Tedy Necula vrea sa inspire. Si-a descoperit pasiunea pentru cinematografie inca de mic, a urmat regie de film si s-a specializat in film documentar. Apoi, si-a luat o diploma de producator de la Hollywood Institute. Spune ca misiunea lui e sa inspire pentru ca lumea are nevoie de asa ceva – inspiratia duce la revelatii, iar revelatiile sunt cele care aduc schimbarea.
Dupa ce a realizat mai multe productii in tara si in strainatate, Tedy a decis acum un an sa deschida The Handicapped, o agentie care ajuta brandurile sa-si transmita mesajele cu ajutorul unor materiale video inspirationale. De ce "The Handicapped"?
Pentru ca da, am bucuria de a fi singurul regizor roman cu dizabilitati motorii. Nasol cand va aparea al doilea. Ceea ce stiu e ca handicapul meu ma face sa nu duc deloc o viata monotona, mereu e ceva de adaptat, de invatat. Nu imi este deloc greu cu asta. Am pus numele agentiei The Handicapped pentru ca mi-am asumat asta.
Ideea i-a venit dupa ce, in urma cu cativa ani, a inteles ca singura sansa a brandurilor de a avea impact este sa devina umane. Iar ceea ce le face umane este tocmai emotia si empatia care creeaza o legatura cu publicul.
Mai multe despre cariera si demersurile lui de pana acum aflam de la el in cele ce urmeaza:
Pasiunea pentru cinematografie
Backstory of Tedy Necula, in 2002 am jucat rolul principal NORO, filmul maestrului Radu Gabrea. Asa m-am atins irevocabil de lumea filmului.
Inca dintr-a 9-a am inceput formarea in regie si productie, iar la 16 ani am avut bucuria sa produc primul spot care a rulat pe TV, atunci era pentru o campanie de CSR dedicata femeilor gravide.
Am urmat regie de film, un master in film documentar si un degree de producator dat de Hollywood Institute.
La baza sunt producator si regizor de film inspirational. Si pentru ca lumea stramba din nas deja la cuvantul asta, crezandu-l fita, iata ce inseamna pentru mine inspirational prin tilurile filmelor preferate: Scent of a Woman, Meet Joe Black, The Bucket List.
Primul proiect personal
De cele mai multe ori am produs docu-drama pentru cinema. Primul proiect a fost in 2009 cu filmul TANGO - un docu-drama despre istoria hip-hop-ului in Romania.
Puya, Cabron, Taz de la Simplu, Cosy au fost protagonistii cu care am defilat mai apoi in prima incercare de caravana cinematografica.
Traiectoria profesionala
As incepe cu ultimul proiect care m-a bucurat, fiind co-regizor la 13 Shades of Romanian, un documentar cu ecou world wide, despre povesti de succes ale romanilor din Londra.
Dragos Teglas, impreuna cu sora lui, doi producatori de succes, cu suflu viu si modern, stabiliti in Londra, au realizat un proiect semnificativ care redefineste frumos “romanul”, oriunde s-ar afla.
Intorcandu-ma in 2006, primii ani de film au fost dedicati scurtmetrajelor si documentarelor de CSR. Am avut bucuria sa produc pentru UNICEF, Consiliul European si alte organizatii din Europa, din State si de la noi. Eram cunoscut pe nisa asta, asa ca m-am bucurat sa fiu contactat des si sa produc destul de mult.
Putine au fost proiectele care sa nu fi impactat cu ceva drumul meu.
Din cele mai de suflet, amintesc Aripi de foc - un docu despre primul spectacol de dans comunitar din Romania in care 100 de tineri proveniti din orfelinate si alte organizatii pregatesc in cinci saptamani o coregrafie pe muzica lui Stravinski, pe care au jucat-o la TNB cu sala full. Documentarul este online pe CINEPUB.
Un al doilea film de suflet este Ba Se Poate - docu-drama despre povestile inspirationale ale elevilor si profilor din 5 licee tehnologice care au aplicat un program de coaching si au crescut rata de promovabilitate de la 2% la 40%.
Bucuria la filmul asta este ca am tinut si am reusit sa facem distributia in tara in cinematografe si sa aducem elevii si profii in cinematograf, sa se ia in serios si sa vada ca Se Poate sa faci scoala moderna oriunde.
Am avut 7.000 de spectatori platitori in tara, ceea ce pentru un documentar e ok in 2013. La Bacau, la premiera au fost 1.500 de elevi in teatrul de vara si baza strategiei de marketing a fost investirea Consiliului Elevilor, canal de comunicare si vanzari, haha!
In fine, fiecare proiect de cinema are ceva special, am filmat in penitenciare de femei, in tari straine cu grupuri vulnerabile, din fiecare a reiesit o poveste mai mare decat filmul in sine, motiv pentru care, pe site-ul personal exista un making of ilustrat cu video, foto si text, al fiecarui proiect care a contat. Ca un jurnal de regizor. Poate fi interesant pentru unii sa afle povestea povestii.
Insa, cu siguranta cel mai important proiect de film este lungmetrajul de fictiune la care lucrez acum fiind 70% finantat - si deci da, astept cu bucurie orice intentie de investitie.
Povestea se va petrece intr-un vagon de metrou blocat inainte de statie. Ne stimtim straini unii fata de altii pana cand ceva ne aduce impreuna si ne deschidem, ne inspiram. Desigur, o fictiune inspirationala, un vis pornit cu 2 ani in urma.
Despre profesie
Imi place extrem de mult ca naste revelatii. Intelegeri ascunse despre noi, despre lume, despre viata. Fie ca e fictiune sau documentar, bucuria creatiei are valente adanci. De desavarsire, de echilibru, de… misiune in cazul meu.
Bucuria in a face film inspirational sta in faptul ca lucrezi cu interiorul emotional al spectatorului, il faci sa deschida ochii catre tot ce are bun in jurul lui si in el, ii dai incredere si pofta de viata in adevaratul sens. Asta e misiunea mea. Sa inspir o lume prin orice film sau campanie de brand produc. Oamenii au nevoie de inspiratie. Inspiratia duce la revelatii, iar revelatiile duc la schimbare.
Ce nu imi place este ca la momentul asta nu pot fi numai regizor/producator.
Trebuie sa fiu si marketer si fundraiser si agent si si si. Siii cu toate astea e ce trebuie! Asa arata noile functii creative. Adaptabile, interdisciplinare, poliglote.
Si nu imi place sa dau de posaci. Care sa spuna “aaa, nu se poate!”. Ma ia capul cand ii intalnesc. Si sunt la orice nivel.
Cinematografie in Romania
Nu ma simt apt de debate-ul domeniului cinematografic. Admir fiecare producator si regizor in parte, de la fiecare am invatat ceva indirect sau direct si vad tendinte de evolutie.
Vezi marketing-ul productiilor lui Tudor Giurgiu, vezi forta de networking a Adei Solomon, vezi comercialul pe banda a lui Dan Chisu dar cu substante fine romanesti. Nota bene, acest “dar” tot unii uraciosi l-au creat. E comercial dar e si bun… cum vine asta?
E musai sa il faci sa fie comercial, sa il marketezi, sa il scoti, sa il vinzi iar asta nu contrabalanseaza cu nimic realizarea profunda, poetica sau exploziva a temei. Altminteri daca nu e comercial e o spalare de bani… sau un film de nunta.
Nu sunt in masura sa discut politici publice de evolutie a industriei, sunt alti tatici mai umblati, care stiu mai bine si care ar putea daca ar vrea cu adevarat sa faca miscari ar remodela totul. Iar senzatia mea e ca deja se intampla traiectorii bune de ceva timp.
Insa stiu o treaba sau doua in care cred foarte tare. Prima: cand am absolvit Hollywood Institute, acolo am fost invatat cum se face un lungmetraj de debut cu 5000 de dolari… Nu inchideti articolul, nu sunt total tampit, ganditi-va la urmatoarele exemple: Hitchcock - The Rope (un apartament, mega tensiune, maxim 15 personaje, succes), The man from earth - psihologic, halucinogen, 7 personaje, succes…
Asta nu inseamna minimalism prost, ci accent maxim pe story, pe ce poti face cu 5/10/20 mii de euro. Pentru ca abia atunci ai un produs vandabil, este un lungmetraj, este distribuibil.
Daca cel putin cu inca pe atat il marketezi, incepi sa prinzi succesul. Si de acolo cresc lucrurile. Ce vreau sa spun e ca ne chinuim sa strangem bani multi de productie… iar de vanzare minim sau gaura. E un produs, trebuie facut as good as te duce mintea si vandut tot asa!
A doua treaba pe care o stiu este ca ma amuz cand aud debate-uri legate de CNC. Jur, rad! Pe mine m-ar lua capul sa stau in baza CNC-ului. Sa imi atarne cariera, energia pusa, timpul, in asteptarea unui loc bun in concurs.
Cum sa faci asta? Nu zic, m-ar bucura sa ma vad in tabelul ala cu o mare pleasca de buget alaturata, daca voi fi capabil, dar decat sa imi pun speranta si energia numai intr-o institutie, iubesc mai mult urmatoarele cuvinte: strategie, networking, business! Nu lucram la stat, jur.
Si atunci strategia mea pentru a finanta proiectul de lungmetraj cu metroul a fost aceea de a convinge minim 10 companii sa investeasca fiecare 5000 Euro.
Binenteles, dau inapoi marketing, plasare decenta in film, nu cersetorie doar ca sa iau banii si in plus isi lipesc brandul la o poveste inspirationala care va avea vizibilitate. Pana acum, s-au alaturat proiectului patru corporatii mari.
Surse de inspiratie
In anul doi de facultate ma intrebau toti obsesiv cine e regizorul meu preferat si habar nu aveam sa raspund. Pana am descoperit ca in folderul meu cu filme “de studiat”, majoritatea aveau acelasi regizor - Martin Brest. Dupa cum am spus, Scent of a Woman, Meet Joe Black, The Bucket list, Her sunt doar cateva. Cu astea mi-am dat licenta iar apoi, dupa master, am publicat o carte despre Filmul Inspirational in Cinema. E online.
Le-am ales pentru ca am rezonat cu ele pana la lacrimi - initial ca spectator. Si barbatii plang cateodata. Si am descoperit acele povesti inspirationale, natural si delicat realizate care ating inima si te fac sa recapitulezi ce ai bun in jurul tau. Evident, le-am studiat pe toate partile, ca pe un cub Rubik. S-au pliat pe felul meu de a spune povesti.
Obstacole
Si uite asa, ca intr-un film decent, raspundem pe la jumatatea lui la o intrebare sondata in prima secventa.
Am spus la inceput ca agentia de inspirational video branding se cheama The Handicapped. Pentru ca da, am bucuria de a fi singurul regizor roman cu dizabilitati motorii. Nasol cand va aparea al doilea.
Ceea ce stiu e ca handicapul meu ma face sa nu duc deloc o viata monotona, mereu e ceva de adaptat, de invatat. Nu imi este deloc greu cu asta. Am pus numele agentiei The Handicapped pentru ca mi-am asumat asta, oricum dai de mine acolo si creeaza un wow aparte.
Obstacole… preconceptii si minti inguste, dar slava Domnului, nu multe. Hai sa ne amuzam putin.
Inaintea admiterii de la UNATC, am tinut sa cunosc decanul de atunci la indrumarea lui Radu Gabrea (cu care am tinut aproape mereu). Si m-am dus pentru o discutie simpla, intentionand sa nu mai fac cursurile de pregatire, pentru ca iata, am cu mine un portofoliu cu scurtmetraje, documentare si vreo doua spoturi realizate inca din liceu.
Reactie perplexa: "nu o sa poti da aici pentru ca ai un handicap; noi am mai avut studenti cu handicap mental [pentru cine nu ma cunoaste, eu doar merg ceva mai pendulat, nu am nimic cu capul], iar noi investim in studenti care sa poata face film dupa… stii e greu aici, trebuie sa bagi pelicula in aparat…". #samoritu
Am ramas prost si decizia mea a fost chiar sa nu dau. M-am gandit ca, daca intru si mai dau de doi tampiti ca asta, mai bine nu. Am fost super bine primit in alte parti, am facut cariera, am construit echipe, am crescut in proiecte mari.
O alta specie de obtuzi am mai intalnit prin diverse agentii. La momentul in care am fost recomandat sau m-am recomandat, am auzit reactii de genul “aaa, e frumos ce face Tedy, dar cum sa lucrezi cu el, cum sa il pui cu clientul, e handicapat…”.
Si iar m-am amuza. Si mi-am facut agentie… Si i-am si zis The Handicapped… #cebastonumeu
Insa astea au fost cazuri izolate, am colaborari si prietenii cu agentii faine. Am mereu parte de networking de calitate si parteneri super. Traim in 2016 si ma bucur de fiecare om care se bucura de mine.
Acum serios, nu m-am temut si nu ma tem vreodata de contactul cu preconceptiile. E normal sa existe, te impactez vizual in prima faza.
Conteaza atitudinea cu care eu ma arat. Si da, trebuie sa conving ca sunt suficient de valoros si special in ceea ce fac, ca sa merite punerea in balanta cu a avea un regizor cu handicap pe set.
Insa stiu foarte bine ce pot, am regizat productii cu clienti importanti, nu am avut obstacole cu niciunul, totul e de comunicare foarte buna si de profesionalism. Nu am limite de deplasare, am doar de viteza. Functionez la parametri normali, doar mersul meu arata a breakdance.
In plus, toti imi admira bastonul personalizat de un artist fain si e ca un magnet. Bastonul meu e Burebista (are chipul lui Burebista scluptat pe maner).
Stii cum e? Cand am primit telefon de la Consiliul European sa ma cheme peste 5 zile sa produc o campanie pentru ei, nu prea a mai contat nicio voce din vreuna din agentiile de care spuneam.
Despre The Handicapped
Am descoperit acum ceva ani ca brandurile au nevoie sa inspire. Aleg sa spun ca trebuie sa inspire! Asta le face umane, empatice, virale.
Si, astfel, incurajat de campaniile super emotionale facute de thailandezi, coreeni etc, am pornit agentia The Handicapped - care face un singur lucru, dar bun. Campanii video inspirationale pentru branduri si branduri personale. Filme scurte, cinematice, care emotioneaza prin povestea lor legata de valorile brandului care apare ca o surpriza la final.
The Handicapped implineste un an. Se adreseaza brandurilor corporate si brandurilor personale. Concepem, producem si viralizam campanii video inspirationale, cu un look cinematic. Vizam parteneriatele cu agentii mai mari care subcontracteaza segmentul asta de video inspirational.
Stim cu totii viralul de la Dove cu portretele robot ale femeilor, campania la Pantene cu surdo-muta care canta la vioara sau puzderia de campanii cu asiatici care te storc de emotii.
Ei bine, am simtit ca specialitatea mea, inspirationalul autentic, o pot darui brandurilor, ajutandu-i sa capete o bogata latura umana, touchy, sincera, autentica. Oamenii iubesc povestile pozitive, inspirationale. Suntem avizi de povesti care sa ne faca aware de pozitivul vietii noastre.
Iubesc brandurile care au curaj sa abordeze mesajele lor in felul asta.
Provocari in infiintarea unei astfel de agentii
O problema a reprezentat-o background-ul meu in productii de CSR. In conceptia majoritara ca eu produceam doar pentru social. Si mai vin si cu un brand dement cu semnificatie tot sociala. Si cu logo… tot handicapat. Si atunci challenge-ul este sa comunic ca The Handicapped este pentru branduri!
Apoi, evident, o pozitionare intr-un range de buget care permite look-ul si complexitatea productiei campaniilor pe cat ne dorim. Pozitionare reusita abia acum, dupa ce am reusit sa rulam cateva campanii - valoroase sentimental doar.
E important sa spui „nu” pentru moment, cand stii ca nu poate iesi ce trebuie in conditiile date. Nu stiu daca am avut sau am probleme… Eu le spun provocari. Si astea apar mereu.
Primul proiect
Primul proiect a constat de fapt in 9 productii realizate pentru 9 startup-uri dintr-un incubator. Toate in prima luna. Sunt bucuros de mai multe.
COBI de exemplu - primul centru de reciclare a bicicletelor cu tot cu povestile prin care au trecut, a avut curaj sa reconstruim bicicleta veche de 30 de ani a tatalui care a provocat generarea ideii afacerii si i-am dus-o inapoi la Gainesti in Moldova. Si exemplele continua pe site.
Proiecte din prezent
Lansam pe val doua campanii de branding personal international, incepem o productie surpriza care implica virale inspirationale cu staruri expuse in situatii naturale, umane si sadim seminte pentru noi colaborari.
Ne bucuram si de contractarea in cateva proiecte POSDRU care au ales tintit sa producem pentru ei campaniile TV.
Planuri de viitor
Pentru The Handicapped, in 2016, vrem sa comunicam brandurilor - departamentelor de marketing - specialitatea casei, productia de campanii video inspirationale, care aduce un plus major in diferentierea si engagement-ul pietei.
Vrem sa parteneriem cu agentii deschise la minte si curajoase sa guste cu forta si cu buget permisiv, din productiile inspirationale.
Pentru Tedy Necula… sa completez finantarea lungmetrajului si sa incep productia. Sa ajung la Polul Nord alaturi de super-runneritza Adriana Istrate, cea care a alergat 7 ultra-maratoane pe 7 continente si sa ii produc documentarul despre victoria si transformarea ei prin alergare profesionista, profitand de ultimul continent ramas pe care va alerga anul asta.
Catre tinerii care vor sa lucreze in domeniul cinematografic
Sa incerce orice. Sa experimenteze, sa faca! Si sa dedice ceea ce produc, imbunatatirii umanitatii. Sa gandeasca real si spre profit. Sa ajute, sa se inspire, sa filmeze inspiratia. Sa traiasca frumos si la pas! Si sa-mi dea add pe Facebook.
