[Brandul si eul] Roxana Dragomir & Razvan Ionescu: Denumirea de brand personal paleste in fata valentelor romanesti profunde ale lui “sa-ti faci un nume”

Roxana Dragomir, Managing Partner at ACTIV AD Communication, si Razvan Ionescu, Client Service Manager al agentiei, spun ca specificul romanesc al brandului romanesc, aceasta mostenire folclorica, “sa iti faci un nume”, depaseste sfera succesului profesional. Aduce cu el cu alte valori, ce tin si de familie, si de colectivitati locale atat urbane, cat si rurale: “este mai mult decat reputatie profesionala, tinand de fapt de reputatia personala a fiecaruia ca om, tovaras, coleg, vecin, apartinator al unor comunitati mai mici sau mai mari, nu neaparat profesionale”.

Definitie

Definitii ale brandului personal exista multe, chiar prea multe, la un simplu search pe net sau prin diverse librarii online. Deci ce sa fie, ce sa fie brandingul personal. Sa tot fie o arma mai mult sau mai putin insidioasa de promovare, o solutie de accelerare pentru cariera si/sau afacerea ta, un alt mod de a-ti crea sau intari imaginea si notorietatea, un mijloc de diferentiere mai consistenta care sa-ti creasca credibilitatea, un management al reputatiei facut in mod profesionist, o constructie clasica de brand pe modelul brandurilor corporatiste, si tot asa.

Pentru ca nu-mi plac generalitatile cred ca ar fi mult mai interesant sa incercam sa deslusim cum e cu brandingul personal in publicitatea noastra cea de toate zilele.

Asa ca m-am uitat chiar la noi in agentie, deci nu prea departe, sa vad cum stam cu brandurile personale. Si am dat cu ochii de Razvan, care a asistat si a trecut prin toate fazele brandingului personal de cand exista el in Romania. Avandu-l pe el in minte, am raspuns la mai toate din intrebarile voastre. Iata ce a iesit.

Etape in Romania

Destul de greu de spus care sa fi fost evolutia exacta a brandurilor personale la noi, asa ca ma voi focusa doar pe ce imi este cunoscut, adica zona publicitatii. Tot intrebandu-ne in agentie daca a existat si exista nevoia de branding personal in publicitatea romaneasca, inevitabil am inceput sa ne uitam cu vreo 20 de ani in urma, de prin '97- '98 incoace sa zicem.

Pe cand aparea primul festival de publicitate romaneasca sau primele Zile ale publicitatii organizate de Biz, cred ca se conturau parca de la sine primele branduri personale in publicitate, creativii iconici azi, cum le spun eu, dar si oameni speciali de marketing.

Erau acei publicitari care reuseau sa tina cu sufletul la gura o audienta de cateva sute de persoane din industria de publicitate, cu speech-urile lor captivante: imi amintesc un discurs savuros despre un batranel simpatic, endorserul unei campanii altfel la bere cu si despre pitici de gradina! Sau un alt speech savuros, tinut de un om de marketing redutabil, despre competitia din marketingul si publicitatea de atunci, asemuind-o respectivul cu copacii de la conacul lui de patrimoniu tocmai mostenit!

Asa ca, vorba francezului, “unde or fi zapezile de alta data”? Pentru cei care citesc aceste randuri si aveau doar cativa ani pe atunci, vreau sa le spun ca brandul personal in publicitate se coagula atunci cu mult mai greu in absenta lui Google si social media. Cu toate acestea, specialisti cu imagine personala buna tot apareau an de an.

I-as numi azi niste artizani ai propriilor branduri personale. Le-au trebuit insa, ca sa izbuteasca, multa inteligenta emotionala, talent oratoric si charisma, plus o cantitate suficienta de autenticitate. Pentru ca exact despre asta este vorba cand vorbim de branduri personale si nevoia de a le construi: ca brandul personal sa te ajute sa reusesti in ceea ce ce faci.

Concluzionand, am urmarit peste ani parcursul celor doi speakeri despre care vorbeam mai inainte si pot spune ca si-au construit frumos fiecare un brand personal care i-a ajutat cu siguranta sa razbeasca in viata lor de marketeri si publicitari.

Moda sau istorie?

Un trend as zice, care a fost importat din afara, din sfera business, politica sau show biz, pentru ca ulterior sa devina un facilitator de succes profesional si un instrument de management al reputatiei profesionale. Poate si de aceea publicitarii, care sunt super expusi prin munca lor trendurilor, mi se par mai reticenti la brandingul personal.

Desi din afara, categoria asta profesionala, cu precadere cea a creativilor, poate parea una cu capul in nori, publicitarii sunt persoane destul de pragmatice care stiu ca se poate trai linistit si fara brand personal. Mai ales atata vreme cat exista in publicitate o cerere mai mare decat oferta de forta de munca. Tot ei stiu mai bine ca altii cat de repede brandurile si campanile de publicitate cad in uitare, de unde firesc vine si mai multa reticenta fata de constructia de branduri personale.

Ce inteleg gresit oamenii prin brand personal

Doua lucruri imi vin in minte acum. Mai intai ca brandul personal nu este o reteta minune care sa-ti asigure, el singur, succesul profesional si nici sa-ti garanteze ascensiunea fulminanta in vreun top din domeniul in care lucrezi sau pentru care te pregatesti.

In al doilea rand, desi online-ul si social media au facut azi mai simple constructia si promovarea brandurilor personale, volumul mare de informatii ce se afiseaza in fiecare minut creeaza o competitie uriasa pe informatia postata si ingreuneaza astfel mult vizibilitatea comunicarii brandurilor personale.

Oamenii uita adesea ca exista viata, deci si branduri personale, dincolo de online. Si mai mult, un aspirant la un brand personal (si nu numai) ar trebui sa evite ca imaginea din mediul online sa nu coincida cu cea din offline. Unde tinuta, stilul, gesturile, carisma fiecaruia pot crea succesul sau insuccesul unui brand personal chiar si corect construit.

Cum se construieste un brand personal

Strategie de brand, constructie de brand wheel (cu tot tacamul de atribute, valori, personalitate, core essence, etc.), promovare pe diverse canale media si mai nou pe atotputernicul online sunt toate la ordinea zilei pentru un publicitar.

Daca o face pentru branduri comerciale sau corporatiste, de ce n-ar face-o si pentru el? Totul este doar o chestiune de decizie personala. Sa vrea sau sa nu vrea s-o mai faca si pe asta.

Pe scurt, brandul personal cere autocunoastere, autenticitate diferentiatoare, promovare consistenta si nu in ultimul rand multa tenacitate si rabdare.

Proprietarii

Frumusetea este ca niciunul dintre branduri nu mai apartine in totalitate vreunuia dintre proprietarii de drept, odata promovat si iesit in lume. Din momentul in care brandul personal functioneaza si produce efecte, o parte infima din el ajunge in mintea celor care il vad, asculta sau citesc si acolo ramane ca perceptie.

“Lucrez cu Razvan de la ACTIV AD” functioneaza atat timp cat brandul lui personal intalneste asteptarile create, culmea, tot de el.

Vorbind in continuare de lucrurile potential rele pe care le aduce la pachet brandul personal unei persoane “no name”, este si acela ca o perceptie odata formata este ingrozitor de greu s-o mai corectezi.

Lucrul acesta se vede cel mai bine la persoane publice care au castigat notorietate doar prin expunere mediatica generata de statutul lor social, dar despre care nu putem spune in nici un caz ca au vreun brand personal consistent construit si mai ales mentinut.

Specificul romanesc

Romanii au dovedit si aici ca sunt speciali. Nu-mi place cand brandul personal este legat atat de strans doar de succesul profesional, fiind considerat numai un apanaj al acestui domeniu sau al unor elite urbane.

Noi, romanii, spunem de sute de ani atat de frumos ca trebuie “sa-ti faci un nume”, “sa-ti pastrezi numele”, fie ca vorbim de persoane, familii, comunitati, bresle sau asociatii profesionale. Si asa denumirea de brand personal paleste in fata valentelor romanesti profunde ale acestui “sa-ti faci un nume”. Care vine cu alte valori ce tin si de familie, si de colectivitati locale atat urbane, cat si rurale.

Brandul personal, alias “facutul numelui” la romani, este astfel mai mult decat reputatie profesionala, tinand de fapt de reputatia personala a fiecaruia ca om, tovaras, coleg, vecin, apartinator al unor comunitati mai mici sau mai mari, nu neaparat profesionale.

Revenind la publicitate, Razvan imi spunea acum pe final de articol, ca publicitarii de la noi par mai degraba acum in ultimii 10 ani sa fie preocupati sa-si faca “nume” valoroase in tara si in lume, decat sa-si construiasca branduri personale sofisticate.

Unii au devenit directori prin mari festivaluri de publicitate sau si-au exportat numele cladit in tara la nivel global. Bravo lor si sper ca succesul “numelui” pe care si l-au cladit aici sa fie tot mai contagios in industria noastra de publicitate!