Vreo 14 ani, Ionut Caras a fost marinar. Cand a vrut sa se intoarca cu totul pe uscat, a cautat sa faca altceva. Si asa a ajuns fotograf si mecanic foto. Este un termen inventat de el si ce inseamna, exact, o arata cel mai bine fotografiile sale.
Fiecare imagine e ca o proza scurta, uneori fantastica, mereu impletita cu un etaj alternativ al realitatii. Fiecare spune o poveste, si in ele sunt cuprinsi rinoceri, pesti-submarini calariti de fete in haine rosii, cerbi cu coarne de copaci si scari care duc la nori.
Unele site-uri internationale i-au numit manipularile fotografice suprarealiste. Au scris, despre el, HuffingtonPost, Daily Mail, MyModernMet.com si foarte multe site-uri si bloguri straine de fotografie si arta. Cei de la DigitalCitizen au facut, pe baza conceptelor lui, versiuni de teme pentru Windows 7.
Ionut lucreaza de la 18 ani, nu are studii de specialitate, dar, in schimb, le-a incercat pe toate. El povesteste, pentru IQads, despre experientele sale, cu rele si bune, cum a ajuns reparator de fotografii si de unde vin povestile sale.
Pasii spre imagine
Mai am putin si implinesc 38 de ani, sunt nascut in Iasi si in prezent iubesc foarte mult fotografia si manipularile fotografice. Ca sa enumar pasii, nu cred ca pot, deoarece am inceput sa iubesc ceea ce fac prin conjuctura.
Am facut foarte multe la viata mea, chiar foarte mult, de la rele la bune, dar ultima oara imi aduc aminte ca am vrut sa ma las de marinarie, si deja aveam ceva inclinatii catre frumosul din fotografie, era ceva haotic, ceva care ma vrajea mereu, dar nu stiam de unde sa incep.
Apoi, cand m-am hotarat sa imi fac o familie la uscat, m-am gandit si mai serios ce o sa fac, deoarece marinaria nu aveam cum sa o asimilez la uscat, deci imi trebuia un alt job, si daca tot aveam o pasiune in fotografie, m-am gandit ca as putea face ceva cu toata povestea asta. Si cred ca oarecum am reusit.
Relatia cu fotografia
De mic faceam fel si fel de experimente cu aparate foto pe care le cumparai si trebuia sa le asamblezi ulterior, ne distram, era amuzant. Apoi, dupa ce am devenit muncitor la negru in portul Constanta, nu aveam nici 18 ani impliniti, dar mi-a placut sa am mereu un aparat de fotografie analog cu mine, si faceam fotografii cum puteam.
Imi placea sa le adun, nimic serios. Si astazi mai am fotografii scanate din aceea vreme. Cand a devenit internetul mai accesibil si tehnologia mai avansata, mi-am cumparat primul meu aparat de fotografiat digital, avea 1 MB, dar in aceeasi masura imi placea sa descarc cam orice fotografie de pe internet, sa le stochez in pc si sa le vizualizez cand plecam in voiaj, era ceva wow pe acea vreme.
Pasul extrem de la un pasionat de fotografie pana la ceea ce fac astazi este foarte mare si mai greu de explicat in cateva cuvinte, cred ca aveam in jur de 31 de ani, dar la baza a stat o puternica dorinta de a face ceva diferit cu care sa pot iesi in evidenta, sa fiu cunoscut in foarte scurt timp, si asa am ajuns sa fac acele colaje, pentru a soca, pentru a atrage atentia.
Desigur, marea majoritate a colajelor erau maimutareli, dar usor, usor am inteles cum sta treaba si m-am apucat sa fac din ce in ce mai multe colaje bazate pe o poveste, o idee, o traiere. Astazi pot spune ca am foarte multe lucrari foarte diferite intre ele, si stiu ca prea curand nu o sa ma opresc din ceea ce fac.
Pe mare
He he he, as aveam tone de povesti, am fost marinar 14 ani si cred ca am fost unul dintre cei mai norocosi marinari, am prins acea schimbare de la vechea marinarie, la cea automatizata.
Imi vine foarte greu sa povestesc ceva anume, dar cel mai mult mi-a placut viata de marinar pana sa se introduca toata tehnologia la bordul navelor, inainte puteai sa opresti unde pofteai, sa pescuiesti, sa te uiti la un meci si multe altele, astazi este totul monitorizat, trebuie sa dai explicatii pentru orice, securitate foarte severa si multe altele care nu te face decat un robot.
Unii inca navigheaza cu drag, dar eu unul nu am inteles nici astazi cum poti sa te imparti intre doua vieti, cea de familie si cea de marinar. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit sa imi castig existenta la uscat, desi nu am nici un fel de studii superioare, mereu am fost un rebel si le-am incercat pe toate, si poate ca si felul meu de a fi m-a ajutat sa creez atata povesti prin lucrarile mele. In foarte multe din lucrarile mele inca se vede nostalgia de pe vremea cand eram marinar, si nu numai.
Nu stiu daca imi este dor de acele vremuri, unele perioade ma amuza, imi amintesc si povestesc cu drag ori de cate ori mi se ofera cate o ocazie, dar nu o sa uit niciodata ca era o viata grea, munceam ca un sclav.
Evident ca nu imi plangeam de mila, ma autocontrolam si mereu visam la ceva frumos sa mai uit de viata grea, sa imi para totul mai usor, dar tot timpul visam la o alta viata, una frumoasa, alaturi de oameni, sa rad, sa glumesc, sa plang pentru ceva care se merita si nu sa imi plang de mila, sa fiu uitat de familie si cei dragi.
Astazi, daca as avea ocazia sa mai navighez, as face-o doar pentru fotografia stock, mereu am avut un regret ca nu am avut cunostintele de acum 2/3 ani, cand am inceput sa inteleg mai bine manipularile si sa adun fotografiile stock. Astazi as fi avut un stock impresionat de locuri, vapoare si cate si mai cate.
Ce inseamna, de fapt, photo mechanic
:) acest termen l-am inventat eu, si sper sa nu il mai copieze nimeni. M-am gandit ca ar fi foarte interesant sa fiu un fel de reparator fotografic, cum de exemplu sunt mecanicii auto, repara, sau cei mai experimentati pot sa o si faca, eu sunt si una si alta, fac si fotografie dar pot sa le si repar, sau cu alte cuvinte, le tunez :)
Cum am pomenit si mai sus, am vrut sa ies foarte tare in evidenta, am vrut sa sochez, sa fac ceva diferit. Am reusit foarte greu, cam 2 ani de munca fara sa fiu inteles mai de nimeni, ajunsesem si eu sa imi pierd speranta, dar pana la urma am avut noroc, altfel nu pot spune. Cineva acolo sus chiar ma iubeste cu adevarat, altfel nu imi explic.
Astazi imi place foarte mult ceea ce fac, este un mod de viata si de existenta, totul se invarte in jurul imaginatiei si a fotografiilor.
Cat dureaza prelucrarea unei fotografii
Intrebarea asta ma amuza cel mai mult. Pai depinde de foarte multe aspecte, daca am tot ce imi trebuie ca si "condimente", daca am inspiratia, chef si ce o mai fi.
Evident ca am o mai mare dexteritate la prelucrare, dar asta s-a dobandit in timp, si aici contribuie si cunostintele pe care le-am acumulat, modul de lucru, si multe altele.
Astazi, media este de 2 ore pe imagine, inainte stateam si pana la 14 / 20 ore, dar au fost si cazuri cand abandonam lucrarea ca nu ii gaseam un rost.
Mai multe versiuni ale aceleeasi fotografii
Da, mai fac asa ceva, in special cand o cere un client sau cand consider ca are potential.
Cat conteaza starea in rezultatul final
Da, conteaza foarte mult, daca nu am starea necesara nici nu deschid photoshopul, mai mult stau pe net si caut sa ma inspir sau sa ma linistesc. Dar, in mare parte, se observa in lucrarile mele si starea pe care o am.
Deseori am fost "demascat" ca nu ma simt bine, ca am o problema sau mai stiu eu ce prin postarile care le faceam. Am avut si momente cand am creeat o lucrare din cauza starii, dar de regula le fac cand ma simt mai ok si incerc sa transmit o poveste.
Ce te inspira
Pe mine ma inspira orice, am marea convingere ca oricunde m-as afla, pot gasi ceva, oriunde. Nu imi aduc aminte sa fi fost in vreun loc si sa nu fi facut vreo lucrare cu fotografii facute acolo, de regula asta imi place cel mai mult, sa aduc ceva nou, locuri si "obiecte" diferite.
Imi place sa mixez orice, numai sa fie diferit si pe dos. Menirea lor este sa inspire la randul lor, sa ma exprim, sa ajung undeva unde nu poate ajunge nimeni, sa imi petrec timpul diferit, sa fiu ocupat, sa am un hobby, sa exist frumos, si poate o sa ramana si o amintire frumoasa pentru ceilalti, dupa ce nu voi mai fi pe acest pamant.
Cea mai populara fotografie
Cred ca Rush Hour 2, a fost si pe coperta lui Stephen King, desi dupa vizualizari, ar fi alta, A world what used to be.
Dali si ceilalti
Din pacate pe Dali nu l-am inteles. Mi s-a spus deseori ca sunt un fel de Dali, doar sub o alta forma.
Cel mai mult m-am inspirat pe de un site photodom, multi artisti si multe stiluri, dar artistul care inca mai ma fascineaza si astazi este Michal Karcz, un suprarealist SF, imi place la nebunie ceea ce face.
In atentia presei straine
Cum spuneam si mai sus, am avut noroc, nimic special. Astazi am lucrari poate la fel de bune sau mult mai bune, dar asa a fost sa se scrie atunci si despre mine, apoi urmeaza o cadere, o pauza si sper ca iar o crestere. Astazi am toata certitudinea ca trebuie sa fii foarte norocos sa reusesti in viata, nimic altceva. Pot eu sa ma dau si peste cap, degeaba.
Reactiile mele au fost, evident, de soc, nici nu ma asteptam, si chiar m-am bucurat ca au fost asa mai intarziate, am fost mai pregatit, am avut ce sa "arat" si mi-a adus un mare plus.
Am avut un mare avantaj, am avut cereri mai multe de la clienti, am trecut la un alt nivel, am inceput sa lucrez mai curat, mai frumos, mai diferit.
Diferentele se vad cand se compara lucrarile vechi cu cele noi, se observa foarte multe diferente, de la modul de interpretare a ideii pana la cel de editare si colorizare. In prezent nu am timp sa fac ceea ce imi propun, deci nu ma plang de munca :)
Cereri din strainatate
Da, cele mai multe cereri le am din strainatate, sau valorific ceea ce fac in strainatate. La noi mai greu, dar si aici am sperante ca intr-o zi o sa fie altfel, stiu ca se poate, si asta depinde numai si numai de mine, eu trebuie sa ma fac cunoscut, nu sa ma descopere ei pe mine.
Ti se fura fotografiile? Cum reactionezi?
Da, mi se mai fura, si nu reactionez de nici un fel. Avantaje si dezavantaje. Net-ul m-a facut celebru, deci inca ii sunt dator.
Nu consider ca voi fi saracit din asta, desi toti cei care fura nu fura pentru a se imbogati.
Unii nu o fac neaparat pentru bani, si eu la randul meu am descarcat si utilizat fotografiilor altor fotografi, si cel mai probabil am fost iertat intre timp.
Se poate vorbi de anumite trenduri in fotografie? Care crezi ca influenteaza, in acest moment, fotografia din Romania?
Trenduri
Am observat ca lumea este foarte obsedata de fotografie, se fac fotografii pe banda rulanta si toata lumea are pretentia ca fiecare fotografie sa fie privita ca o opera de arta. La orice mic eveniment, sunt mai multi fotografi decat spectatori, ma ingrozesc, nu alta.
Epoca selfie-ului
Da, imi mai fac, nu pot sa spun ca nu, dar mai mult de dragul de a pastra o amintire pe unde mai merg cu familia, eu personal nu imi fac selfie si nici nu ma intereseaza. Lumea a luat-o complet razna, este obsedata sa fie orice altceva decat ea insasi.
