Balint Hajagos este fotograf si incearca sa se lase de publicitate. S-a nascut in Ungaria, in 1977, a locuit in Rusia si in Romania, a petrecut cativa ani ca in grafic design si, apoi, vreo zece in publicitate, ca Art Director. Pana la urma, fotografia a castigat teren in preocuparile lui si a inceput sa i se dedice in totalitate. Balint a colaborat si cu IQads in campania de imagine FIBRA, realizand cateva din posterele festivalului, pe care le veti vedea foarte curand.
El povesteste despre diferentele pietei de publicitate din Ungaria, Rusia si Romania, cum s-a trezit la Moscova inconjurat tot de romani, care sunt cliseele imaginilor de advertising si de ce seamana acestea atat de mult intre ele.
Inceputuri
Tatal meu avea o camera Zenith, care m-a fascinat de cand eram mic. Apoi, ca adolescent, am incercat sa provoc pozele de vacanta si felul in care ar trebui sa arate ele, asa ca ne-am ales cu cateva experimente amuzante in perioada aceea.
Dar fotografia am inceput-o cu adevarat in 2003, cu prima camera digitala. Lucram ca Art Director la acea vreme si petreceam mult timp in studiourile de fotografie ale prietenilor, unde incercam sa trag propriile idei in obiectiv.
Relatia cu publicitatea
Nu am renuntat complet la ea, dar ma straduiesc constant sa o fac. Vin proiecte carora nu le pot rezista.
Romania
Cred ca piata de publicitate din Romania e mult mai interesanta, conceptual si vizual, decat cea din Ungaria, unde am lucrat inainte. Unul din motive este bugetul mai mare pe care companiile isi permit sa il investeasca in productie, ceea ce se vede in rezultatul final.
Pentru personalitatea mea, de influente germane, e uneori greu sa gestionez stilul de viata mediteranean de aici, unde regulile sunt flexibile. Pe de alta parte, lucrurile sunt uneori mai simple din cauza asta.
E o tara care te inspira. Sunt multi fotografi talentati aici, care te ajuta sa iti depasesti limitele.
Rusia
Am stat doi ani acolo si mi-au ramas multe amintiri frumoase din acea perioada. Am lucrat cu oameni din toate colturile lumii si unii dintre ei mi-au ramas prieteni pe viata. Am lucrat ca Art Director in BBDO Rusia. Am iesit o data la pranz cu niste colegi si mi-am dat seama ca am venit atat de departe si sunt inconjurat, in continuare, tot de romani. In Rusia, romanii sunt foarte respectati, in toate pozitiile din publicitate.
Fiind o piata mult mai mare, productiile au bugete mult mai importante ca in Romania. Isi permit sa lucreze cu regizori, actori si fotografi de renume si sa aiba efecte speciale complicate. Asa ca au posibilitatea de a nu-si compromite procesul creativ.
Cum iti afecteaza fotografia starea
Sunt incantat si concentrat in acelasi timp. Nu mai simt foamea sau oboseala, continuu munca pana termin proiectul. Sunt un control freak si incerc sa controlez toate detaliile, pe cat posibil. Sper ca eforturile mele sa se vada in rezultatul final, dar acesta ar trebui sa se sustina si singur, fara sa arate ca am incercat prea mult.
Inspiratie
Cel mai mult ma simt inspirat cand ajung intr-o stare mentala de liniste, las la o parte grijile si pot fi purtat de imaginatie.
Amprenta personala
E un lucru la care am inceput sa ma gandesc mai des in ultimul timp. Mereu am crezut ca trebuie sa fie plictisitor sa fii fotograful angajat pentru stilul personal. De exemplu, fotograful de portrete, specializat in lumina naturala sau cel de moda, care fotografiaza tot timpul pe un fundal alb.
Mai nou, insa, mi-am dat seama ca, dincolo de a experimenta si a incerca mereu lucruri noi, e bine sa ai anumite elemente la care te intorci mereu. Sunt cateva lucruri la care ma tot vad intorcandu-ma in fotografiile mele.
Sunt atras de backgroundurile simple, imi place lumina naturala. Imaginile mele sunt mereu prelucrate radical, dar incerc sa fac asta si sa le pastrez naturaletea.
Prelucrarea suprarealista
Cand sunt inspirat de o idee si ea ma duce la suprarealism. De exemplu, cand m-am gandit: ce cool ar fi sa vad pe cineva calarind un rechin. Nu exista nici un mod prin care sa fac asta in mod realist.
Trenduri in fotografie
O sa vorbesc de fotografia de advertising, pentru ca asta imi e cea mai familiara. Imi place sa privesc fotografia ca un domeniu fara granite, de aceea, cand imi judec munca, ma uit la ce se intampla la nivel international. Tocmai de aceea am avut, recent, un review de portofoliu in New York, pentru a vedea critici de la agenti foto, consultanti, foto editori sau directori creativi.
Mi-ar placea sa vad mai mult, in partea asta de lume, cum fotografia este judecata asa cum sunt alesi regizorii. Pe baza unor portofolii, in functie de stilul care se potriveste cel mai bine proiectului. In acest moment, e mai mult o competitie a pretului, iar cel care cere cel mai putin, obtine jobul.
Asa ca, in zona asta, unde fiecare primeste ce proiect poate si nu acela care i se potriveste, portofoliile incep sa semene foarte mult unele cu celelalte.
In ultimii zece ani, imaginile publicitare au devenit stereotipe prin asemanarea cu ilustratiile, contrastele puternice si culorile vibrante.
Incerc sa ma indepartez cat mai mult de asta, in munca personala. Imi place sa particip la proiecte unde nu trebuie sa fac prea multe compromisuri si unde pot sa ating un stil cat mai aproape de gustul meu.
Fotografi pe care ii urmaresti
Sa enumar doar cativa: Erwin Olaf, David LaChapelle, Guy Bourdin, Martin Parr, Pierpaolo Ferrari, Andreas H. Bitesnich, Anton Corbijn si Chris Buck.
Fotografi din Romania care te-au impresionat
Ar fi o lista lunga, sunt multi fotografi talentati aici. Imi place munca celor de la Carioca, Cosmin Bumbut, Oltin Dogaru, Ionut Macri, Gin, Barna Nemethi si multi altii.
Stereotipii de imagine in fotografiile publicitare romanesti
Privirea aceea zambitoare fix in camera, care este o boala raspandita de fotografia de eveniment, dar, de asemenea, o cerinta comuna si in publicitate. Cand vad camera, oamenii cred ca cel mai bun look ar fi sa priveasca in ea cu un zambet larg si sa imbratiseze persoana de langa el.
Fotografia de publicitate si celelalte
Nu este arta, este mai mult arta aplicata. Nu ar trebui sa uitam care este scopul clientilor in legatura cu aceste fotografii si sa incercam sa le atingem. Perspectiva noastra este secundara, dar, in mod ideal, si ea ar trebui sa ramana importanta. Daca pot, bineinteles, incerc sa ma implic ca si cum ar fi propriul meu proiect.
Colaborarea cu FIBRA
Am lucrat de mai mult ori cu GMP, ii stiam pe Mihai Gongu, directorul creativ, si Razvan Raicu, Art Director-ul, din prima zi in care am venit in Romania.
Am fost foarte fericit cand m-au rugat sa lucrez pentru posterele FIBRA, si nu doar pentru ca mi-a placut foarte mult ideea, dar si pentru ca impartaseam aceeasi viziune asupra executiei.
A fost mai complicat sa filmam in acel loc, era un spatiu foarte stramt si, in plus, trebuia sa ne miscam silentios, pentru ca in cealalta camera se filma. Dar producatorii de la Rollin Film, casa de productie, au fost de ajutor.
