Romanii nostri au trudit din plin si i-au descusut pe Droga si Bogusky pana la refuz. Asa incat duelul Droga vs. Bogusky se apropie de momentul fulminant - Dezvaluirea castigatorului. Dar sa nu vorbim despre asta inainte de vreme. In schimb, hai sa aruncam un ochi la etapa facerii.
Cine a tras sforile pentru ca probele sa bubuie de absurdul romanesc? Un coordonator, desigur. Reprezentant al productiei in intreaga schema, e vorba de regizorul Bobo Barbulescu. Lipsit de vreun regret, lucru mare cand vorbim de procesul de productie, el da un mare like intregii operatiuni. Ne plimba din condei prin intamplarile traite in randurile de mai jos.
O prezentare a campaniei Droga vs. Bogusky
Nu e o campanie adresata necunoscatorilor; adica e ca si cand ai face reclama la detergent pentru ciobani… Ei stiu ce e “ala”, dar nu il folosesc prea des. Asa e si aici, lumea stie ce e publicitatea, dar nu intelege prea clar cine si cu ce se ocupa in zona asta.
Cred ca i-as spune unui “necunoscator” ca e un fel de concurs de popularitate intre doi insi – unul din Australia si altul din America (asa ca sa starnesc interesul ca sunt straini). Si, ca si cand ar fi Ronaldo si Messi, aflam care e mai celebru. Care are mai multi fani romani, castiga. Iar filmuletele arata diferiti fani care mai de care mai… romani.
Din condei, prin toate etapele productiei campaniei
Totul trebuia facut in doua zile de filmare, cu mare atentie la desfasurarile de forte. Lucrurile au mers apoi ca in cazul oricarui alt proiect: ras, incercari esuate de simplificare a proiectului, panica (nu terminam nici in doua zile cu 11 locatii si traficul din Bucuresti), ideea care te scoate din incurcatura, casting si mutat personaje dintr-o poveste intr-alta pe motive de dantura sau cautatura privirii, mai mult ras din nou, “Aduc eu cainele meu dar nu am ham” – “Nu, las' ca il aduc eu pe al meu, nici eu nu am ham, dar de fapt la ce ne trebuie ham?!”, si asa mai departe.
Ideea salvatoare a fost cea a gruparii mai multor povesti in cadrul unei singure locatii, foarte ofertanta [n.r. Palatul Stirbei din Bucuresti], si care ne-a permis sa filmam mai mult timp decat sa stam in trafic.
Zilele de filmare au fost brutal de precise. Incepeam in piata, unde veneau si copii de la terenul de fotbal ca sa ii imbracam, apoi la terenul de fotbal; in timp ce ii filmam, o imbracam si pe Doamna cu Steagul samd. Si a fost, din nou, cu ras.
Una-doua peripetii „povestibile” de la filmari
Motivul pentru care am facut aceasta campanie este unul simplu: la fiecare spot aveam sansa sa facem o atmosfera diferita, sa aducem un alt gen de personaje sau de umor. Asa ca eu m-am simtit bine la fiecare dintre ele pentru ca era o noua joaca.
Cel la care m-am simtit cel mai prost a fost cel din piata, pentru ca nu aveam loc sa ne miscam si toata lumea se uita in camera - dar, in primul rand, pentru ca a fost primul filmat, si era o mare presiune.
Experienta personala de la filmare nu se rasfrange si asupra produsului finit, pentru ca spotul din piata ca este unul dintre preferatele mele.
Cel mai dificil a fost sa aleg cine sta in poarta la fotbal, pentru ca toti voiau sa suteze, dar am reusit sa ii conving spunandu-le ca portarii se vor vedea cel mai mult in film. Oricum a trebuit sa ii filmam pe toti sutand, ca sa nu se supere nimeni.
Cel mai mult mi-a placut ultimul, atat in ordinea filmarii, dar si a difuzarii, pentru ca eram rupt de oboseala si stiam ca plec acasa. In plus, este si favoritul meu. Intr-un final, m-am razbunat pe Bela Lugosi pentru o saptamana de nesomn in copilarie. [n.r. Ultimul spot urmeaza, sic. Pana maine, vi le punem mai jos pe cele mai recente.]
Provocari
Sincer, a trecut ceva timp si eu am bunul obicei sa uit majoritatea detaliilor de la fiecare proiect - altfel as avea nevoie de un cap cat un dulap.
In principiu, in momentul in care spotul este livrat, raman doar cateva imagini pe care le mai poti folosi ca repere cand vorbesti cu directorul de imagine: “stii colorizarea de la fotbalistii de la Fibra?!... e, cam asa as face si spotul asta”.
Momentele dificile pe care le retin sunt alea in care nu imi iese asa cum as fi vrut… si aici nu s-a intamplat.
Droga sau Bogusky?
Droga!… sau Bogusky, ca “e mai frumos!”.
