Cartile si bunurile culturale in general sunt printre ultimele griji ale romanilor atunci cand vine vorba despre planificarea bugetului familial. Piata de carte din Romania are doua momente de varf in ceea ce priveste activitatea, iar aceste momente corespund celor doua targuri importante – Gaudeamus si Bookfest. Dar daca bugetele sunt atat de mici, iar vanzarile atat de putine, reiese o oportunitate a editurilor de a fi creative in promovarea de carte, spune Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom.
Exista reguli generale in ceea ce priveste promovarea, insa fiecare titlu beneficiaza de un public specific, asa ca strategia trebuie gandita in asa fel incat sa-l poata atinge prin intermediul canalelor specifice. Un punct mai sensibil tine de implicarea autorului in demersul de comunicare:
O carte are un autor, autorul e un nume - si el conteaza decisiv in promovare. Cartea nu e produs colectiv, nu e Mercedes sau Apple, nu e nici macar un film la care conteaza deopotriva numele regizorului, al actorilor, al scenaristului etc.
Probleme apar doar cand autorii nu raspund solicitarilor editurii, considerand ca simpla aparitie a cartilor lor in librarii ar fi suficienta pentru succesul acestora.
Mai multe despre toate aceste lucruri aflam in continuare:
Cum ajunge o carte sa fie publicata de editura?
De regula, daca ne referim la autorii romani, mai intai trebuie sa existe o propunere de editare din partea autorului. In functie de domeniu – literatura, stiinte socio-umane, medicina etc. – propunerea este analizata din mai multe puncte de vedere, inclusiv financiar si comercial.
Ulterior, manuscrisul este evaluat de referentii editurii – adica de persoane competente in domeniu. Abia dupa aceea se poate lua o decizie de publicare sau refuz.
Sunt mai multe criterii de care se tine seama, fiecare avand o pondere mai mica sau mai mare in decizia finala. Cam la fel stau lucrurile si in ce priveste traducerile.
Lansarea romanului Negustorul de inceputuri de roman, Matei Visniec, Gaudeamus 2013
Evolutia pietei de carte din Romania
Nu cred ca as putea adauga ceva personal indicatorilor de consum cultural masurati de statisticile UE.
Suntem printre ultimele tari din Europa, cu un consum mediu de cativa euro anual per capita. Ne laudam cu Eminescu, Caragiale sau Enescu, dar pentru cei care ne privesc si analizeaza lucrurile prin prisma indicatorilor, suntem o tara de inculti.
Discutia ar fi laborioasa – nu e vorba numai despre piata de carte, ci si de sistemul educational, de ponderea populatiei rurale, de exodul tineretului sau de sistemul fragil de distributie, de fondurile bugetare alocate culturii, bibliotecilor s.a.m.d.
Sunt aspecte care par sa nu intereseze pe nimeni. Piata de carte „misca” de doua ori pe an, cu ocazia celor doua targuri de specialitate – Bookfest si Gaudeamus.
Mai avem un varf in decembrie, in rest e lancezeala… Sa recunoastem insa ca produsele culturale – nu numai cartea – nu ocupa un loc principal in cosul familial de cumparaturi si ca pirateria in domeniu functioneaza in Romania nestingherit.
Din Colectia Top 10+
Piata de carte – e-books vs. carti tiparite
Cartea in format digital a cunoscut o crestere in ultimii ani. Nimic spectaculos – sa spunem ca detine azi o pondere de 2-3 procente din totalul cifrei de afaceri. Oricum, nici in alte tari, cu exceptia celor anglo-saxone, lucrurile nu stau mult diferit.
Asteptarile au fost optimiste, dar rezultatele sunt modeste inca. Avem, totusi, cca. 1200 de titluri in oferta de carte digitala a editurilor Polirom si Cartea Romaneasca si nu ne vom opri aici.
Marius Chivu, lansarea volumului Ce-a vrut sa spuna autorul, 2013
Probleme si solutii pentru piata de carte si edituri
Obstacolele sunt de mai multe tipuri, dar cred ca cererea redusa, dimensiunea redusa a cifrei globale de afaceri din domeniul editorial sunt printre cele mai importante.
In plus, venitul mediu care la noi e foarte redus. E ineficient, de exemplu, sa publici o traducere a unui scriitor important, daca estimezi vanzari de 1.000 de exemplare. Costurile ar putea depasi incasarile previzionate.
Nici in ceea ce priveste scriitorii romani lucrurile nu difera substantial – cei mai multi, marea majoritate a lor, primesc sume ridicole ca drepturi de autor, in vreme ce unele lanturi de librarii pretind rabaturi tot mai mari, de cateva ori mai mari decat sumele cuvenite autorului. E si injust, si imoral.
Solutii? Va spuneam ca dimensiunea redusa a pietei de carte din Romania are cauze multiple. Ar trebui analizate toate – asta daca cineva ar fi interesat de subiect. Deocamdata, fiecare editura se descurca asa cum poate, ma rog, atatea edituri cate mai sunt.
Gradul de implicare al editurii in modul in care arata cartea
Sunt chestiuni pe care editura le decide in functie de propriile standarde si propriul nivel de profesionalism.
Cum legea prevede ca forma sub care o opera literara sau stiintifica urmeaza sa fie adusa la cunostinta publicului trebuie sa fie acceptata de autor, evident ca acesta e consultat in fiecare faza a procesului de editare, astfel ca am putea vorbi mai curand de o colaborare.
Ca sa limpezesc lucrurile, m-as referi la teatru. Un actor va produce o opera artistica in momentul cand isi asuma un rol. Dar opera lui trebuie sa concorde cu viziunea regizorului, caci fara aceasta colaborare spectacolul nu ar fi posibil. E poate chiar mai mult – relatia dintre autor si editura e una de incredere si sprijin reciproc.
Lansarea volumului Amazoanele, o poveste de Adriana Babeti, Gaudeamus 2013
Aurora Liiceanu, lansarea volumului Legaturi de sange, Gaudeamus 2013
Cum promovati produsele din portofoliu?
Caile de promovare editoriala sunt cunoscute, dar difera de la carte la carte. Mai precis, departamentul de promovare al editurii e cel care trebuie sa le adapteze in functie de titlu sau autor, incepand cu stabilirea titlurilor „locomotiva”, adica a celor mai importante carti care urmeaza sa apara.
Nu e noutate daca spun ca promovarea incepe cu cateva luni inainte de aparitia unei carti si isi propune sa atinga mai multe tinte: potentialii cititori, librarii, specialistii – daca e cazul – si mass-media.
Folosirea mediului virtual, a social media a devenit si ea obligatorie, ca si organizarea de evenimente. Ca sa revin la o comparatie anterioara, cea cu teatrul, autorul e personajul principal, dar personalul de promovare al editurii e „tehnicianul de la lumini”, cel care indreapta reflectoarele cand si cum trebuie catre autor.
Bugetul de promovare al unei carti e de multe ori sarac (altminteri pretul cartii ar creste semnificativ), motiv pentru care departamentul de specialitate trebuie sa dea dovada de multa ingeniozitate, de imaginatie, pentru a face, de exemplu, dintr-un debutant un nume cunoscut.
Cat de mult conteaza autorul in ce priveste promovarea?
O carte are un autor, autorul e un nume - si el conteaza decisiv in promovare. Cartea nu e produs colectiv, nu e Mercedes sau Apple, nu e nici macar un film la care conteaza deopotriva numele regizorului, al actorilor, al scenaristului etc.
Probleme apar doar cand autorii nu raspund solicitarilor editurii, considerand ca simpla aparitie a cartilor lor in librarii ar fi suficienta pentru succesul acestora.
Nu-i chiar asa... Apar mii de titluri anual, sunt multe edituri, incat a le promova e obligatoriu. Chiar daca exista reguli comune, promovarea unei carti trebuie sa tina seama de faptul ca obiectul ei este un produs cultural cu un public, de regula, segmentat, si care poate fi atins prin canale specifice. Nu poti face promovare outdoor, de pilda, pentru un volum de poezie.
In ce ne priveste, incercam sa acordam o atentie pe cat posibil egala tuturor autorilor si nu doar celor deja consacrati. Rezultatele sunt insa diferite, uneori imprevizibile.
Promovarea nu e totusi un departament de iluzionisti care sa poata printr-un simplu hocus-pocus sa faca din orice carte un best-seller.
Bugetul
In general, la stabilirea bugetului e cunoscut cuantumul fiecarei categorii de cheltuieli – e o chestiune de contabilitate elementara. Odata ce ai manuscrisul in fata, poti estima cheltuielile de editare, tipar, marketing, distributie etc.
Ceea ce nu poti estima sunt vanzarile efective. Indeobste previziunile sunt optimiste, realitatea in cele mai multe cazuri e insa mai cenusie.
Un editor trebuie sa stie ca va avea intotdeauna deceptii in estimarile lui cu privire la vanzari, trebuie sa invete sa stranga din dinti si sa se impace cu destinul.
In ce priveste autorul, cuantumul financiar e stabilit pe baza unor procente care sunt identice cu cele practicate pe plan international.
Problema consta in faptul ca una e sa vinzi o suta de mii de exemplare in SUA, si alta sa vinzi o mie in Romania. Cu parere de rau, dar nu cred ca in Romania un scriitor poate trai azi din veniturile rezultate din vanzarea cartilor lui.
Strategia de promovare ideala
Succesul unei carti depinde de multi factori, dar si de ceea ce isi propune editura. Poate insemna un premiu literar, un numar mare de exemplare vandute, afirmarea unui autor mai putin cunoscut sau succes de critica.
Succesul comercial nu se suprapune intotdeauna cu cel de critica, de exemplu… Sunt multe exemple de best-seller-uri neglijate de critica si reciproc. La modul ideal, strategiile trebuie sa tina cont de toate aceste aspecte. In realitate, rareori e posibil asa ceva.
Asteptari in ceea ce priveste evolutia pietei de carte din Romania
Editurile din Romania nu au la dispozitie nici un instrument statistic pe baza caruia sa emita previziuni, ci doar propriile observatii empirice. Nu pot face previziuni, si nici nu pot manifesta un optimist exagerat.
Probabil ca la un moment dat lumea se va satura de aceleasi talk-show-uri anoste ale unor televiziuni sau de filmele ultra-comerciale si se va reorienta catre lectura.
Pe de alta parte, evolutia demografica, sau mai degraba involutia, ma face sa cred ca trendul tirajelor va fi descendent.
Tinerii, in special cei pe care i-as include in publicul tinta cititor de carte, pleaca in strainatate, uneori chiar de la varsta scolara. Problema bibliotecilor publice ramane si ea una nerezolvata.
Nu as vrea sa par prea pesimist insa. Oferta de carte se va mentine la un nivel onorabil, astfel ca impatimitii lecturii nu vor avea de ce sa fie dezamagiti.
