Adrian Mitu deseneaza de cand se stie. A inceput cu profilul unui cal pe care il copia dupa un desen al bunicului apoi, impulsionat de tata, a trecut la desenele cu tema auto. Pe atunci nu visa sa devina designer, dar cursurile de desen si talentul deosebit pentru domeniu l-au adus pe timpul facultatii in atentia celor de la Renault.
Asa a ajuns sa faca parte dintr-un grup de studenti care se intalnea periodic cu designeri ai companiei si, in urma unei discutii in acel context, s-a hotarat sa continue pe acest drum.
Prietenii au inceput sa afle despre pasiunea lui si l-au indemnat sa-si popularizeze lucrarile. Asa s-a nascut Aquarelief, o pagina de Facebook prin care Adrian arata lumii desenele sale.
Pictura cu cafea a venit ca o intamplare. Adrian si-a inmuiat in joaca pensula in cana cu cafea intr-o dimineata si a inceput sa umple contururile unei masini. Dar secretul nu sta in cafea, ci in artistul care manuieste pensula:
In general tac si nu le spun ca atunci cand au varsat cafea peste ceva era cam acelasi lucru, numai ca le lipsea o forma clara. Mi-as submina exclusivitatea in caz ca si-ar da seama ca si cafeaua este tot o apa colorata, iar magia nu sta in cafea, ci in spatele cafelei, acele linii creionate care nu asteapta decat definirea de orice natura sau material.
Mai multe despre ce ofera in prezent Aquarelief ne explica Adrian:
Pasiunea pentru desen si pictura
Totul a aparut mai mult ca un truc de magie. Prima data bunicul meu fascinat la randul lui de cai mi-a desenat un cal si faptul ca a reusit sa aduca intr-o foaie si respectiv in minte mea acest animal de care eram indragostit, a fost extraordinar. Asa ca va imaginati ca am inceput sa desenez obsesiv acel binecunoscut profil de cal.
Apoi a mai fost un moment definitoriu cand tatal meu, un om fascinat de masini, mi-a desenat o masina intr-un carnetel, iar data o stiu cu precizie pentru ca era o finala de tenis destul de celebra.
De data aceasta desenul a trecut de la profilul de cal in 2D la o masina desenata in 3D, iar descoperirea celei de-a 3-a dimensiuni in desen era deja revolutionara pentru ochiul meu. Asa ca am inceput sa desenez masini frecvent, fiind deja foarte atras de ele.
Astfel desenul a devenit o ocupatie care ma reprezenta. Probabil primind recunostinta foarte des datorita desenului, a fost ca o incurajare permanenta.
Pictura am descoperit-o la scoala in cadrul cursurilor unde din nou m-am trezit ca am ceva special in sensul asta, desi eram complexat de modul cum colegii mei reuseau sa puna in foaie culori perfecte, mate, fara sa depaseasca macar un pic conturul desenului, iar la mine culorile se combinau si conturul aparea sau disparea sub pete.
Si in cazul picturii am un moment precis ca referinta, bazat pe o recunostinta brusca din partea colegilor de scoala unde ma incadram ca un elev mediu, gri chiar. Insa cand a venit momentul sa prezentam viziunea noastra asupra Sarbatorii de Paste in clasa aVa , se pare ca scuza mea de a iesi in timpul orei de desen in fata scolii sa schitez biserica de vis-a-vis si asta numai pentru un moment de libertate, a generat o tema interesanta. Iar momentul nu pot sa-l uit nici acum.
Trebuia sa ridicam pictura ca profesoara sa o verifice cu o privire de la catedra, pentru a alege o lucrare de trimis la un concurs intre scolile din Bucuresti. Am fost surprins sa fiu ridicat in picioare cu lucrare cu tot si de data asta nu era pentru o tema nefacuta :) Si am fost si mai surprins peste 3 saptamani cand am castigat concursul. Astfel am inceput sa stiu despre mine ca am un lucru ce ma face un pic mai special.
De la hobby la job
Ca sa continui povestea integrand si raspunsul la acesta intrebare, ar trebui sa punctez importanta societatii in dezvoltarea unui copil si importata scolii in educatie.
Societatea imi spunea ca pot sa fiu un desenator genial, tot nu este deajuns pentru lumea in care traim. Asa ca am ajuns la liceul de arhitectura numai pentru ca am picat admiterea in alt liceu la sectia de uman, limbi straine iar la sectia de mate-info nu ma primea din cauza notei la matematica.
Asa ca a trebuit sa ma bazez pe desen si sa intru la sectia de arhitectura a liceului de arhitectura. De aici, faptul ca ma pot pregati pentru facultatea de arhitectura si respectiv pentru meseria de arhitect parea o optiune respectabila si sigura din punct de vedere al societatii.
Iar perceptia asta se datora ideii ca arhitectii fac bani nu pentru ca inalta case. Nu era om cu care sa ma intalnesc si sa nu-mi spuna ca voi face avere ca arhitect. Realitatea este alta, arhitectii nu fac bani pe cat de mult muncesc si, din pacate, ce muncesc nu conteaza chiar atat de mult, ieftin sa fie.
In cazul meu, arhitectura a fost sansa la o educatie superioara, nu am facut-o nici macar pentru profesie, ci pentru mediul de acolo. Pentru mine un mediu extrem de frumos, a nu se intelege Paradis, insa eram nevoit sa ma exprim prin desen si asta ma punea in valoare. Si, dupa 12 ani de scoala, eram si eu in sfarsit bun la scoala :)
Intamplarea a facut ca la studiile de arhitectura sa se adauge un workshop dezvoltat de Renault in facultatile de profil artistic din Romania. Un program prin care, timp de 5 ani, designerii lor propuneau proiecte anuale unui grup mic de studenti pasionati de masini. Un grup care avea luxul sa se intalneasca in fiecare luna cu chief designerul Dacia si alti designeri pentru corecturi si discutii legate de design. Pentru noi a venit ca o oportunitate extraordinara, insa dezvoltarea era oprita tot timpul de proiectele pentru facultate.
Astfel pasiunea veche pentru masini a renascut sub ideea vaga de a deveni designer de automobil. Misiune scrisa pe un formular de test psihologic sustinut in clasa a2-a. Probabil au vrut sa ma protejeze :).
Ca sa vorbesc despre cum am facut din desen un job, ar trebui sa continui povestea cu terminarea facultatii, moment in care am simtit sa decid ce vreau sa fac in viata.
Lucrasem deja 1 an si ceva in arhitectura, suficient cat sa decid ca nu as putea sa fac fata acestui mediu. Asa ca, influentat de o intalnire spontana si apoi o discutie despre design cu unul din designerii de la Renault, am ramas cu o concluzie clara. Faptul ca sunt dator sa incerc sa devin designer de automobile.
Astfel, ca planul sa fie realizabil era necesar sa incep o pregatire intensa, cu alte cuvinte sa incep sa desenez masini pana devin total stapan pe ceea ce vreau sa exprim. Pentru ca asta nu se putea realiza in prezenta unui job, dar nu puteam sa traiesc fara prezenta unui job, am decis sa fac din antrenamentul meu un job. Pasiunea pentru masini este un curent extrem de raspandit si astfel am inceput sa desenez si sa pictez masini pentru pasionati. Activitate care imi antreneaza mana si imi sustine financiar antrenamentul.
Debutul in domeniul designului auto
Nu stiu daca imi este permis sa cataloghez acel workshop cu Renault din timpul facultatii sau prezenta la cateva concursuri ca intrare in domeniul auto.
Daca da, proiectul de inceput a fost realizarea unui concept cu identitate Renault la care am folosit influentele de arhitectura organica si inspiratie din lumea F1, unde Renault tocmai castigase un Titlu Mondial.
Pictura cu cafea
Este vorba de dimineata zilei de 20 iunie 2013 cand am decis sa bag pensula in ce mai ramasese din cafeaua mea de dimineata si sa-mi colorez o schita ramasa pe birou din seara anterioara.
Dupa cum va puteti da seama, a fost o solutie de moment. Era singura apa colorata de pe masa .
Avantajele cele mai mari sunt legate de impactul la public. Un artist trebuie sa arate in general un alt unghi de perceptie. Faptul ca iau cafea de la gura publicului si o pun peste o schita cu un rezultat inteligibil nu face decat sa creeze acel element surpriza care ne fascineaza genetic. Asa cum sunt si eu un rezultat al aceleasi fascinatii.
Nu exista dezavantaje, decat faptul ca am devenit un bautor de cafea dupa 28 de ani in care nu am strans 10 guri de cafea, baute numai in situatiile de lucru peste noapte.
Aquarelief
Daca as fi stiut ca peste 3 ani fara o luna Aquarelief o sa fie numit proiect si cineva o sa ma intrebe de el pentu un articol public, ar fi fost de mare ajutor. Asa ca totul a pornit lent si relativ intamplator.
A fost un sfat al prietenilor care auzeau ca am inceput sa desenez mai intens si ar fi vrut sa vada si ei ce fac. Asa ca am gasit un nume care imi caractezizeaza pasiunea pentru acuarela si fascinatia pentru forme sau relief, iar apoi am facut o pagina de Facebook, desi eram un anti-Facebook declarat initial, pana sa-mi dau seama ca nu trebuie sa-mi expun viata personala, ci as putea numai sa popularizez ceea ce fac.
Astfel totul a curs lin, era o pagina unde imparteam cu prietenii activiteatea grafica si tocmai datorita lor m-am jucat cu cafea in dimineata aceea, stiam ca o sa-i amuze putin. Si tot datorita lor am continuat si ziua urmatoare sa ma joc cu cafea, si apoi si ziua urmatoare si tot asa.
Si tot datorita lor am facut si expozitia dupa un an de joaca cu cafea, pentru ca trecusera deja luni bune era din ce in ce mai mult interes. Spre surprinderea mea chiar din partea unui brand auto. Peugeot m-a invitat la salonul auto de la Geneva datorita unei schite in cafea trimise paginii lor de Facebook. Si totul accidental. Pastram un Mercedes 300 pentru a sarbatori 300 de like-uri pe Facebook, insa un grup de oameni mi-a stricat planul si am facut subit 304 like-uri, asa ca tot ce am gasit automobilistic a fost un Peugeot 304.
Primul proiect
Primul proiect a fost chiar expozitia Morning Coffee, realizata la fix un an dupa acea dimineata cu inspiratie. Expozitia a fost tinuta in galeria aflata vis-a-vis de facultatea de arhitectura unde ma mai opream in drum spre casa, uneori, insa niciodata cu gandul ca as putea expune acolo.
Trebuie mentionat ca o expozitie, oricat de mica este, are nevoie de sustinere, iar norocul meu a fost sa gasesc 2 sponsori perfecti pentru mesajul meu, un brand de cafea ce sustine arta si galeria unui pasionat colectionar de masini. Ceea ce era perfect pentru ca expozitia aborda o colectie de masini clasice practic interpretata artistic prin cafea. Este extraordinar sentimentul cand esti ajutat dupa foarte multe momente in care esti ignorat.
Iar expozitia nu s-a oprit cu prezenta in galerie. Cu ajutorul brandului de cafea si al unui prieten foarte captivat de lucrarile mele am reusit sa fac un turneu prin tara cu o selectie a lucrarilor prezente in expozitie.
In total, experienta a venit cu un sentiment foarte ciudat. Faptul ca am fost observat public, faptul ca un comunicat de presa si eventuale articole de presa au folosit ca subiect „joaca mea”, m-a pus intr-o situatie total noua si nebanuita.
Eu nu am desenat cai numai pentru ca ma fascinau, la asta se adauga si aprecierea bunicului meu, peste care adaugam aprecierea tatalui meu, peste care vine aprecierea prietenilor si astfel am reusit sa slefuiesc poate un dar, acel dar pe care fiecare din noi il are.
Cui se adreseaza Aquarelief si ce servicii ofera
Aquarelief este, in primul rand, un spatiu public, un loc unde oamenii se regasesc intr-o pasiune si binenteles un loc unde pot fi gasit si abordat alaturi de lucrarile mele. Serviciile sunt de natura artistica, foarte multi pasionati, colectionari de masini sau prieteni ai acestora care vor sa-i vada fericiti, vin la mine sa le pictez masina mult iubita.
O alta natura a serviciilor artistice este demonstratia de pictura la evenimente, unde, asemanator unui spatiu public, dar in general legat de masini si cafea, expun spre entuziasmul invitatilor, mirarea invitatilor sau ignoranta invitatilor. Perceptia vine in sistem shaorma cu de toate.
Si nimic nu este mai placut decat sa aud remarca: “nu au mai vazut niciodata asta” .
In general tac si nu le spun ca atunci cand au varsat cafea peste ceva era cam acelasi lucru numai ca le lipsea o forma clara. Mi-as submina exclusivitatea in caz ca si-ar da seama ca si cafeaua este tot o apa colorata, iar magia nu sta in cafea, ci in spatele cafelei, acele linii creionate care nu asteapta decat definirea de orice natura sau material.
Este foarte important sa precizez felul in care pictez eu cu cafea:
Pasul 1, si cel mai important, este definirea liiniilor de creion si a formei bine masurate si controlate. In cazul meu pentru ca este principalul interes ca antrenament in car design.
Apoi pasul 2, si cel mai relaxant, este improvizatia cu cafea , atunci cand stropesc, aplic atent sau ma joc in orice fel de maniera cu cafeaua cat sa arate expresiv.
Si in cele din urma pasul 3 este folosirea acuarelei, de cele mai multe ori in culori reci pentru a contrasta culoarea calda a cafelei. Totul urmat de o definire a formelor si detaliilor ajutat tot de acuarela colorata.
Cele mai importante momente la nivel profesional
Workshopul cu Renault care m-a pus in contact cu profesionisti care, spre surprinderea mea, au gasit ceva de apreciat la un designer de weekend.
Expozitia Morning Coffee care m-a expus surprinzator publicului larg si m-a adus in contact cu un centru de educare pentru mine si anume Galeria Tiriac Collection.
Realizarea afisului si a premiilor pictate pentru Concursul de Eleganta de la Sinaia in anul ce tocmai a trecut.
Expozitia si prezenta la un eveniment important din Viena ce unea cafeaua si arta sub acelasi acoperis. Ocazie unica de a vizita un oras superb si a discuta cu oameni extrem de interesanti cu posibilitatea de proiecte viitoare.
Iar cel mai special, mai ales din punct de vedere sufletesc, este momentul in care am vizitat o legenda a pilotilor de curse si am avut ocazia sa aflu cu adevarat ce inseamna un Sir. Este vorba de Sir Stirling Moss. Ocazie care m-a pus in fata unei situatii foarte interesante. Am adus cu mine o parte din lucrarile Morning Coffee unde era pictata si una din masinile conduse de dansul, lucrare pe care i-am scris numele atunci cand am aflat pentru prima data de pilotul de curse Stirling Moss ce tocmai stabilise noul record mondial de viteza.
Surprinzator a fost cand am observat ca lucrarea era pictata cu 2 ani fara 2 zile inainte de intalnirea noastra. O intalnire de exceptie.
Ce ai invatat cel mai important despre meseria ta?
Munca face diferenta.
Designul auto in Romania
In prezent sunt tulburat de competitia extraordinara de la nivel mondial si probabil de asta inca ma pregatesc pentru design auto si nu ma numesc inca designer auto.
In Romania avem o resursa umana extraordinara in acest sens, insa lipsa unui centru de educare intern specializat pe design auto lasa pregatirea ori la o alternativa externa, dar foarte scumpa, ori la nivel de dezvoltare al profilului numit design industrial care variaza, totusi, multe teme de design.
Chiar si in aceasta situatie avem tineri care provin din ramura design industrial a facultatilor de arte ce au confirmat la nivel international. Avem aici exemplul lui Victor Sfiazof, desingerul lui Renault Kadjar, un rezultat al deschiderii Renault catre scolile din Romania.
La ce proiecte lucrezi in prezent?
Alaturi de comenzile de masini clasice, am un nou proiect prin care incerc sa democratizez desenul de masini sau alte subiecte motivate de pasiune. Mai clar, am inceput sa dezvolt o metoda cu ajutorul careia oamenii pasionati de desen sau subiectul desenului pot desena relativ usor.
Suprinzator este ca intr-o epoca digitalizata lumea mai raspunde, inca, la magia creionului pe hartie si aici copiii sunt lideri ca entuziasm si energie.
Tocmai am facut o cursa cu avionul si un copil cand a vazut ca desenez a devenit total captivat. Parintii mi-au multumit pentru ca i-am eliberat de momentele in care si-ar fi pierdut rabdarea pentru zbor :). Asa ca le-am facut cadou acest sumplu instrument de desen pe care incerc sa-l popularizez, sper, spre bucuria viitoare a copilului si poate spre descoperirea unei pasiuni.
Planuri de viitor
Imi doresc mult ca o parte din munca mea sa intre intr-un sistem caritabil prin care sa ajut si eu pe cat se poate prin picturile mele. Este senzational sa stii ca ceea ce faci usor si cu pasiune devine util.
In zona artistica a proiectului imi doresc o prezenta la unul din avenimentele importante din lumea automobilului clasic. Visez la Pebble Beach :) - poate cel mai mare eveniment de acest gen unde domnul Tiriac a inregistrat o victorie in premiera pentru un roman in latura automobilistica a acestui Concurs de Eleganta. Asa ca sper sa inregistrez si eu o prezenta notabila cat de curand in latura sa artistica, acolo unde anual sunt poate cei mai buni artisti auto.
In zona concept car imi doresc o noua expozitie ce analizeaza istoria unui brand urmat de o propunere personala a unei directii de viitor.
Insumate raspunsurile nu sunt decat scuze serioase de a ma juca in fiecare zi :)
