala" proprie, dar lucrurile sunt in desfasurare: Stefania lucreaza la o serie de proiecte personale, un mockumentary si un film cu dans. Stie sigur, in schimb, ca a fost si va fi inspirata de viziunea lui Tim Burton asupra lumii, indrazneala lui Lars von Trier si jocul cu luminile practicat de Gaspar Noe.
Despre asta si despre parcursul ei, ne spune in continuare:
Pasiunea pentru film si regie
Cred ca din totdeauna am stiut ca vreau sa lucrez intr-un domeniu artistic, chiar daca nu am spus asta nimanui. In casa la mine numai despre asta se vorbea, despre teatru, film si arta in general. Am avut cumva "microbul" asta in sange, de cand eram mica, era tot ce stiam si ce intelegeam despre lume.
In clasa a XII-a, nu stiam exact ce vreau sa fac, am vrut sa dau la scenaristica prima data, imi placea sa scriu foarte mult. Apoi m-am gandit sa dau la regie de teatru, dar mi-am dat seama ca intr-un spectacol de teatru nu as avea suficienta libertate vizuala si ca exista lucruri pe care nu le-as putea transforma in realitate.
Decizia de a da la regie de film nu a venit neaparat dintr-o pasiune pentru film, ci din dorinta de a gasi un fel de a ma exprima care sa nu aiba limite, in care sa pot sa fac si sa arat absolut orice si asupra caruia sa am control deplin.
Revelatia asta a venit intr-un mod complet neasteptat, de la un fapt banal: cand aveam 5 ani, am primit de la ai mei o broasca testoasa, care a devenit rapid animalul meu preferat. Toata copilaria am sustinut in stanga si in dreapta ca testoasa mea imi zambeste cand vorbesc cu ea si ca este mereu fericita sa ma vada.
Evident, adultii din jurul meu au insinuat subtil ca este doar un animal si ca nu are cum sa zambeasca.
Apoi am revazut filmul "Arizona Dream" al lui Emir Kusturica, in care Grace spune ca testoasa este singurul animal care zambeste. Pe Kusturica nimeni nu l-a contrazis si asa m-am gandit ca eu asta vreau sa fac, sa regizez filme, pentru ca testoasele zambesc.
Studii
Pentru admiterea la UNATC m-am pregatit o vara intreaga, in fiecare zi, cu regizoarea Anda Cruceanu. Andei ii voi fi mereu recunoscatoare pentru rabdarea si afectiunea cu care m-a invatat abc-ul cinematografiei. Anii de facultate au fost cu bune si cu rele, i-am iubit si i-am urat in acelasi timp pe profesorii mei.
Din scoala am invatat ca trebuie sa deschid ochii si sa ma uit in jur cu atentie, povestile sunt acolo si asteapta sa fie descoperite. De la parintii mei am invatat sa ma uit in mine, la ce ma doare, ma apasa sau ma revolta si sa nu-mi fie frica sa privesc si sa traiesc totul cu multa emotie.
Dupa ce am terminat facultatea, am avut din pacate impresia ca mi-am pierdut din creativitate sau ca am inceput sa gandesc "prea mult". La inceput actionam foarte mult din instinct, totul avea legatura cu emotiile, acum incerc cumva sa ma intorc la asta.
Am obtinut si o bursa Erasmus in Belgia, unde am urmat cursuri de animatie si de fotografie pe film, activitati la care ma intorc acum cu fiecare ocazie.
Primul proiect personal
In primul semestru de facultate am avut de facut un film-portret pentru examen. Provocarea a fost sa conving pe cineva care are o poveste de spus sa se arate asa cum e. Am inteles rapid ca oamenii o sa arate doar ce vor ei in fata camerei. Eu simteam nevoia de autentic, asa am ajuns la concluzia ca trebuie sa aleg pe cineva pe care cunosc foarte bine.
Sora mea mai mica avea atunci 12 ani si era pasionata de street dance. Chiar in perioada in care eu imi cautam subiectul pentru film ea a aflat ca nu mai are voie sa danseze, din cauza unor probleme de sanatate. A fost devastata si a intrat intr-un fel de depresie.
M-am hotarat sa fac un film despre ea, emotia pe care o transmitea era fantastica. Am pus pe hartie un sir de situatii care mi se pareau relevante pentru a intelege cine este ea ca om si am ambalat totul in contextul dramei pe care o traia ea atunci.
Nu era obligatoriu, dar am tinut neaparat sa lucrez cu cineva de la Imagine si cu cineva de la Multimedia - sunet si montaj. Cu colegul de la clasa de imagine Alexandru Dobre chiar am pastrat colaborarea la toate proiectele din facultate si nu numai. Atat el, cat si Stefan Azaharioaie de la montaj s-au imprietenit rapid cu sora mea, iar la filmare a fost o atmosfera foarte relaxata.
A fost una dintre cele mai frumoase si intense experiente de lucru pe care le-am avut, in primul rand pentru ca subiectul era foarte aproape de inima mea.
Participarea la lungmetrajul „Afacerea Est”
La "Afacerea Est" am ajuns participand la un pitch la Next Film Festival cu un proiect de scurtmetraj pe care voiam sa-l dezvolt. Acolo m-am intalnit cu producatoarea Iuliana Tarnovetchi. Desi nu mai lucrasem pana atunci, mi-a oferit un post de 3rd AD la lung-metrajul cu care era in pre-productie.
M-am bucurat ca s-a ivit ocazia sa lucrez la o saptamana dupa ce mi-am luat licenta, n-am crezut ca o sa gasesc ceva atat de repede.
Echipa a fost formata in mare de oameni tineri, multi dintre noi eram la primul proiect important. Eu m-am ocupat cu actorii, atat in faza de repetitii, cat si la filmare.
Tinu Bazga a fost 1st AD, si cel cu care am colaborat cel mai mult, iar Alexandra Buzas a fost producator executiv. Ei m-au invatat cam tot ce trebuia sa stiu si mi-au creat un context de lucru foarte placut. A fost o experienta foarte intensa, mai grea decat ma asteptam, dar cu ocazia careia am inteles practic cum se face un film si care m-a propulsat cumva pe piata muncii.
Inspiratia vine de la...
...picturile lui Salvador Dali, piesa de teatru "Iona" scrisa de Marin Sorescu, povestile pentru copii (in special cele ale lui Hans Christian Andersen), filmul "Arizona Dream" al lui Emir Kusturica, muzica lui Goran Bregovici, Pina Baush (si dansul in general, in special in film), piesele de teatru scrise de Theo Herghelegiu.
Regizori pe care ii admiri
Cred ca cel mai mult m-au influentat filmele lui Tim Burton, despre care mi-am scris si lucrarea de licenta. E unul dintre cei mai autentici regizori contemporani. Mi se pare fascinanta lumea vizuala pe care o propune - de la povestile fantastice, la personajele marginalizate care nu-si gasesc locul in lume si la costumele si decorurile fabuloase.
De la el am preluat stilul mai dark, predominant din filmele sale. El mi-a trezit interesul si pentru filmul de animatie, pe care mi-am propus sa il explorez cu prima ocazie.
Lui Lars von Trier ii admir sensibilitatea cu care expune lumea inconjuratoare, cred ca el intelege lumea altfel decat noi. Mi-ar placea sa am curajul la un moment dat sa arat ceva atat de brutal pe un ecran de cinema.
Trebuie sa amintesc si de Gaspar Noe, filmele lui ma inspira vizual, imi place cum alege sa foloseasca lumina. De asemenea, felul aleatoriu in care alege sa-si spuna povestile mi se pare captivant, pot sa spun ca am preluat de la el preferinta pentru naratiunea non-lineara.
Stilul propriu
Fragil, as spune. Sunt inca la inceput si inca nu am avut ocazia sa experimentez toate stilurile de cinema. Pot sa spun doar ca pana acum am dezvoltat o afinitate pentru filmul cu dans, filmul fantastic si animatie. Am facut si cateva teasere pentru piese de teatru, a fost o experienta foarte interesanta si as repeta-o oricand.
De la tata cred ca am "mostenit" o obsesie pentru perfectiune si detalii, totul trebuie sa fie cum imi imaginez eu. Imaginea filmului este si pentru mine foarte importanta, trebuie sa fie curata si cumva spectaculoasa, nu vreau sa vad intr-un film ce vad si in realitate in jurul meu. De la tata am mai luat bonus pasiunea pentru fotografie. Si de la mama, care e actrita, am invatat ce e pasiunea in general.
Imi e greu sa vorbesc despre propriul meu stil, mai bine arat ceva care ma caracterizeaza:
Piedici
Cand esti freelancer, cred ca cel mai greu este sa iti faci singur un mediu organizat in care sa lucrezi zilnic, fara sa ai siguranta unei finalitatii, sa te motivezi singur si sa te zbati pana cand ceva se intampla.
Mi-a fost cel mai greu sa fac mult fara sa-mi ceara nimeni nimic. Dar daca esti pasionat cu adevarat, perseverezi.
Blocajele creative sunt oribile, cand mi se intampla incerc sa ma organizez, desi e foarte greu la inceput. Incerc sa pun niste idei pe hartie, oricat de proaste, sunt mai atenta la oameni, incerc sa gasesc inspiratie in jur. Apoi, daca am noroc, vine si dinauntru.
Ce ai invatat pana acum despre rolul regizorului?
Intr-un proiect, regizorul este singurul care intelege despre ce e vorba din toate punctele de vedere, de la inceput pana la sfarsit. Este important sa stie asta, ca sa poata sa fie dirijorul orchestrei si instrumentele sa cante aceeasi melodie.
Sa fii regizor nu inseamna sa stai boem la tine acasa si sa visezi filme in capul tau, nu foloseste nimanui. Inseamna multa munca "practica", de la a putea sa-ti sustii ideea in fata unei multimi de producatori ca sa obtii finantare, pana la noptile interminabile din studioul de sunet in care asculti nenumarate "deschideri de usa".
Nimeni nu stie de fapt ce inseamna sa fii un regizor bun; si e mai bine asa.
Placeri si neplaceri
Imi place ca pot sa fac orice si ca totul este de fiecare data diferit. Nu imi place ca nu depinde totul numai de mine, intr-un film sunt foarte multi oameni implicati si uneori e greu sa ii ghidezi pe toti in aceeasi directie. Mi-a fost greu sa ma obisnuiesc si cu faptul ca, la sfarsit, un film nu are cum sa fie 100% ce mi-am imaginat la inceput.
Proiecte prezente si viitoare
Acum o sa incep lucrul la un mockumentary la care ma gandesc de ceva vreme. Mai am si proiectul de la Next Pitch, de care s-au aratat interesati mai multi producatori, si un film cu dans pe care tanjesc sa-l fac din facultate.
Mi-ar placea sa dezvolt si proiectul pe care l-am inceput cu sora mea in ceva mai mult, in care sa documentez drumul ei spre maturitate. Pe viitor am planuit sa dau si la un master, dar undeva in afara.
