[Cui ii e frica de politica?] Raluca Feher: Cred ca unii politicieni sunt mai buni decat altii si ca e vina noastra ca in Parlament intra toti zdrentarosii fugiti de la circ

De aceea, Ralucai Feher, director de creatie CAP, nu ii este teama sa se implice in comunicarea politica si nici nu asteapta un Isus sub acoperire, pentru a candida si a-i face campanie. Sunt suficiente si personajele decente.

Raluca vorbeste despre brandurile politicienilor din Romania – si de ce nu conteaza ele –, care sunt dificultatile, pentru un publicitar, cand trebuie sa comunice politic, si cum s-a ajuns in acest punct, in care, in sila generala, politicienii isi conserva bugetele si strategia electorala pe faina si ulei.

Raluca mentioneaza, insa, si cateva lucruri bune in peisaj. Colegi care au ignorat zeci de ani politica si acum incep sa deschida ochii si faptul ca generatia mai tanara e mult mai revolutionara. Problema ramane asta: romanii reactioneaza doar cand ii calca un T-Rex pe coada.

Cum ai hotarat sa lucrezi la campanii politice

Nu sunt o maniheista dar nici o sustinatoarea a lui "neam saturat". Cred ca unii politicieni sunt mai buni decat altii si ca e vina noastra ca in Parlament intra toti zdrentarosii fugiti de la circ.

Ma implic in comunicare politica atunci cind personajul sau formatiunea politica respectiva puse pe fruntea infierbantata a tarii mai domolesc febra. Si aici nu vreau sub nicio forma sa se creada ca sunt a priori pentru oameni molcuti, linistiti, care doresc pacea si tac voluptos in front.

Implicarea publicitarilor in campaniile politice este un subiect sensibil. De ce?

Pentru ca multi dintre ei sunt "pusi" sa faca asta. Sau pentru ca li se flutura pe sub nas niste sume pe care ei le-ar face in 6 luni de munca onesta la pravalie.

Pentru ca multi dintre publicitari se cred artisti si asta e o zona naclaita si murdara a realitatii care nu le miroase a bine.

Pentru ca multi publicitari - eu stiu o gramada - habar nu au cine e prim-ministru, au altele pe cap si li se pare complet nefolositor sa-si umple mintea cu cacatisuri de tipul aquisul comunitar, memorandumul x sau referendumul pentru parlament unicameral.

Brandul unui politician

Greu de spus. Banuiesc ca trebuie accentuate calitatile si estompate defectele. Trebuie gasite acele calitati care dau bine la popor. De exemplu, calitatea Elenei Udrea de a fi superb-planturoasa nu este una care sa dea bine la un popor machist. Nici aroganta lui Adrian Nastase nu este o calitate care merita apreciata.

Trebuie insa sa remarcam faptul ca, in ciuda catralioanelor de scandaluri politice, tot astia sunt in fruntea tarii si ca "brandul" nu este important, ci banii care sunt pompati in politicianul respectiv. Cam ca la comunicarea detergentilor.

Colaborarea cu clientul

Depinde de consilierul de imagine. Ala e stapinul urechii politicianului. Daca zice consilierul ca e ok sa pozezi cu pisica, atunci e bine. Daca zice ca trebuie sa fii tantos si demn si sa porti cravata violet ca sa infrangi undele malevolente trimise de vrajitorul concurentei, asa faci.

Dificultati in comunicarea politica in Romania

Sunt cam aceleasi pe care le ai la comunicarea produselor. Nu ai neaparat unul. Un produs. Echipa de marketing din jurul politicianului crede ca esti un tararache, un atarnache, baiatu cu vioara. Ia mai zi-o p-aia cu  "Ma dusei sa trec la Olt". Nu exista incredere si nu exista o echipa de comunicare.

Desigur, mai exista si situatiile de tip candidati independenti unde anarhia distruge campania. Prea multe voci, prea multe idei, prea mult hei-rup, prea putini bani.

De exemplu, daca as lucra acum cu o noua formatiune "emanata" dupa dezastrul Colectiv, as avea grija sa reamintesc oamenilor de ce au iesit in strada atunci, sa am un singur mesaj, anti-coruptie si anti-sistem si sa nu ma pierd in catralioane de reforme, personaje, promisiuni, blablauri.

Dar cine sa ma asculte pe mine, ca e tara plina de oameni care stiu deja ce trebuie sa faca si cu cine.

Altfel spus, cea mai mare problema a noastra este ca suntem priceputi la de toate. Si ca, aidoma multor domenii, comunicarea politica ti-o face un var sau un unchi care se pricepe si care are niste baieti descurcareti care "stie" sa lipeasca afise.

Evolutia campaniilor politice de la noi

Au devenit din ce in ce mai mizerabile. Aerul european de la Bucuresti nu are nicio legatura cu grozaviile provinciale. Suveica, uleiul, zaharul si vodca. Primarul care a fost in toate partidele politice existente vreodata, ca cine sa il opreasca. Balcanism de inceput de secol XIX combinat cu tehnologie de secol XXI. Iar implicarea bisericii in sustinerea unui candidat in campania prezidentiala de anul trecut cred ca a fixat nadirul electoral din Romania post-decembrista.

Ce se intampla acum in comunicarea politica: bune si rele

Lucruri bune: curiozitate si implicare. Cum spuneam, cunosc oameni din publicitate care si-au permis atatia ani sa alunge musca asta, a politicului. Dar care acum, ca au copii, au inceput si ei sa deschida ochii, sa fie mai atenti.

Generatia mai tanara e mult mai sprintara, mai implicata, mai revolutionara. Problema e ca schimbarile cerute se intimpla lent si nimeni nu are rabdare cu carpeli.

Lucruri rele: capacul de oameni cu experienta care sta la gura sticlei cu noi candidati. Nu ajungi la ei ca sunt protejati de consilieri priceputi care stiu ei mai bine. Aceeasi mentalitate tribala, de vanator care isi apara prada. Consilieri care aplica aceleasi retete pentru alte ingrediente.

Brandurile politicienilor romani: ce lipseste?

Politicienii romani, cu extrem de putine exceptii, nu sunt politicieni. Fara cultura politica, fara cultura in general, niste cozi de topor care ajung pe liste pentru ca isi cumpara locurile sau pentru ca au o notorietate de care partidul are nevoie.

Politicienii romani, ca majoritatea romanilor, traiesc pentru mize mici. Nu au anvergura, nu vor sa ramina in istorie pentru ceva maret. Ei sunt doar niste sefi de trib, trimisi de trib, platiti si propulsati de trib ca sa intoarca tribului servicii si bani. Si asta fac. Sunt cu totii parte a ceva mai mare, a unui mecanism primitiv care ne tine ancorati in aceasta mentalitate rurala, de secol XIX.

Daca am observat demersuri bune, ele nu au avut un final fericit.

Nu stiu daca Nicusor Dan ar putea sa faca fatza unui mandat de primar general, nu stiu cum se va misca daca ar ajunge acolo.

Nu stiu despre Monica Macovei daca ar fi fost un bun presedinte, dar pot sa spun ca nu este un foarte bun politician, pentru ca isi ingaduie prea multa iritare si artagosenie pentru un om care trebuie sa munceasca pentru semeni, multi inferiori domniei sale. Brandurile astea de politicieni trebuie si ele ingrijite.

Am asistat la ruinarea brandului unuia dintre cei mai mari politicieni romani. Traian Basescu. A reusit, el singur, sa isi distruga imaginea si a facut asta cu o dibacie demna de o cauza mai buna.

Atitudinea romanilor fata de politicieni

Romanii isi urasc politicienii. Toti sunt la fel, zic romanii si devin nepasatori. Nu mai merg la vot. Efectul il veti vedea la locale. Scarbitii nu o sa mearga la vot si ailalti, platiti, manipulati si, unii din ei, chiar convinsi, o sa voteze pentru cine trebuie.

Efectul silei generale este ca partidele nici macar nu mai trebuie sa isi faca o viguroasa campanie electorala, cum se face in Statele Unite. Nu. O sa pastreze munitia pentru zahar, ulei si suveica si pentru afise in cazul oraselor mari. Caci panotajul stradal inseamna notorietate.

Banii aia multi pe care ii cheltuiau in '92 sau '96, in 2000 sau chiar in 2004 nu vor mai pleca din visterie. Doar in 5-6 orase mari va fi mai dificil pentru partidele mari sa lupte cu independentii sau formatiunile proaspete (care apropo, nu sunt sustinute de mai nimeni, deci nu au bani nici sa treaca strada). Dar in rest, victoria va fi totala.

Exercitiu de viitor pentru comunicarea politica

Schimarile ar trebui sa corespunda unei schimbari de mentalitate. Iar aceasta nu s-a produs. Suntem la fel de inculti din punct de vedere politic, la fel de inerti.

Tinerii iesiti din strada dupa dezastrul Colectiv sau partidul Facebook (cum ii place sa zica presei) sunt putini raportati la masa electoratului roman. Acesta -este adevarat, ultimele alegeri prezidentiale au aratat acest lucru - reactioneaza cind este calcat pe coada. Dar numai cind este calcat de un T-REX pe coada.

Pe scurt, nu reactionam la chestii mai subtile, de tipul martea neagra sau miercurea neagra, cind parlamentarii se scapa de parnaie, modifica Codul Penal, isi maresc pensiile, ataca justitia si batjocoresc primul ministru. Lumea nu iese in strada pentru asa ceva.

Cum sa se schimbe comunicarea politica atunci cand in Parlament ai atatia alesi cu dosare penale, o ai pe Cristiana Anghel, cand Remus Cernea este un accident de care o natie intreaga face misto? Cum sa se schimbe ceva cind scandalurile de plagiat ale guvernantilor nu clintesc un muschi pe fatza poporului?

Ca se face pe Facebook sau pe radio, cu voluntari sau cu plata prin PayPal, campania electorala nu se poate schimba atata timp cat produsul electoral nu se schimba. Deci mai avem de asteptat ca generatia asta de politicieni sa dispara. Vreo 20 de ani. Ne auzim atunci sa vedem daca am avut dreptate.