Dupa ce mi-am petrecut o dupa-amiaza printre role de film si povesti despre reclame pe pelicula si procesare, sunt convinsa ca ar trebui sa dam mai multe sanse acestui mediu, vechiului film pe celuloid. Cand am ajuns in fata Cinelabs Romania, n-aveam idee ca e primul laborator deschis in lume de Kodak si nici ca, in prezent, a ramas singurul din Europa.
Cornelia Popa, cea care l-a infiintat in 1999, m-a plimbat prin toate camerele laboratorului. Echipata cu un halat alb si protectii de plastic pentru talpi, am trecut pe rand printr-o camera in care se fac baile de chimicale pentru pelicule, prin camere obscure si alte camere, pline de dispozitive complicate langa care n-am miscat - nici respirat - prea brusc.
Nu mai vazusem niciodata nici role de film, nici pelicula de aproape - asa ca am tacut si am ascultat, probabil cu ochii cat farfuriile.
Cinelabs nu este un loc al trecutului, echipamentele se upgradeaza constant, iar la etaj totul este dedicat procesarii materialelor in regim digital. Aici, computerele fac totul sa para o joaca. Cateva click-uri, cateva butoane apasate, si imperfectiunile pleaca de pe imagine ca si cum s-ar da cu guma peste monitor.
Pentru industria publicitara, Cinelabs a fost un dintre elementele cheie. 700 de reclame pe pelicula pe an se procesau aici, inainte sa se produca marea "trecere" spre digital. Mesajul Corneliei catre industrie ar fi: nu mai renuntati la calitate in favoarea unor costuri mai mici. Caci:
Avantajul peliculei e ca procesul este foarte disciplinat si iti da naturaletea, look-ul acela de real, iti da emotiile. Ai contraste, negrul este negru, albul este alb, nu ai senzatia aceea de digital, de electronic. Cand lucrezi pe film, emotia aceasta vizuala se poate transmite catre cei care stau in fata ecranului.
Cornelia a continuat sa-mi spuna despre lucrul cu pelicula si activitatea Cinelabs in Romania, iar eu va transmit si voua:
Pasiunea pentru film si procesare
Am locuit in Buftea cu parintii mei. Cunosteam un profesor care ne-a propus mie si mamei sa merg la un liceu cinematografic pentru ca, fiind in Buftea laboratorul si studiourile, este oarecum conectat cu industria. Dupa aceea am vazut ca imi place, ca imi gasesc vocatia, mi-a placut foarte mult laboratorul, mi-a placut foarte mult vanzarea, mi-a placut foarte mult business-ul, mi-a placut foarte mult sa fiu trainuita de catre Kodak in toate tarile.
In 2007-2008, Kodak m-a chemat de urgenta la Los Angeles sa-mi ofere un job acolo, dar am refuzat. M-am gandit ca mai bine raman in Romania sa construiesc ceva aici, pentru a promova tara mai departe. La asta s-a rezumat totul. Pentru ca sunt workaholica, pentru ca iubesc Romania si iubesc Cinelabs si echipa si tot, am ales intodeauna ce a a fost mai greu.
Deschiderea Cinelabs Romania
A fost foarte dificil sa conving Kodak-ul sa deschida laboratorul. Mi-a luat cinci ani din viata. Dupa foarte multe memo-uri, e-mailuri, intalniri la toate conferintele de marketing din toata lumea, cineva din firma, din afara, mi-a spus ca imi lipseste business plan-ul, ei fiind foarte sensibili la asa ceva. Si asa a fost - dupa ce am trimis business plan-ul, au reactionat imediat.
Implementarea laboratorului a fost foarte grea - pentru ca sunt femeie. In anii aia, '99 pana in 2000 nu-stiu-cat, banuiesc ca eram cam singura femeie din industrie. A fost destul de dificil sa conving si oamenii de aici.
Romania a fost pentru Kodak, in 100 de ani, piatra de incercare experimentala, ca sa zic asa. Si cu mare reusita.
Model de business romanesc, exportat in 10 tari
Dupa succesul Cold Mountain, unul dintre primele noastre proiecte majore la care am lucrat aproape 6 luni, producatorii americani care filmau aici spuneau celor de la headquarter-ul Kodak ca laboratorul e nemaipomenit. Se intrebau de ce exista numai in Romania; motiv pentru care Kodak a luat business model-ul de aici si l-a aplicat in vreo 10 tari. Toti cei care deschideau un laborator si erau numiti manageri veneau aici pentru a invata toate procedurile.
Deviza noastra a fost 24 din 24, 7 zile din 7, cu asta am cucerit pe toata lumea. De exemplu, cand se filmau reclamele si erau trimise la Budapesta - unde era laborator de stat - se observa ca oamenii de acolo lucrau de la 8 dimineata pana la 4 si atat. Si atunci noi, prin deviza asta, reala de altfel, am reusit sa cucerim tot market-ul.
Echipa
Din cauza mecanizarii, digitizarii si echipamentelor sofisticate care sunt, acum suntem 7-8 oameni la productie, vreo 3 la aministrativ. Deci echipa este foarte mica in momentul de fata; avem si outsourcing foarte mult ca sa putem sa rezistam. Pentru ca ai luni in care nu lucrezi, nu ai proiecte pe anumite lucruri si nu poti sa tii oameni cu salarii - preferam sa facem outsourcing pe contracte.
Cold Mountain si cameo Traian Basescu
Am tremurat foarte mult pentru Cold Mountain, unul dintre primele noastre proiecte mari. Imi aduc aminte ca in timpul ala, '99-2000, erau niste gropi foarte mari pe toata strada Bucurestii Noi-Grivita. Nu puteai sa ajungi la serviciu fara sa-ti rupi masina. Toti managerii din zona ne-am mobilizat atunci si ne-am dus la Administratia Strazilor sa ne primeasca in audienta. Nu am rezolvat nimic. Era o presiune foarte mare din partea Kodak-ului sa facem aici proiectul cap-coada. Toata lumea era innebunita, iar clientii nu puteau sa ajunga la noi.
Nici nu aveam timp sa ma duc la Primaria Capitalei sa ma plang. Dar l-am trimis soferul meu la Primarie sa ceara o audienta, sa ma puna in legatura cu domnul Basescu. M-a sunat (n.r. – Traian Basescu) si i-am spus ca daca noi nu putem sa reparam strazile,nu putem sa luam acest contract si eu am o gramada de oameni pe care trebuie sa ii platesc. Asta inseamna bani care vin la bugetul de stat, oamenii cheltuiesc bani aici in Romania.
Si, din cate imi aduc eu aminte, imediat s-a rezolvat povestea. Asta a fost prima si singura mea experienta cu autoritatile.
Alte provocari
O mare provocare a venit in 2007, cand am facut dublu target. Mi-aduc aminte ca au fost atunci vreo 40 de proiecte, nu stiu ce s-a intamplat in anul ala. Cred ca atunci a fost ultima zvacnire pe pelicula - 2007-2008.
Dupa care, in 2008-2009 a aparut digitalul mai timid, iar in 2009-2010 foarte agresiv. A fost o trecere chiar agresiva la digital. Atunci am avut noroc ca am investit in 2010 vreo 2.5 milioane de euro pe parte digitala, pe on-set dailies si pe partea asta de post-productie digitala, deci eram deja pregatiti.
La acel moment, eram singurul laborator digital al Kodak-ului, chiar daca toti ne percepeau ca si cand eram pelicula (n.r. – laborator specializat pe filmarile pe pelicula).
Un alt challenge pe care l-am avut a fost partea de diversificare a serviciilor. Anul trecut fost finalizarea acestei parti de extindere a serviciilor in scopul penetrarii pietelor straine.
La fel de complicata a fost si adaptarea oamenilor de analog pe parte digitala. Oameni care au 40 de ani de meserie s-au reprofilat pe partea de scanner 4K, fac DCP clone pentru cinema, fac curatare digitala pentru restaurare samd.
Am in situatia asta 2 sau 3 oameni. Impreuna cu patronul, am agreat sa nu dam oameni afara, deci mai degraba am preferat sa ii reorientam pe alte segmente despre care sa invete.
Trecerea catre digital
Noi am incercat din rasputeri sa diversificam toate serviciile, adica sa prestam o multitudine de servicii cu o mana de oameni, care au devenit multi-taskeri profesionisti.
Si, in momentele in care piata romaneasca este cazuta - si pe partea de film si pe partea de reclama - cum e perioada inceputului de an, atunci avem copii pozitive de 35 de mm de facut pentru distributia din Spania.
Ca sa poti sa rezisti, conditia este sa ai comenzi pe pelicula, sa procesezi zilnic, pentru ca altfel ai costuri foarte mari cu baile de procesat. Noi folosim kit-uri de chimicale. Cand se proceseaza, se folosesc kit-uri de chimicale Kodak, folosim curent foarte mult, folosim tone de apa si folosim foarte multe consumabile.
Deci costurile de procesare sunt fantastic de mari si conditia ca sa poti sa rezisti este sa ai cat mai multe comenzi pe pelicula si sa procesezi zilnic. Ceea ce am reusit anul trecut, cu mare succes. Nu din piata romaneasca, care probabil ca a avut o pondere de 20%, restul de 80% a venit din piata straina, din Europa.
Mod de lucru. Diversificarea serviciilor
Noi procesam pelicula negativa si pozitiva facem si digital dailies on set, pe parte digitala la filmarile digitale. Adica mergem cu niste echipamente la filmare si facem back-up ca sa salvam toata filmarea, se fac corectiile de filmare live pe set, se fac transcodari si se livreaza catre iPad-uri sau catre computere.
Pe partea de post-productie ne-am dezvoltat foarte mult. In sensul ca avem cel mai tare corector de culoare din toata lumea, se numeste Baselight 4, numai in Soho mai exista asa ceva. Avem coloristi de 15 ani acreditati de Academia de Coloristi din Londra, deci specializati.
Unul dintre ingredientele noastre, in-house, este aplicarea de LUT-uri de film, se numesc Look Up Table, pe imaginea digitala. Daca avem un proiect digital filmat pe iROW sau ProRes, in timpul colorizarii sau dupa ce se termina colorizarea aplicam niste filtre, niste LUT-uri de film, in asa fel incat imaginea sa nu apara asa de digitizata, in asa fel incat imaginea sa arate ca un film, sa aiba textura filmului.
Asta este secretul nostru, noi am lucrat aproape 5 ani de zile la acest secret, in sensul ca noi am procesat foarte multe tipuri de negativ, am facut teste si le-am aplicat in corectorul de culoare si in momentul in care noi avem anumite proiecte pe digital, iar clientul isi doreste o imagine care sa arate putin ca textura filmului, aplicam aceste LUT-uri de film.
Toate proiectele realizate cu fonduri de la CNC (n.r. – Centrul National al Cinematografiei) sau independente, toate s-au intamplat aici cap-coada. Noi avem o sala de DCI (n.r. - Digital Cinema Initiatives) de standard international. Asa cum se vede in sala asta, asa se vede si in sala de la Cannes sau la Locarno sau la Venetia.
Digital sau pelicula? Avantaje, dezavantaje
Avantajul peliculei e ca procesul este foarte disciplinat si iti da naturaletea, look-ul acela de real, iti da emotiile. Ai contraste, negrul este negru, albul este alb, nu ai senzatia aceea de digital, de electronic. Si atunci, filmul iti da o foarte mare emotie. Atunci cand lucrezi pe film, emotia aceasta vizuala se poate transmite catre cei care stau in fata ecranului.
N-as putea sa spun ca sunt niste dezavantaje foarte mari. Este procesarea negativului pe care, e adevarat, trebuie sa-l transporti. Dar la digital ai multe riscuri - daca nu iti faci bine back-up-ul in film, poti pierde toata filmarea. Daca cineva a lovit un hard-disk in timpul filmarii sau l-a transportat gresit, toata filmarea s-a dus, pe cand filmul ramane acolo. Vii la procesat, il telecinemezi si acolo ramane filmul - 100 de ani, ca e pe celuloid.
Ceea ce am observat anul trecut este o revenire foarte mare pe pelicula. Si anul asta la fel. Probabil unii si-au dat seama ca digitalul este destul de costisitor pe anumite lucruri - si destul de riscant - si rezultatele nu sunt cele pe care le asteapta oamenii.
Nu va fi o revenire in forta a peliculei, cum a fost in 2007 sau 2010, dar este clar o miscare.
Procesarea reclamelor
Pot sa spun ca pe parte de pelicula nu prea exista competitie, pentru ca Kodak-ul a ramas singura pelicula din lume care se fabrica. Suntem foarte cautati din punct de vedere tehnic si tehnologic. Suntem singurul laborator din Europa, se pare, care a mai ramas in viata si a rezistat.
Pe partea de digital sunt foarte multe optiuni. Pe de o parte, exista optiuni profesioniste, cum suntem noi. In 2010 am investit 2.5 milioane de euro si, pana in prezent,am mai investit cateva milioane de euro. Avem echipament de top, cu licente cumparate, cu softuri cumparate, cu coloristi care sunt foarte bine pregatiti. Tot procesul este foarte controlat si riguros.
Apoi, exista si alte solutii, medii, care nu folosesc neaparat softuri si licente cumparate, ci downloadate de pe internet, si ofera solutii "de canapea" – adica au o canapea, un laptop si colorizeaza. Depinde, acum, si cat esti de profesionist sau ce buget ai, sau unde vrei sa te plasezi.
Despre industria de publicitate
Mi se pare o descrestere a calitatii si ceea ce se vede pe TVreflecta acest lucru. Nu mai exista acea rigurozitate si atentie la detaliu.
O descrestere a calitatii in detrimentul pretului. Nu mai sunt niste standarde care se respecta. Probabil ca sunt preturi foarte mici si atunci toata lumea foloseste solutia canapea. Industria nu arata deloc prea bine. Asta e parerea noastra, a specialistilor de aici.
Din '99 pana in 2010 pe industria de reclame, noi am oferit calitate, creativitate in executie, toate aratau intr-un fel. Dupa 2010, asistam la o descrestere a calitatii in favoarea pretului. Agentiile, clientul final sau casele de productie ar trebui sa se gandeasca, totusi, la acest lucru. Dar banuiesc ca se lucreaza cu bugete mici.
Nu spun ca a scazut din creativitatea propriu-zisa, creativii din agentii sunt foate talentati. Dar investesti o gramada de bani pentru a produce reclama, sa filmezi, sa platesti echipa, locatia, totul, si sa nu ai bani sa o finalizezi... Pana la urma, rezultatul final conteaza.
Spoturile de astazi nu mai au look-ul respectiv, de atunci. Pentru ca uneltele pe care le avem aici in laborator tin tot de creativitate care se adauga la partea gandita de departamentele de creatie.
Evolutia business-ului
N-as putea sa zic ca a evoluat foarte mult. Din 2013-2014-2015 a fost o operatiune de curatare a costurilor, de diversificarea a serviciilor si de investitie, de gasire de solutii. Pentru ca, in decembrie 2012, Kodak a vandut compania unui patron spaniol, astfel ca a trebuit sa taiem foarte multe costuri care nu erau neaparat necesare.
Acum, in 2016, speram sa se vada rezultatele muncii noastre pe branci in ultimii trei ani de zile, dupa ce am reorganizat compania de pe pozitii independente, fara a mai depinde de corporatie, noi fiind in continuare reprezentant de pelicula Kodak. Noi vindem pelicula Kodak, dar suntem independenti; cu alte cuvinte, deciziile apartin patronului spaniol.
Planuri de viitor
In primul rand, sa culegem roadele, a ceea ce am realizat in ultimii trei ani. In continuare vrem sa investim. Ne dorim sa accesam niste fonduri europene ca sa upgradam echipamentele si sa tinem pasul cu tehnologia. Pentru ca profesionistii nostri au intotdeauna nevoie de cele mai bune suporturi pe care sa lucreze.
Pot sa spun ca in momentul de fata suntem cei mai buni in ce priveste echipamentele si oamenii, dar tehnologia in post-productie evolueaza permanent de la an la an, si atunci trebuie sa tii tot timpul pasul. In post-productie tot timpul trebuie sa bagi bani pentru ca tot timpul apare ceva nou.
Ceea ce vrem sa dovedim e ca am putut - asa, cu solutii la limita si fara resurse financiare foarte mari - sa tinem acest laborator deschis in timp ce altele s-au tot inchis. Si ca poate, totusi, am avut dreptate cu deciziile majore luate pana acum.
Acest laborator s-a autofinantat in permanenta, fara fonduri europene, pe care noi, repet, ni le dorim foarte mult. N-am avut parte de niciun fel de contracte care sa ne cada pur si simplu in cap; pentru fiecare comanda ne-am zbatut si a trebuit sa castigam clientul.
