Romanii nu sunt prea prieteni cu cititul, iar asta pune editurile intr-o situatie delicata din punct de vedere financiar. Bugetele pentru publicitate sunt tinute la minim, iar autorii care nu se implica in promovarea activa a cartilor risca sa ramana cu ele nevandute.
Una dintre editurile care incearca sa supravietuisca in acest context este si Herg Benet, infiintata in toamna anului 2010, care incearca sa dea scriitorilor debutanti sau mai putin cunoscuti sansa de a-si face loc pe piata si a deveni un nume. Acest suflu nou de scriitori este si motivul pentru care Alex Voicescu, directorul Herg Benet, spune ca "editurile-capusa", care inca mai cred ca Eminescu este cel mai mare scriitor din lume si isi asteapta "para picata din oficiu", vor disparea in viitoarea perioada.
El ne-a explicat mai multe despre cum ajung cartile la tipar, ce presupune procesul de promovare al unei carti si cum vede viitorul pietei de carte:
Cum ajunge o carte sa fie publicata de editura
E o mare diferenta intre publicarea unui autor roman si cea a unei carti traduse. La o traducere conteaza notorietatea autorului, inclusiv premiile primite, si performantele la nivel de vanzari din strainatate. Restul presupune munca de agent literar, cu participarea la licitatii si negocieri.
Editura Herg Benet publica exclusiv autori romani contemporani. Toti pasii care sunt facuti pentru publicarea unui autor strain lipsesc, pentru ca pe de o parte autorii de la Herg Benet sunt in marea lor majoritate debutanti sau tineri scriitori, deci nu au cu ce notorietate sa vina, iar pe de alta parte gradul de vandabilitate este o necunoscuta foarte mare.
Riscul de a publica un autor roman neconfirmat este foarte mare. De aceea selectia manuscriselor este o munca extrem de importanta. Majoritatea manuscriselor primite la editura sunt nepublicabile sau publicabile doar dupa o foarte extenuanta munca de rescriere, de cele mai multe ori nejustificabila economic.
In Romania se scrie foarte mult, dar si foarte prost. Manuscrisele publicabile de catre noi, care avem o anumita nisa formata si anumite standarde, sunt foarte putine cantitativ.
Piata de carte din Romania
La noi se citeste foarte putin. Referindu-ma strict la beletristica, subiectul pe care il cunosc, suntem niste cititori subdezvoltati. Lectura unui roman presupune o placere personala si cumva intima, nu prea ai cum sa te lauzi cu ea si nici nu iti aduce beneficii sociale si imediate.
Suntem printre ultimii la capitolul lectura din Europa si asta se vede foarte usor iesind pe strada si urmarind ce ii intereseaza pe oameni. Orice altceva, dar nu cartea. Ceva-ceva pare sa se schimba cu generatia tanara, adolescentii, mai deschisi spre nou si spre experiment. Dar e doar un semn vag, nu suficient ca sa pot zice ca se schimba intr-adevar mentalitatea per ansamblu.
Carti tiparite vs. carti electronice
Sunt cititori care prefera sa citeasca numai in format ebook, din motive variate, cum ar fi disponibilitatea imediata a cartilor, lejeritatea cu care pot tine o biblioteca intreaga intr-un simplu telefon, aspecte ecologiste etc. Aceste motive nu sunt unitare, nu raspund unui curent anume, ci mai degraba unor preferinte individuale.
Insa oricat de mult ar parea atractiva trecerea treptata spre carti electronice, 90% dintre cititori prefera formatul clasic, tiparit. Este o diferenta foarte mare.
Vanzarile de ebook sunt inca la inceput de drum. Partea mai putin favorabila lor este faptul ca cei care citesc in format electronic sunt si cititori de carti clasice, dar invers nu mai este valabil. Un punct in minus pentru ebook-uri.
Insa la cartile Herg Benet exista pentru fiecare dintre ele optiunea de a fi descarcate ca ebook.
Obstacole pentru edituri
Nu avem public. Sunt prea putini cititori. De fapt. cred ca exista un grup fidel de cititori care chiar citeste in draci si care statistic compenseaza si pentru cei care in viata lor nu ar deschide o carte in detrimentul unui show de pe la cine stie ce TV.
Cam 3-4% din populatia tarii citeste o carte pe an, zic eu. E ca si cum nu ar fi. Ca impact e usor de vizualizat valoare procentul asta din raspunsul unui doctor intrebat despre starea unui pacient: Da, e in viata cam 3-4%, restul e mort. Asa ca la nivel de solutii nu exista ceva practic care s-ar putea face.
Poate, pesimist vorbind, sa reusim sa pastram si pe acesti putini cititori, sa nu fuga si ei. Ca sa se vada o schimbare, ar trebui sa se reformeze structural intreaga societate romana de acum. Utopic.
Cat de mult se implica editura in stabilirea aspectului cartii?
In mod obisnuit, editura decide totul, pentru ca are mai multa experienta si un interes direct de a face un produs final marketabil. In practica, autorul vine uneori cu propuneri care ajuta, ghideaza sau sunt chiar cea mai potrivita forma de prezentare. Nu suntem tirani, mai lasam si de la noi. Important e ca ceea ce primeste cititorul sa fie placut si potrivit lui, ca public tinta.
Promovarea produselor
La carti nu prea ai cum sa faci promovare asa cum zice la manual. E mai mult la noroc. Pentru ca produsul cu care te duci la cumparator este ceva variabil, poate sa placa si sa prinda sau poate sa nu.
Aici nu e ca la biscuiti, unde pana la urma gustul este decisiv. Orice nou roman si nou scriitor pe piata este un pariu si nu exista secrete sau paradigme de promovare care sa mearga la sigur.
Pot fi carti la care se investeste foarte mult financiar si care sa fie rateuri la nivel de vanzari, asa cum pot fi si carti care se bazeaza pe recomandarile informale dintre prieteni sau cercuri de interese comune, cu zero lei investiti.
Faptul ca exista acum acest hype pentru retelele de socializare este un avantaj foarte mare pentru o editura. Dar trebuie spus ca pana si cele cateva edituri de top, cu cifre de cateva milioane de euro anual, nu au mai mult de 1-2 oameni angajati in departamentul pe promovare. Pur si simplu, investitiile nu se justifica pentru vanzarile pe care le pot genera.
Renumele autorului in stabilirea strategiei de promovare
Depinde cu ce autor lucrezi. Daca stii ca este un scriitor dificil, mai bine nu semnezi contractul. E mult mai simplu si salvezi multe calmante. Autorii romani sunt foarte orgoliosi, cei mai multi cred ca daca au scris o carte li se va oferi marea si sarea, bani cu duiumul, fani care sa ii opreasca pe strada ca pe dive, aplauze si aule cu academicieni aplecati cu fruntile spre ei, care ii implora sa accepte sa fie introdusi in programa scolara.
In paranteza fie spus, cred ca treaba cu manualele este visul cel mai de pret (si cel mai tembel, din punctul meu de vedere) al scriitorilor romani de acum.
Revenind, din experienta mi-am dat seama ca o carte la care autorul nu se implica in promovare va ramane nevanduta. Nu ar trebui sa fie asa, dar asa se intampla.
In industria anglo-saxona, mai nou editurile nu semneaza cu un autor daca nu are o pagina de Facebook si nu este dispus sa stea de vorba direct cu cititorii. La noi, unii scriitori isi sterg paginile de Facebook imediat ce publica, ca doar acum sunt persoane publice si sa nu care cumva sa vina vreun cititor care sa ii critice sau sa ii recunoasca la magazinul de la colt.
O strategie de promovare de succes
Promovarea de succes inseamna destelenirea unui bulgare de zapada. Odata pornit, se rostogoleste singur. Dar trebuie ajutat atunci, la inceput. Bine, daca bulgarele este praf, nici n-are ce aderenta sa faca pe panta-n jos. Deci marfa trebuie sa fie buna, totusi.
Secretul este folosirea oricarei oportunitati de promovare. Doi cititori castigati inseamna alti 50 potentiali prieteni care pot aude de carte ca recomandare directa. Degeaba spui tu sus si tare ca e o carte extraordinara. Cititorul rarmane circumspect. Pentru el, lectura unei carti nu e ca alegerea unui suc, la care e mult mai simplu daca nu iti place, pentru ca poti sa il arunci in secunda doi.
Cand un cititor se decide sa citeasca o carte, alegerea asta implica ore, zile intregi dedicate. E o alegere importanta si greu de facut.
De aceea cititorii au incredere in surse alternative celor oficiale, dogmatice. Iar aceste surse sunt atat de greu de identificat, diferite de la caz la caz, altele de la carte la carte, incat e nevoie de o reala echilibristica pentru a trage de acea coarda necesara. Flerul cred ca e cel mai important pentru promovare, alaturi de insistenta si rabdare.
Bugetul pentru publicitate
Bugetul de publicitate al unei edituri e undeva la nivelul bugetului pentru seminte de acaju si bomboane de protocol la o firma normala. Incercam sa nu cheltuim niciun ban cu publicitatea, daca se poate. Asta este obiectivul unei edituri. Daca mai da bani si pe reclama, atunci poate sa se duca linistita la culcare si sa nu se mai trezeasca a doua zi. Adica sa moara cu glorie, mai direct spus. In practica, mai dai niste bani pe reclama, zgarcit, la acele doua trei carti din portofoliu care crezi ca sunt material de bestseller, ele tragand in spate si grosul cartilor anului respectiv.
Profitul
In ce priveste autorul, cota de drepturi de autor este intre 7 si 12% din pretul de vanzare la raft. Cam dublu decat castiga editura, care da la librarii intre 35-50% din pretul pe care l-a platit cititorul, cam 15-20% la tipografii, 10-15% la stat, iar restul spre logistica proprie. Cred ca directorii de edituri au cele mai mici salarii dintre toti angajatii care au pe cartea de vizita postul de „director”.
Sfatul meu: nu va angajati intr-o editura decat daca o faceti din pasiune si puteti sa rezistati cu mancare putina in farfurie. La fel si scriitorilor. Nu scrieti ca sa va imbogatiti, ca nu o sa se intample. La noi, poate 4-5 autori pot trai decent din scris. Dupa zeci de ani de munca la cartile lor.
Evolutia pietei de carte din Romania. Previziuni
Vor disparea editurile capusa, acele edituri care inca il mai cred pe Mihai Eminescu cel mai mare scriitor din lume si care asteapta de la stat o noua para de picat din oficiu.
Va fi mult mai multa flexibilitate in alegerea cartilor publicate, a mijloacelor de promovare directe si indirecte si mai multe riscuri asumate. Deci si perdanti (eu sper ca si in 2017 sa mai existe editura Herg Benet, iar asta o zic in fiecare an).
Cititorii vor fi mai informati, mai „patiti”, mai intelepti si mai pretentiosi, pe masura ce generatia nascuta dupa 1990 devine majoritara. Cine nu are urechi sa le anticipeze doleantele, caput!
Cred ca se va citi ceva mai mult, desi vom fi tot mai putini romani ramasi in tara, dar asta pentru ca vom intra intr-o perioada de acalmie economica.
Si cred ca in curand se vor citi mai multi autori romani, nu doar importatii. Cititorii vor realiza faptul ca si noi avem scriitori, scriitori in viata, aici, aproape, care pot fi repere, care pot fi placuti, atinsi si chiar idolatrizati, de ce nu? Sper ca autorii romani sa aiba tot mai multi fani, sa fie cat mai multi rockstari. Pentru ca multi merita.
